Drept MD

Acasă » Drept Militar » Serviciul civil (de alternativă) – o modalitate de înlocuire a serviciului militar (Avocatul Poporului nr.7-8/2010)

Serviciul civil (de alternativă) – o modalitate de înlocuire a serviciului militar (Avocatul Poporului nr.7-8/2010)

Statistică

  • 3.714.705 vizite

Valeriu Pelin – șeful Biroului Asociat de Avocaţi ,,Rechin”

Botnarenco Dorin – student, facultatea de drept, USM, anul IV

„ Fiecare dintre noi trebuie să se ocupe doar cu acel lucru care este predispus de la natură, cu aceasta să lucreze toată viaţa , fără careva abateri şi prin urmare va avea succese. Datoria fiecărui stat este de a selecta doar pe cei care sunt predispuşi de la natură, pe cei care ar putea sa apere statul ”.

PLATON

Armată

Serviciul civil (de alternativă) într-o formă sau alta există aproape două secole, dar o răspîndire mai largă a început la sfîrşitul sec. XX. Recunoaşterea şi introducerea serviciului civil (de alternativă) în multe ţări s-a datorat mişcărilor pacifiste a căror acţiuni au început cu amploare după cel de-al doilea război mondial. Aşa cum pacifiştii au ideologia şi filosofia sa, aşa şi adepţii serviciului civil (de alternativă) au concepţiile sale ideologice privind importanţa acestuia. Printre concepţiile date menţionăm:

– serviciul civil (de alternativă) – un drept de bază a drepturilor omului (art. 18 a Declaraţiei universale a drepturilor omului din 10 decembrie 1948). Dreptul la serviciul civil (de alternativă) reiese din dreptul omului la libertatea gîndirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor; prin care se subînţelege dreptul omului de a alege de sine stătător sau în comun acord cu alţii o anumită religie sau refuzul de la aceasta; de a alege sau a schimba liber, de a avea sau a răspîndi careva convingeri religioase, precum şi de a acţiona în corespundere cu ele. Anume posibilitatea fiecăruia de a acţiona în corespundere cu convingerile propriei conştiinţe, permit dreptul fiecăruia de a hotărî pentru sine dacă este necesar utilizarea armei împotriva altor persoane.

– serviciul civil (de alternativă) – o modalitate de soluţionare a problemelor din cadrul societăţii. Un rol important al serviciului civil (de alternativă) este faptul că, se creează posibilitatea mobilizării tineretului pentru soluţionare unor probleme din cadrul societăţii, care din lipsa unui suport financiar sunt lăsate în umbră. Astfel, serviciul civil (de alternativă) se face în formaţiuni speciale ( de salvare în caz de avarii, de pompieri, ecologiste, de construcţii, de reparare a drumurilor), care sunt create de autorităţile administraţiei publice; în instituții și organizații (ale ocrotirii sănătăţii, ale sferei sociale, ale gospodăriei comunale); în întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale.

– serviciul civil (de alternativă) – soluţionarea problemei dezertării. În fiecare an de la serviciul militar se sustrag un număr mare de persoane, printre aceștia putem evidenţia pe cei care pur şi simplu nu s-au prezentat la comisia de recrutare-încorporare după primirea telegramei de încorporare, mulţi dintre ei se ascund la rude, trăiesc clandestin, ilegal părăsesc hotarele ţării. Cei care nu pot să „cumpere” certificatul medical se îmbolnovesc intenţionat, î-şi cauzează leziuni corporale care pot avea consecinţe negative pe parcursul vieţii. Se ajunge şi la situaţia cînd unii dintre tineri folosesc intenţionat substanţe narcotice şi psihotrope, ştiind cu bună credinţă că nu pot fi recrutaţi, dacă se află la evidenţă. Evident, căLege nr.156 din 06.07.2007 „cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă),publicat: 07.09.2007 în Monitorul Oficial nr.141-145 art. Nr:591, nu a rezolva problema dezertării şi eschivării de la serviciului militar, însă suntem convinşi că numărul acestora va fi mai mic.

– serviciul civil (de alternativă) – primul pas către o armată profesională. Trebuie să recunoaştem faptul că nu toţi oameni în aceeaşi măsură sunt predispuşi pentru a satisface serviciul militar (se are în vedere nu numai aspectul pregătirii fizice dar şi cel moral-psihologic). Pentru Moldova o armată naţională ar fii bine venită şi mai puţin costisitoare, iar serviciul de alternativă paralel ar permite soluţionarea multor probleme din societate.

Organizaţiile internaţionale au formulat un şir de norme internaţionale cu privire la serviciul civil (de alternativă), care obligau toate statele membre ale acestor organizaţii să respecte normele date. Aceste norme prevăd condiţiile cum trebuie să se desfășoare serviciul civil (de alternativă) şi garanţiile celora care ar putea refuza încorporarea serviciului militar din cauza convingerilor religioase sau pacifiste.

Normele internaţionale, care prevăd dreptul la libertatea gîndirii, conştiinţei şi liberei alegeri a unei religii sau a credinţei, sunt prevăzute în:

– art. 18 a Declaraţiei universale a drepturilor omului din 10 decembrie 1948;

– art 9 a Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04 noiembrie 1950;

– art.18 a Pactului internaţional asupra drepturilor civile şi politice din 16 decembrie 1966.

Comitetul Naţiunilor Unite al Drepturilor Omului este responsabil de implicarea Pactului privind drepturile civile şi politice în statele care l-au ratificat. Comitetul a editat Comentarii Generalecare interpretează şi clarifică sensul fiecărui articol în parte a Pactului. În acest comentariu nr. 22(48) se referă la art. 18 al Pactului privind drepturile civile şi politice, adoptat în iulie 1993, la care Comitetul a menţionat că: ”Pactul nu se referă explicit la libertatea de conştiinţă, însă Comitetul consideră că acest drept derivă din art. 18, deoarece ca o obligaţie de a utiliza forţa legală poate intra în conflict cu libertatea conştiinţei şi dreptul de a pleda pentru o religie sau credinţă”.

Comentariul General 22 (48) de asemenea prevede că „atunci cînd acest drept este recunoscut de lege sau practică, atunci va trebui să diferenţieze între subiecţii conştiinţei, pe baza naturii lor de credinţă; de asemenea, acolo nu ar trebui să fie discriminaţi subiecţii care din motive de conştiinţă refuză să îndeplinească serviciul militar, deoarece ei au dreptul de a refuza să indeplinească serviciul militar”. Posibilitatea de a-şi schimba religia sau credinţa, de asemenea poate fi respectată permanent în materia supravegherii recunoaşterii dreptului la libertatea de conştiinţă – dacă aşa schimbare a intervenit pînă în timpul sau după serviciul militar. Articolul 9 din Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale stabileşte că dreptul fiecăruia la libertatea de idei, conştiinţă şi religie „…. include libertatea schimbării religiei sau credinței”.

Încă din 1987 Comisia Naţiunilor Unite pentru drepturile omului a adoptat o serie de rezoluţii care au definit explicit refuzul persoanei care, din motive de conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar, ca o legitimă exercitare a libertăţii la idei, conştiinţă şi religie. De exemplu, Rezoluţia comisiei din 1998 „atrage atenţia la dreptul fiecăruia de a refuza îndeplinirea serviciului militar ca o legitimă exercitare a dreptului la libertatea de idei, conştiinţă şi religie, ca şi în art. 18 al Pactului privind drepturile civile şi politice” ( 1998/77).

În aprilie 1987 prin intermediul Consiliului Europei, Comitetului Miniştrilor a adoptatRecomandarea R(87) 8. Recomandarea cheamă toate statele membre să subscrie principiul de bază că „oricine supus recrutării în serviciul militar care din motive de conştiinţă refuză de a îndeplini astfel de serviciu trebuie să aibă dreptul de a fi eliberat de obligaţia de a-l efectua”. Recomandarea din 1987 de asemenea menționează că „Guvernul statelor membre, în măsura în care nu au îndeplinit aceasta, î-şi vor aduce practica şi legislaţia naţională în conformitate cu acest principiu de bază, asigurînd un serviciul de alternativă oricărui individ predestinat serviciului militar”.

Serviciul civil (de alternativă) şi-a găsit o reglementare mai amplă în ultimele două decenii. La 18 ianuarie 1994 Parlamentul European a primit Rezoluţia cu privire la această întrebare. În această rezoluţie este indicat faptul că: „refuzul de a satisface serviciul militar este un drept real” şi „dreptul persoanei de a refuza îndeplinirea serviciului militar din motive de conştiinţă trebuie de acordat doar acelora care într-adevăr o fac din motive religioase, morale, etice, umanitare sau alte motive similare”.

Recomandarea 1518 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în mai 2001, menţionează că „exercitarea dreptului persoanei de a refuza de la îndeplinirea serviciului militar este în atenţia permanentă a Consiliului Europei de circa treizeci de ani”. Adunarea de asemenea a declarat că „dreptul persoanelor respective este un aspect fundamental al dreptului la libertatea de gîndire şi religie consfinţite în Declaraţia Universală a Dreptului Omului şi Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

În majoritatea statelor Europene care sunt membre a ONU, serviciul civil (de alternativă) este recunoscut. Spre exemplu, Franţa şi Italia au declarat micşorarea numărului persoanelor recrutate, ajungînd chiar pînă la renunţare de la sistemul de recrutare în rîndurile Forţelor Armate. Începînd cu primi ani ai sec. XXI. Belgia şi Olanda deja s-au dezis de la serviciul militar în termen. În Germania satisfacerea serviciul militar se menţine, însă apar tot mai mulți tineri care doresc să satisfacă serviciul civil (de alternativă). Mai mult de 70% din persoanele care refuză să satisfacă serviciul militar îl reprezintă cei care o fac din motive de conştiinţă, şi nu din motive religioase. În prezent, în Europa totuşi mai sunt ţări care din cauza refuzului persoanelor de a satisface serviciul militar, pot atrage la răspunderea penală. De exemplu, în Grecia anual sunt intentate sute de dosare penale faţă de cei care au refuzat satisfacerea serviciul militar din motive religioase, şi toate acestea se întîmplă indiferent de faptul că Grecia este membru a Consiliului Europei. Turcia – fiind membru a NATO şi a Consiliului Europei, refuză să recunoască dreptul persoanelor la serviciul civil (de alternativă). Prin urmare, în Danemarca serviciul civil (de alternativă) a fost recunoscut încă din 1917. Este important de menţionat faptul că, în fiecare an pe data de 15 mai în multe ţări Europene se sărbătoreşte ziua celor care au refuzat să satisfacă serviciul militar.

Analizînd practica Europeană, în ceea ce priveşte refuzul persoanelor de la serviciul militar din cauza convingerilor religioase, putem aminti cîteva cazuri, cînd statele prin organele abilitate au refuzat satisfacerea cererilor acestora. De exemplu, cazul lui Raninen împotriva Finlandiei, în urma căruia instanţa de judecată a stabilit, că reţinerea sub strajă a recrutului care a refuzat să fie încorporat atît în serviciul militar, cît şi în serviciul de alternativă a fost ilegală în corespunderea cu prevederile art. 5 p. 1 Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale. Poliţia militară l-a arestat ilegal încă de la începutul examinării cauzei date. Prin urmare Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că poliţia militară a Finlandei a acţionat ilegal, deoarece pînă a-l trimite în penitenciar pe Raninen, acesta din urmă nu a fost întrebat dacă îşi va menţine depoziţiile sale despre refuzul de a satisface serviciul militar. De asemenea nu a fost dovedit faptul că Raninen a avut intenţia să se sustragă de la încorporare. Alte exemple asemănătoare sunt: cazul lui Ţurlik şi Kulumpas împotriva Greciei; şi cazul lui Tlimenson împotriva Greciei.

Un alt motiv în urma căruia cetăţenii refuză încorporarea în serviciul militar este din cauza convingerilor pacifiste. Pacifistul nu este un fenomen nou, primele organizaţii pacifiste au apărut încă în epoca războaielor Napoleon.

Ce este pacifismul? Este o doctrină politică? Este o stare sau o credinţă religioasă? Pacifismul nu răspunde unor serii de întrebări fundamentale: Este corect sa obții pace prin mijloace violente? Există şi războaie juste (îndreptate)? Merită să faci un război pentru a-ţi impune convingerile religioase?

Cuvîntul pacifism a apărut de la latinescul „pacificus”- ceea ce semnifică mişcări politice active pe plan internațional, care luptă împotriva oricărui tip de conflict armat. Pacifism – concepţie despre lume, care condamnă războaiele (conflictele militare) indiferent de caracterul şi scopul lor (cu excepţie apărării Patriei de agresorii străini), insistă pe necesitatea dezarmării generale şi soluţionarea conflictelor exclusiv prin metode paşnice. Prin convingerile pacifiste este indicat faptul că, este imposibil de a asigura pacea pe pămînt, securitatea statului şi a cetăţenilor săi în condiţiile goanei după înarmarea fiecărei ţări, iar conflictele apărute se rezolvă pe căi violente cu folosirea armelor. Pacea poate fi asigurată doar prin dezarmarea generală şi completă a tuturor ţărilor şi implementarea Culturii Păcii. În Republica Moldova, ca şi în alte ţări ale lumii activează organizaţia obştească „Asociaţia Tinerilor Pacifişti”. Este o organizaţia independentă, nepolitică, nereligioasă, benevolă şi obştească, care întruneşte în rîndurile sale persoane cu convingeri pacifiste, asociaţi cu scopul desfăşurării în comun a activităţii de realizare a obiectivelor şi sarcinilor indicate în statutul lor. În p. 2 al Statutului organizaţiei „Asociaţia Tinerilor Pacifişti” sunt stipulate scopurile şi sarcinile Asociaţiei. Scopurile acestei organizaţii sunt, de a contribui la transformarea Republicii Moldova într-un stat demilitarizat, prevenire şi condamnarea conflictelor militare. Sarcinile organizaţiei sunt: contribuirea la lichidarea cazurilor care pot conduce la conflicte militare; promovarea necesităţii stabilirii unei păci durabile pe pămînt, bazate pe dezarmarea generală şi soluţionarea conflictelor numai prin metode paşnice; contribuirea la pregătirea condiţiilor interne şi externe pentru transformarea Republicii Moldova într-un stat demilitarizat; promovarea necesităţii umanizării, democratizării şi demilitarizării tuturor sferelor vieţii noastre; colaborare activă cu organele administraţiei publice locale, de stat şi organele administrativ-militare; facilitatea formării la cetăţenii Republicii Moldova a unei concepţii despre lume bazată pe principiul pacifismului-excluderea violenţei în rezolvarea oricărei probleme; orientarea mişcării pacifiste din Republica Moldova într-un curent organizat, condus de Organizaţia obştească (cu excepţia acţiunilor spontane şi extremiste).

Membrii ai Asociaţiei pot fi cetăţeni Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizii indiferent de naţionalitate, religie şi provenienţa socială, care au împlinit vîrsta de 16 ani, precum şi persoanele juridice (organizaţiile obşteşte), care împartăşesc ideile pacifismului şi sunt interesate în atingerea scopurilor şi sarcinilor Asociaţiei şi care participă activ în activităţile ei.

Dacă să ne referim la spaţiul ex-sovetic, în majoritatea statelor fostei URSS, serviciul civil (de alternativă) a apărut şi se dezvoltă chiar și în prezent puţin mai deferit, cu paşi mai mici, spre deosebire de statele Europene, dar totuşi, în principiu, bazîndu-se pe principiile generale care reflectă dreptul şi importanţa serviciului civil (de alternativă).

După destrămarea URSS, Republica Moldova a devenit un subiect de drept internaţional după adoptarea Declaraţiei de suverenitate a RSSM nr.148-XII din 23 iunie 1990 şi Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova nr.691-XII din 27 august 1991, prin urmare aderînd la diferite organizaţii internaţionale. Astfel, au fost implementate normele internaţionale cu privire la serviciul de alternativă şi la nivel naţional.

Spre deosebire de celelalte state ale CSI, Republica Moldova are cel mai liber serviciu de alternativă, dispunînd şi de cel mai mare număr de persoane care îl solicită, şi în mare măsură corespunde drepturilor omului şi a standardelor europene. Dacă facem o analiză mai amplă, pe teritoriul CSI există două modele a serviciului de alternativă: modelul european (Moldova şi Ucraina) – care este cu mult mai liber, se manifestă cu o atitudine loială faţă de confesiunile religioase; şi modelul asiat (Kîrghistan şi în mare măsură Uzbekistan) ţări care au o atitudine agitată faţă de confesiunile religioase netradiţionale lor.

Serviciul civil (de alternativă) în Republica Moldova este reglementat de:

– Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994;

– Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18 iulie 2002;

– Legea cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă) nr. 156 din 06.07.2007

– Regulamentul organizării şi satisfacerii serviciul de alternativă, de alte acte legislative şi normative.

Conform art. 2 al Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei,cetăţenii care, din motive de conştiinţă, se eliberează de la îndeplinirea obligaţiei militare (a serviciul militar sub arme) execută serviciul civil, ce înlocuieşte serviciul militar, în modul stabilit de lege. Serviciul civil poate fi făcut şi de alţi cetăţeni, în conformitate cu legislaţia.

Legea „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”. Conform art. 1 stabileşte, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi cu normele de drept internaţional, modul de înlocuire a serviciului militar cu serviciul civil (de alternativă) şi modul de satisfacere a serviciului civil (de alternativă) în scopul asigurării cadrului pentru manifestarea datoriei civice faţă de societate, compatibil cu dreptul cetăţenilor la libertatea gîndirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor.

Prin art. 3 a Legii „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”, cum este stipulat în diferite standarde şi recomandări internaţionale este stabilit dreptul la înlocuirea serviciului militar în termen cu serviciul civil, comparativ cu legea cu privire la serviciul de alternativă nr. 633 din. 09 iulie 1991 (redacţia veche) este stabilit dreptul cetăţeanului de a refuza din motive de conştiinţă satisfacerea serviciului militar.

Noţiunea serviciului civil o putem găsi în art.2 a Legei „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”, unde este indicat că:

„serviciul civil este un serviciul de stat, social util şi benevol, reprezentînd o alternativă pentru cetăţenii Republicii Moldova care, din convingeri religioase, pacifiste, etice, morale, umanitare şi din alte motive similare, nu pot îndeplini serviciul militar în termen.

Comparînd terminologia sistemului de alternativă a statelor membre a CSI se observă careva deosebiri: Kîrghistan – serviciul de alternativă în afara armatei; Azerbaidjan – serviciul militar de alternativă, Ucraina – serviciul de alternativă nemilitar, Lituania – serviciul de alternativă prin muncă, Rusia şi Moldova – serviciul civil de alternativă.

La timp şi foarte reuşit a fost schimbată terminologia în Moldova – serviciul civil de alternativă, prin care cuvîntul „civil” stabileşte foarte clar caracterul specific a acestui serviciu şi deosebirea faţă de serviciul militar. Cuvîntul „civil” are un sens foarte larg şi clar, datorită căruia se întăreşte sensul cuvîntului „alternativă”, precum şi posibilitatea de a alege o altă formă a serviciului decît pe cea militară.

Spre deosebire de celelalte state membre a CSI, Republica Moldova ocupă unul din primele locuri după numărul persoanelor ce fac serviciul civil, aceasta se datorează situaţiei geopolitice în care se află ţara noastră. La un teren mic cu suprafaţa de 33843 km2 Republica Moldova are în vecinătate aşa state ca Ucraina şi România, cu care permanent se menţin relaţii prietenoase, de aceea lipseşte necesitatea existenţei unui contingent militar mare.

Analizînd statistica privind numărul persoanelor recrutaţi pentru încorporarea în serviciul militar, se observă o creştere a numărului celor ce doresc sa facă serviciul civil, dacă în anul 1992 din numărul total a persoanelor recrutate 50% aveau intenţia să facă serviciul civil, atunci în anul 1995 era 68%, iar în anul 1998 numărul a crescut pînă la 16 mii, adică de trei ori mai mare decît numărul persoanelor ce satisfac serviciul militar prin recrutare. În ţările Europene, numărul celor care au refuzat satisfacerea serviciul militar, începînd cu anii 1960-1980 a scăzut de şapte ori, iar în anii 1990 unul din patru persoane recrutate au refuzat datorită convingerilor religioase sau pacifiste.

În conformitate cu prevederile art.11 al Legii „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”, cetăţeanul care doreşte să fie scutit de serviciul militar în termen şi să fie încorporat în serviciul civil depune personal o cerere motivată reprezentantului serviciului civil în termen de 2 luni pînă la desfăşurarea încorporării curente în serviciul militar în termen, în serviciul cu termen redus sau în serviciul civil. În cererea se indică motivele şi circumstanţele care au determinat cetăţeanul să solicite înlocuirea serviciului militar în termen cu serviciul civil. Reprezentantul serviciului civil eliberează cetăţeanului un document care atestă înregistrarea cererii.

Conform Dispoziţiei Guvernului nr. 3 din 03.01.1998 „cu privire la criteriile de încorporare a cetăţenilor cu convingeri pacifiste şi religioase în serviciul civil (de alternativă), din cele 19 confesiuni înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, membrii a 10 dintre ele nu acceptă serviciul militar din motive religioase, fiind acceptaţi în serviciul civil (de alternativă). Aceste confesiuni sunt:

– Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea;

– Creştinii de Ziua a Şaptea;

– Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de reformaţiune;

– Creştinii ai Credinţei Evanghelice (Penticostali);

– Religia Iudaică (Cultul Mozaic);

– Societatea Conştiinţei Crişna;

– Religia Bahai;

– Martorii lui Iehova;

– Studenţii Bibliei;

– Creștinii evanghelişti Baptişti.

Trebuie de menţionat faptul că, în Republica Moldova activitatea organizaţiilor religioase este posibilă numai după îndeplinirea tuturor condiţiilor înregistrării de stat. Concomitent acestor organizaţii li se acordă posibilitatea de a-şi realiza activitatea sa ţinînd cont de propriile sale convingeri, de canonul său şi de tradiţiile pe care le au.

Pentru a recunoaşte dreptul la activitate a confesiunilor religioase, acestea din urmă trebuie să prezinte Parlamentului Regulamentul său, în care este indicat modul de activitate, cu indicarea principiilor de bază a religiei sale şi care sunt motivele în baza cărora aceştia refuză încorporarea în serviciul militar.

Cu toate că în Legea Republicii Moldova „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”, este indicat despre convingerea religioasă, totuşi dreptul de a satisface serviciul civil (de alternativă) îl au doar acei cetăţeni care sunt membrii ai confesiunilor religioase, în care statutul lor interzice încorporarea în serviciul militar. Art. 4 al acestei Legi, în serviciul civil (de alternativă) nu se încorporează slujitori ai cultelor, călugării sau elevii (studenţi) instituţiilor de învăţămînt teologic.

Locul satisfacerii serviciului civil (de alternativă).

Conform art. 6 al Legii „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)” şi art. 4 al Regulamentului cu privire la modul de organizare şi executare a serviciului civil de către cetăţenii Republicii Moldova, serviciul civil se îndeplineşte în:

– instituţii publice;

– societăţi comerciale;

– domenii de asistenţa socială şi medicală;

– construcţii industriale;

– construcţii edilitare;

– construcţii de drumuri şi căi ferate;

– domenii de protecţie a mediului înconjurător;

– asociaţii agricole;

– întreprinderi de prelucrare a producţiei agricole;

– gospodăria comunală;

– formaţiuni speciale ale serviciul civil.

Organele centrale ale serviciului civil.

Conform art. 7 al Legii „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)” autoritatea centrală a serviciului civil este Centrul Serviciului Civil, care se subordonează Guvernului. Executarea serviciului civil în unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi în unităţile teritoriale autonome cu statut special revine reprezentanţilor serviciului civil, numiţi de Centru după coordonarea candidaţilor cu conducătorii acestor autorităţi. Organizarea, activitatea Centrului Serviciului Civil, precum şi a reprezentanţilor serviciului civil, sînt reglementate de Regulamentul privind modul de organizare a centrului, aprobat de Guvern.

Încorporarea în serviciul civil

Conform art. 12 al Legii „Cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă)”comisia de recrutare-încorporare examinează, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în şedinţă, în prezenţa cetăţeanului, motivele indicate în cererea de înlocuire a serviciului militar în termen cu serviciul civil şi potrivit rezultatelor examinării, adoptă hotărîrea. În baza hotărîrii privind încorporarea în serviciul civil, reprezentantul serviciului civil în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi în unităţile teritoriale autonome cu statut special trimite cetăţeanul la locul de îndeplinire a serviciului civil. Pentru pregătire profesională specială, cetăţeanul încorporat în serviciul civil poate fi trimis în centrul de instrucţie. Cetăţenii care se încorporează în serviciul civil sunt supuşi unui examen medical în vederea constatării aptitudinii pentru serviciul civil.

Durata serviciului civil.

Durata serviciului civil este de 12 luni. Pentru persoanele cu studii superioare, durata acestui serviciu este de 6 luni. Serviciul civil începe la data încheierii contractului individual de muncă pe o durată determinată. Zi a încheierii serviciului civil este ziua în care încetează contractul individual de muncă cu cetăţeanul care îndeplineşte serviciul civil, prin concedierea acestuia din serviciul civil. Contractul de muncă cu executantul serviciului civil va fi desfăcut de angajator în ziua expirării termenului de îndeplinire a serviciului civil. În durata serviciului civil nu intră:

– Absenţele şi întîrzierile nemotivate (lipsa de la serviciu fără motive întemiate mai mult de 4 ore consecutive în decurs de o zi).

– Durata ispăşirii pedepsei penale sau administrative sub forma de arest.

– Durata concediilor suplimentare acordate de angajator cetăţenilor care îmbină serviciul civil cu studii la o instituţie de învăţămînt.

Perioada serviciului civil se include în vechimea în muncă generală şi specială.

Dacă facem trimitere la Legea „cu privire la serviciul civil de alternativă” a Federaţiei Ruse din 01.01.2004, în ea este menţionat că durata serviciului civil de alternativă este de 36 luni. Acest termen este cel mai mare spre deosebire de ţările Europene şi celelalte state membre a CSI. În conformitate cu prevederile Rezoluţiei Parlamentului European din 13 octombrie 1989, durata serviciul de alternativă poate fi mai mare de 1,5 ori faţă de serviciul militar.

Analizînd statistica în baza sondajului de opinii făcut pe tematica „Tineretul şi serviciul civil de alternativă” de către unele organizaţii nonguvernamentale din Federaţia Rusă, se observă că din numărul celor întrebaţi de a alege între serviciul de alternativă şi cel militar, 40,2 % au ales mai bine că să fie încorporaţi în serviciul de alternativă, faţă de 29,3% care au pledat pentru serviciul militar.

Rezoluţia Comisiei ONU pentru drepturile omului 1998/77 pe acest subiect reaminteşte statelor cu un sistem de satisfacere a serviciului militar obligatoriu unde aceste prevederi încă nu au fost făcute, de recomandarea sa pentru ca ei să prevadă pentru cei care refuză din motive de conştiinţă să satisfacă serviciul militar, diferite forme a serviciului de alternativă, care va fi compatibil cu principiile de conştiinţă a acestora, de caracter civil sau necombatant în interes public şi nu în caracter de pedeapsă”. Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei din 1987, subliniază cerinţele că durata serviciului de alternativă „ar trebui, în comparaţie cu serviciul militar, să rămînă în limitele rezonabile”. Comitetul pentru drepturile omului în cazurile Convenţiei internaționale cu privire la drepturile civile şi politice, cere ca orice divergenţă apărută între durata serviciului de alternativă şi serviciul militar, să fie bazată pe criteriile obiective şi rezonabile cum ar fi natura serviciului specific relatat la necesităţile antrenamentului special pentru a îndeplini serviciul.

Republica Moldova şi-a îndreptat toate direcţiile sale spre un curs European, spre integrarea în Uniunea Europeană. Prin urmare, legislatorului îi revine ca sarcină să readucă legislaţia naţională în contextul standardelor Europene. Luînd în consideraţie recomandările experţilor Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă (nr.633/1991) Parlamentul a adoptat o nouă Lege cu privire la organizarea serviciul civil (de alternativă), nr.156 din 06.07.2007. La momentul de faţă sarcina de bază este de a duce la cunoştinţă cît mai multor tineri despre dreptul lor la înlocuirea serviciului militar în termen cu serviciul civil.

ЛИТЕРАТУРА

1. Альтернативная служба в странах СНГ и Балтии. Изд. «Книга», Пермь, 2000

2. Калинин А.А., Маранов Р.В., Захарова Е.А., «Альтернативная гражданская служба: прошлое, настоящее, будущее…..». Москва, 2000

3. Марко Сассоли « Права призывников и военная юстиция», уч. пособие под ред.Алан Мак-Чесни, Венгрия, 2002

4. Гражданский призыв.( Серия «Молодёжь на службе обществу»), Составитель ред. М.А. Слободская, М., 2002

5. «Армия Добр» , Информационный бюллетень, Фонд «Созидания» – №1(30), январь-март 2003

6. Recomandările experţilor Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă (nr.633/1991), Strasburg din 01.02.2005

7. Xenofon Ulianovschi, Gheorghe Ulianovschi, Vitalie Bucătari, Dreptul Militar în Republica Moldova, edit. Prut Internaţional, 2003

8. Statutul Organizaţiei Obşteşti “Asociaţia Tinerilor Pacifişti”, Chişinău, 2003

Sursa: Rechin.md

%d blogeri au apreciat asta: