Drept MD

Acasă » Articole juridice » Concurența în profesiile liberale studiu de caz profesia de notar

Concurența în profesiile liberale studiu de caz profesia de notar

Statistică

  • 3.714.705 vizite

Victor Drosu, Master în Studii Europene Interdisciplinare

 Acest studiu își propune să identifice barierele legislative ce împiedică concurența în cadrul instituției notariale în scopul evidențierii normelor legale ce ar trebui revizuite. Vor fi abordate următoarele aspecte: condițiile privind accesul în profesia de notar, repartizarea geografică a notarilor, varietatea actelor emise de notari din perspectiva limitării numărului de acte emise exclusiv de aceștia și necesitatea plafonării prețurilor pentru serviciile notariale. Studiul nu își pune drept scop analiza oportunității barierelor în general, ci vrea să evidențieze prevederile abuzive sau cele ce nu sunt respectate.

Reglementarea profesiilor liberale din punct de vedere concurențial

Odată cu îndepărtarea de la liberalimul economic clasic intervențiile statului în economie, cât timp nu sunt abuzive și urmăresc un scop legitim sunt. în general acceptate drept binevenite. În cazul profesiilor juridice liberale, statul le acordă drepturi exclusivecu scopul de a corecta unele disfuncționalități ale piețelor și a proteja consumatorii. În ceea ce privește notarii, avocații, executorii judecătorești[1] statul sau uniunile preofesionale intervin prin condiționarea accederii în aceste profesii. Barierele impuse de reglementări variază de la studii universitare în anumite domenii, petrecere unui stagiu de pregătire, examene de admitere în profesie, până la stabilirea unui număr limitat de persoane ce pot practica o profesie (numerus clausus).

Barierele susmenționate sunt adoptate pentru a reduce din disfuncționalitățile piețelor, de obicei, pentru introducerea reglementărilor sunt invocate următoarele:

  1. a) asimetria informațională, care constă în dificultatea consumatorului de a înțelege toate informațiile tehnice și complexe. In concreto, efectele asimetriei informaționale dintre notarul și clientul său se încearcă a fi diminuate prin impunerea unor standarde înalte de intrare în profesia de notar (notarul fiind obligat să dețină studii în drept, să susțină un examen de admitere în profesie, etc.). Asimetria informațională este un rezultat al complexității serviciilor prestate de notari, care nu permit clientului să poată face o analiză obiectivă a calității acestora. Persoanele ce se adresează pentru asistență notarilor, de multe ori, nu vor putea să înțeleagă dacă pentru anularea unui act se face vinovat notarul. Aceste observații sunt valabile și pentru alte profesii liberale, precum avocații, executorii judecătorești.
  2. b) Externalitățile negative ce pot apărea în cazul lipsei reglementării impun intervenția statului prin reglementarea formei unor contracte civile. Asemenea reglementări au un impact negativ asupra liberei concurențe, însă protejează consumatorii. Spre exemplu, dacă actul de înstrăinare a imobilelor nu ar lua forma notarială, acesta ar fi mai suscebtibil anulării, ce ar putea provoca daune irecuperabile unui cumpărător de bună credință.
  3. c) Un al treilea factor este impactul pozitiv al reglementării pentru societate per ansamblu. Necesitatea autentificării tranzacțiilor proprietății private conduce la o mai mare siguranță în tranzacții, ceea ce permite buna funcționare a economiei..[2][3],[4]

Însă, nu este de neglijat prețul reglementărilor. Un studiu comandat de Uniunea Europeană[5] a demonstrat că există o corelație pozitivă între gradul de reglementare și creșterea prețurilor. Cu alte cuvinte sporirea numărului de reglementări, duce la majorarea prețurilor pentru servicii. În continuare vor fi analizate cele mai problematice aspecte ce țin de reglementarea profesier de notar[6].

Barierele de intrare în profesia de notar

Cadrul legal ce guvernează activitatea notarilor impune numeroase bariere de intrare în profesia de notar.[7] Unele bariere (condiții) de intrare în profesie impuse de lege sunt justificate de natura și scopul instituției. Spre exemplu, cunoașterea limbii în care urmează a fi perfectate actele juridice este o condiție primordială pentru a putea presta servicii notariale. O altă condiție impusă de particularitățile lucrului de notar este petrecerea unui stagiu în cadrul biroului unui notar, astfel se încearcă a pregăti viitorii notari pentru munca ce o vor presta.[8] Însă, limitarea numărului de notari în baza unor criterii cantitative, admiterea la stagiere fără a se baza pe criterii obiective sau condiționarea intrării în profesia de notar de deținerea cetățeniei Republicii Moldova nu face decât să conducă la reducerea numărului de candidați eligibili fără a aduce vreo valoare adăugată protejării intereselor cetățenilor[9]. Consecință a reglementărilor ineficiente este creșterea prețurilor și diminuarea calității serviciilor notariale[10].

În acest context trei condiții de accedere în profesia de notar vor fi analizate în continuare: limitarea numărului de notari, repartizarea geografică a acestora și petrecerea unui stagiu în cadrul biroului unui notar.

Numerus clausus și repartizarea geografică

Reglementarea numărului de notari este prezentă în majoritatea țărilor ce au adoptat sistemul notarial de tip latin.Scopul fiind  asigurarea calității actelor notariale prin asigurarea financiară a notarilor, cu alte cuvinte, divizarea piețelor între un număr limitat de prestatori pentru a asigura veniturile necesare pentru prestarea serviciilor încredințate de către stat. În același timp limitarea numărului de notari și repartizarea lor geografică reprezintă un impediment major în calea concurenței.
În Republica Moldova numărul de notari este stabilit de Ministerul Justiției în urma consultării Comisiei de licenţiere a activităţii notariale.[11] Criteriile analizate la luarea deciziei privind numărul necesar de notari nu sunt prevăzute în lege, dar sunt indicate într-un ordin al Ministerului Justiției[12]. Conform unei cercetări[13] criteriile de care se ține cont sunt următoarele:

  • cel puțin trei notari la fiecare raion al Republicii;
  • maxim 6000 de acțiuni notariale per notar;
  • un notar la 15000 de persoane;
  • asigurarea continuității notarilor.[14]

În continuare vor fi analizate primele trei criterii din punct de vedere al eficienței și aplicării acestora. Stabilirea unui număr număr minim de notari, trei, ce vor presta servicii în fiecare raion este benefică per se. Astfel, este asigurat accesul populației la servicii notariale. În același timp este nevoie de trei notari pentru a asigura repartiția geografică uniformă a acestora.

În urma analizei distribuției notarilor în R. Moldova[15] prezența geografică a acestora nu este uniformă și nu corespunde criteriilor menționate. În 6 raioane sunt mai puțin de trei notari, cu toate că populația acestora este suficientă pentru a corespunde și criteriului privind numărul de locuitori. Chiar și în raioanele cu suficienți notari, aceștia nu sunt repartizați uniform. Astfel, în 10 raioane[16] notarii sunt concentrați într-un singur oraș. Cel mai elocvent exemplu este mun. Chișinău, unde sunt cinci orașe în afara capitalei[17], sunt înregistrați 142 de notari, dar toți își au sediul în orașul Chișinău.

În asemenea condiții repartizarea geografică a notarilor poartă un caracter formal, deoarece populației îi este asigurat doar parțial accesul la notari, aceștia fiind nevoiți să se deplaseze în orașul din raion în care sunt amplasați notarii.

Al doilea criteriu, minim 6000 de acte notariale perfectate de un notar este menit să asigure din punct de vedere financiar notarii. Însă, numărul actelor notariale nu reflectă veniturile notarilor. Plata pentru serviciile notariale de facto se face în funcție de tranzacție, dacă aceasta poate fi evaluată. Unele din cele mai profitabile tranzacții pentru notari sunt cele imobiliare, atât costul, cât și numărul acestora în capitală depășește net tranzacțiile din regiuni.

O altă problemă a acestui criteriu este aprecierea cantitativă a lucrului notar, care ar trebui să se bazeze pe calitatea serviciilor prestate de acesta. În cazul unui număr mare de acțiuni notariale, 6000 și mai mult, notarii sunt nevoiți să abandoneze calitatea în favoarea cantității. Astfel, criteriul de care s-a ținut cont este formal, fără efecte benefice nici pentru populație, nici pentru notari.

Nici cel de-al treilea criteriu nu este respectat. În Moldova sunt 297 notari[18], raportul dintre populație și notar pe întreaga țară este de 1:12121[19]. Nu este de neglijat numărul mare de notari instalați în capitală, 142 de notari. În Chișinău sunt instalați cu 80 mai mulți notari decât media pe țară raportată la populație[20]. Insistența notarilor de a presta servicii în capitală poate fi explicat de interesul economic al acestora. Precum a fost menționat în capitală au loc majoritatea tranzacțiilor de pe piața imobiliară, mai mult de atât, tot în Chișinău este concentrată administrația publică centrală, care de multe ori necesită acte autentificate notarial.

După cum se poate deduce din analiza de mai sus criteriile în baza cărora este stabilit numărul de notari și repartizarea lor geografică, de cele mai multe ori nu sunt aplicate. Eșuează să asigure accesul populației la serviciile notariale și lasă loc abuzurilor în sistem. Mai mult de atât, acestea nici nu corespund intereselor notarilor[21] deoarece criteriile menționate nu iau în calcul veniturile notarilor. Condiționarea accesului în funcția de notar ar trebui să fie făcut în baza unor criterii obiective, ce ar ține cont atât de accesul populației la serviciile notariale, cât și de asigurarea veniturilor notarilor.

De lege ferenda, pentru o mai bună reglementare poate fi urmat exemplul Danemarcei și al Germaniei. În primul stat a fost exclus numărul maxim de notari, astfel orice persoană după stagierea în profesie, dacă demonstrează necesitatea instituirii unui nou birou notarial într-o localitate va obține licența de notar. O asemenea soluție va permite notarilor să își schimbe sediul fără a recurge la diferite tertipuri juridice, în același timp va facilita intrarea în profesia de notar în baza unor criterii obiective dicatate de piață.

Pentru ca populația să aibă acces la serviciile notariale, dar și notarii să fie asigurați din punct de vedere financiar poate fi urmat modelul Germaniei. Acolo a fost instituit un mecanism de compensare reciprocă a notarilor. Un asemenea mecanism[22] ar putea prevedea achitarea diferenței dintre salariul unui judecător de primă instanță și veniturile notarului din actele perfectate dintr-un fond special conceput. Astfel, notarii vor fi asigurați cu o remunerare decentă iar populației îi va fi facilitat accesul la serviciile notariale.

Din perspectiva politicii de concurență legislația în vigoare promovează înțelegerile de cartel și impune monopoluri sau oligopoluri asupra emiterii unor acte. Odată ce numărul notarilor este prestabilit, notarii nu sunt cointeresați să concureze prin preț, luată în context cu lipsa reglementărilor privind costul actelor notariale, reglementarea existentă promovează indirect înțelegerile de cartel asupra prețurilor. Asta deoarece notarii vor elabora același număr de acte indiferent de prețul lor, piața actelor notariale fiind cu o elasticitate foarte mică (costul actelor notariale având o influență insemnificativă asupra cererii).

Procesul de admitere la stagiere

Condiția de a petrece stagiul pentru o perioadă de un an în cadrul unui birou notarial, deși una binevenită și justificată, din cauza unor reglementări prost concepute prezintă carențe concurențiale semnificative, limitând accesul în profesie.

Conform ordinului 286 din 11.07.2003 al Ministerului Justiției, persoanele ce vor să fie admise la stagiu în cadrul unui birou notarial sunt obligate să depună un set de documente, ce conține obligatoriu contractul cu un notar care va accepta un candidat în calitate de stagiar.[23]

Condiționarea admiterii la concursul privind accederea la stagiere de semnarea unui contract cu un notar este nejustificată și duce la abuzuri în sistem. Acest mecanism de admitere la stagiere generează mai multe inconveniențe pentru cei ce își doresc să acceadă în profesia de notar.

În primul rând, potențialilor stagiari le poate fi simplu blocat accesul în profesie. Nu există vreo prevedere legală pentru a impune notarilor să explice criteriile de selecție a notarilor stagiari. O astfel de lacună conduce la decizii arbitrare. În al doilea rând, semnarea unui contract între notar și stagiar înainte de admiterea la concurs, pe de o parte nu permite notarului să cunoască dacă stagiarul întrunește condițiile formale pentru a participa la concurs. Pe de altă parte stagiarul este legat de a-și petrece stagierea în biroul unui singur notar.

Deoarece, notarii nu sunt constrânși să-și aleagă stagiarii în baza unor criterii obiective, ei pot limita accesul în profesie sau chiar abuza de poziția lor pentru a folosi munca neremunerată a stagiarului. Această bariera de intrare este vădit disproporționată scopului urmărit de a reduce asimetria informațională și nu este justificată în vreun fel de particularitatea acestei profesii. Totodată, nu există vreo prevedere sau mecanism de revizuire a deciziilor notarilor de a respinge cererea de admitere a stagiarilor, astfel decizia este lăsată la discreția fiecărui notar.

Actele notariale

În Moldova numărul actelor juridice perfectate în exclusivitate de către notari depășește media Uniunii Europeane. Legalizarea traducerilor pe teritoriul R. Moldova se perfectează exclusiv de notarii publici iar legalizarea copiilor de pe documente este întocmită de notarii publici și organele administrației locale. În baza datelor colectate din 15 state ale UE[24], este facil a vedea că asemenea competențe exclusive în majoritatea cazurilor nu le sunt încredințate exclusiv notarilor. În baza datelor colectate în 10 din 12 state ale UE autentificarea traducerilor nu este competența exclusivă a notarilor, iar 10 din 14 state incluse în tabelul comparativ deleagă drepturi de legalizarea copiilor de pe documente și altor instituții sau profesii juridice. Aici este de menționat exemplul Grecia și Franța oferă gratis servicii de autentificare a copiilor de pe acte.

Delegarea de competențe exclusive unei singure profesii înseamnă diminuarea substanțială a concurenței dacă statutul limitează concurența urmărind un scop de interes public, acest lucru este permis. Însă, în cazul actelor de o complexitate scăzută, care nu au nevoie să fie perfectate în exclusivitate de notari, spre exemplu legalizarea copiilor de pe acte sau supralegalizarea traducerilor, contribuie la creșterea prețurilor și diminuarea calității deoarece oferta este limitată. În continuare vor fi aduse câteva argumente pentru excluderea supralegalizării traducerilor de către notari.

Eliminarea necesității supralegalizării traducerilor de către notari

În prezent, actele întocmite într-o altă limbă decât cea de stat (spre exemplu diplomele de studiu obținute într-un alt stat), pentru a fi prezentate instituțiilor publice, necesită traduse de un traducător autorizat și ulterior legalizate de notar. Această prevedere conține mai multe impedimente pentru libera concurență, iar supralegalizarea este de puțină valoare și nu duce la creșterea calității traducerilor sau la siguranța raporturilor juridice civile[25].

Calitatea traducerilor este asigurată de următoarele condiții a fi întrunite pentru a deveni traducător autorizat.Pe de o parte, intrarea în profesie este condiționată de deținerea studiilor de specialitate (facultatea de limbi străine)[26] și de susținerea examenului de atestare, instituit de Ministerul Justiției.[27]. Iar, pe de altă parte pentru a responsabiliza traducătorii a fost instituită, prin lege, atât răspunderea civilă, cât și cea penală pentru neonorarea conștiincioasă și onestă a obligațiilor[28]

Rolul notarului în cadrul traducerilor este unul formal. În majoritatea cazurilor, aceștia nu au studiile și cunoștințele necesare, pentru a aprecia corectitudinea sau calitatea traducerii. Notarul nu face decât să confirme semnătura traducătorului, cu alte cuvinte, indiferent de calitatea și corectitudinea traducerii, notarul va supralegaliza traducerea, deoarece, acesta nu poate verifica în ce măsură traducătorul și-a onorat obligația contractuală. Din aceste considerente actele care sunt traduse de un traducător autorizat de Ministerul Justiției, pot servi drept garanție pentru corectitudinea traducerii, iar supralegalizarea notarială nu aduce plus valoare la calitatea sau corectitudinea traducerii.

Prevedere privind legalizarea notarială duc la creșterea costului pentru traduceri și la oligopolizarea pieții. Notarul percepe o taxă pentru fiecare pagină traducere legalizată, aceasta variază în dependență de notar, variind între 10 lei și 20 lei.
În același timp, această prevedere, indirect, permite notarilor să impună bariere ilegale pentru traducători. Asta deoarce în legea cu privire la notariat, este stipulat că notarii pot recunoaște traducerile unui traducător căruia îi cunosc semnătura. La moment, notarul acționează drept intermediar între solicitant și traducător. Notarii nu vor semna un document tradus de către un traducător acreditat la Ministerul Justiției, dacă nu colaborează cu acesta, invocând prevederea legală susmenționată. Astfel, notarii limitează accesul traducătorilor pe piață. În consecință au de suferit traducătorii și solicitantul traducerii. Primii nu pot concura nici prin preț, nici prin calitatea traducerii sau timpul în care o vor executa deoarece notarii și-au rezervat dreptul să-și aleagă traducătorii cu care vor conlucra fără existența unor criterii obiective la luarea acestor decizii. În final, toți cei care au nevoie de traducerile supralegalizate vor fi contrânși să meargă la traducătorul indicat de notar, pentru a fi siguri că notarul va legaliza traducerea.
Practica abuzivă a notarilor în cazul traducerilor este confirmată de un studiu a Ministerului Justiției. Conform studiului, notarii încalcă flagrant legea, astfel au fost identificate cazuri de falsificare a semnăturii traducătorilor de către notari sau au autentificat semnătura acestora în lipsa lor [29].

Monopolul notarilor la înregistrarea imobilelor

Serviciile notariale – tarifele percepute

În privința taxelor notariale legislația în vigoare rămâne a fi problematică. Spre deosebire de majoritatea statelor de pe continentul European, taxele percepute de notari în Republica Moldova nu sunt reglementate, ceea ce duce la profituri fabuloase pentru notari. Precum este susținut în mai multe rapoarte internaționale, impunerea unui preț fix sau minim pentru serviciile notariale nu are efecte dovedite pentru calitate[30]. Însă, lipsa unei plafonări a plăților percepute de notari, poate duce la creșterea prețurilor, care, în consecință, afectează păturile cele mai vulnerabile ale populației, ce nu au putere de negociere. La acestă concluzie se poate ajunge în urma analizei creșterii prețurilor pentru serviciile notariale în Danemarca[31].

În anul 1999 profesia de notar public a fost liberalizată în această țară, au fost excluse tarifele maxime pentru notari și numerus clausus. Însă efectul a fost unul distorsionat, au scăzut prețurile pentru autentificarea actelor notariale de vânzare cumpărarea a bunurilor imobile de o valoare mare, însă au crescut tarifele percepute de notari pentru actele ce țin de procedura succesorală și vânzarea imobilelor ieftine.

Plățile percepute de notari pentru serviciilor notariale trebuie raportate la veniturile populației pentru a putea fi comparate obiectiv. În acest scop am comparat costul autentificării contractelor de vânzare cumpărare a imobilelor în Marea Britanie și Germania cu cele din Moldova, o analiză cu cea făcută în România de Consiliul Concurenței[32]. Astfel, raportate la veniturile populației în Marea Britanie venitul mediu al populației este de 3044 de euro, costurile notariale pentru înstrăinarea unui imobil de 100 metri pătrați este de 1060 euro, în Germania costul serviciilor notariale este de 738 de euro raportat la un venit mediu al populației de 2054 euro. În Republica Moldova costurile medii ale serviciilor notariale a unui contract de vânzare cumpărare sunt de 9500 (500 euro) lei la un venit al populației de 4172 lei (218 euro). Astfel ponderând costurile la veniturile medii ale populației deducem că în Moldova se plătește de 13 ori mai mult decât în Marea Britanie și de 9 ori mai mult decât în Germania pentru autentificarea unui act de vânzare cumpărare a unui bun imobil.

Ne-constituționalitatea limitării taxelor percepute de notar

În anul 1999 prin Legea nr. 558, Parlamentul R. Moldova a introdus tarife maxime pentru serviciile notariale, însă la inițiativa Uniunii Notarilor, avocatul parlamentar Constantin Lazari, a depus o cerere de neconstituționalitate a prevederilor acestor modificări[33].

Curtea Constituțională a declarat că prevederile ce limitează tarifele percepute de notari contravin Constituției. A fost invocată necesitatea asigurării financiare a actelor notariale prevăzuta de Legea cu privire la notariat din 1998, făcând apel la articolele 9§2  43§§1,2 din Constituție. De la bun început este de menționat că articolele la care se face referință nu par a avea scopul întrebuințat de Curte. Articolul 9§2 principiile fundamentale privind proprietatea, vrea să asigure că proprietatea privată nu este folosită în „detrimentul drepturilor, libertăţilor și demnităţii omului.[34]”. Articolul 43§§1,2 prevede garanții minime pentru fiecare cetățean, dreptul de a-și alege munca pe care vrea s-o presteze și un salariu minim, condiții decente de muncă, etc. La prima vedere, Curtea Constituțională a interpretat extensiv articolele din Constituție, fără a ține cont de logica legislatorului[35].

Fără a intra în prea multe detalii voi expune două comentarii  vizând hotărârea Curții Constituționale. Notarii prestează „servicii de utilitate publică” în numele statului și, în majoritatea cazurilor, acestora le-au fost acordate drepturi exclusive de perfectare a unor acte juridice (spre exemplu: la înstrăinarea imobilelor[36]). Astfel, în unele cazuri, cu scopul de a preveni litigiile, libertatea tranzacțiilor civile este condiționată de către stat prin forma autentică impusă, însă, este de datoria statului să vegheze ca participanților la tranzacții să nu le fie îngrădite drepturile prin perceperea unor tarife exorbitante de către notari. Serviciile acordate de notari nu reprezintă un contract ordinar din domeniul civil, pentru că o parte la contract se află în imposibilitatea de a refuza tranzacția și în inferioritate de a negocia prețul acesteia, iar de cealaltă parte, notarii, prestează servicii de interes public în numele statului. În cazul dat, este complicat să afirmi în ce mod statul a făcut abuz de dreptul de proprietate în detrimentul notarilor. Chiar și acceptând că dreptul de proprietate a notarilor a fost restrâns, acesta a fost făcut în mod justificat și proporțional cu scopul urmărit – bunăstarea populației per ansamblu[37].

Acceptând scopul Curții Constituționale și logica „asigurării financiare a actelor notariale”, în prezent pot fi observate reacțiile adverse ale acestei hotărâri. Veniturile notarilor din Republica Moldova sunt de departe mult mai mari decât cele obținute de către Judecătorii Curții Supreme de Justiție, depășindu-le de șapte – opt ori și, în mediu de 10 ori mai mari decât cele ale judecătorilor de primă instanță. Totodată ele sunt de până la 15 de ori mai mari decât salariul mediu pe economie.[38] Astfel, tarifele percepute de notari raportate la veniturile populației, sunt vădit disproporționate. În anexa IV sunt prezentate veniturile notarilor ce și-au făcut publice veniturie în anii 2012, 2013, cel mai mare venit este de aproximativ 1433768 lei, iar media veniturile analizate depășește jumătate de milion de lei.[39]

Mai mult de atât, tarifele percepute de notari sunt reglementateîn mai multe state ale Uniunii Europene, chiar și în Federația Rusă, care au norme similare în constituție, fără că aceastor prevederi să le fie contestată constituționalitatea (ex. Austria, Belgia, Franța, Germania[40]).

Intervențiile statului în economia de piață nu pot fi făcute selectiv. Odată ce notarilor le-au fost încredințate atribuții exclusive, stabilindu-se un oligopol la emiterea unor acte, statul este obligat să intervină prin plafonarea tarifelor. Statul trebuie să limiteze aceste tarife în dependență de gradul de risc și complexitatea muncii pe care o depun notarii, dar, în același timp, tarifele percepute de notari trebuie să reflecte veniturile populației.

De asemenea, este importantă existența unor servicii care vor fi prestate de notari gratis sau la un preț redus categoriilor social vulnerabile. Un astfel de model a fost adoptat în România, unde pentru anumite categorii de acte nu se percepe nicio taxă de către notari[41], iar în Federația Rusă, tarifele stabilite diferă în dependență de beneficiarul actului (spre ex. tranzacționarea unui imobil unui membru al familiei este de două ori mai ieftină, decât altor persoane[42].)

Concluzii și recomandări

Această succintă descriere a barierelor existente în Legislația Republicii Moldova, este necesară pentru a explica necesitatea creșterii concurenței pe piața serviciilor prin adoptarea unei proceduri corecte și transparente de admitere în profesie notariale, creșterea numărului notarilor, o bună repartizare teritorială a acestora, micșorarea numărului de acte ce sunt perfectate în exclusivitate de notari și, într-un final, stabilirea tarifelor maxime percepute de aceștia. La momentul scrierii acestui articol, un nou proiect de lege cu privire la notariat este în Parlament de mai bine de un. Acest proiect de lege este un act mult mai bine redactat, care vizează unele din deficiențele de reglamentare susmenționate. Spre exemplu, se notează în proiect că admiterea în stagiere se va face de către o comisie, în care notarii nu vor mai fi majoritari, iar repartizarea spre stagiere se va face aleatoriu. De asemenea, stagiarii vor beneficia de o bursă pe parcursul stagiului care va fi plătită de camera notarilor.

Toate aceste modificări, aplicate cu bună credință, vor face admiterea în profesia de notar mai transparentă și corectă, însă aceste măsuri nu vor face cu adevărat diferența cât timp, notarii vor avea prea multe competențe exclusive la întocmirea actelor iar, numărul notarilor și repartizarea acestora va rămâne neschimbat.

De lege ferenda, o soluție pentru sporirea concurenței pe piața serviciilor notariale, ar fi instituirea unor birouri în orașele mari ce vor putea perfecta gratis un număr limitat de acte de o complexitate redusă, dar necesare populației, spre exemplu: procurile ce nu vizează drepturile patrimoniale sau legalizarea copiilor de pe acte[43]. De asemenea, legislația ce prevede dreptul de întocmire a unor acte notariale de către administrația locală trebuie revizuită, pentru a facilita accesul populației la aceste servicii. Totodată este de urmat exemplul României și al Federației Ruse în reglementarea tarifelor, cel puțin pentru unele categorii de acte.


Anexa I

Nr. Raion/Municipiu Nr. Notari
1 Chisinau – 149
2 Balti – 16 16
3 Anenii Noi – 4 4
4 Basarabeasca – 3 3
5 Briceni – 5 5
6 Calarasi -5 5
7 Cantemir 3
8 Cahul – notari 9 9
9 Causeni – 5 5
10 ceadir-lunga 3
11 Cimislia – 4 4
12 Comrat 6
13 Criuleni -2 2
14 Donduseni -2 2
15 Drochia -6 6
16 Dubasari -1 1
17 Edinet -6 6
18 Falesti -4 4
19 Floresti – 4 4
20 Glodeni -2 2
21 Hincesti – 5 5
22 Ialoveni – 5 5
23 Leova -3 3
24 Nisporeni -2 2
25 Ocnita – 4 4
26 Orhei – 7 7
27 Rezina -4 4
28 Rascani -4 4
29 Sangerei – 3 3
30 Soroca – 6 6
31 Straseni – 4 4
32 Soldanesti -3 3
33 Stefan-Voda -1 1
34 Taraclia -2 2
35 Telenesti -3 3
36 Ungheni -5 5
37 Vulcanesti 1

Anexa II

În grafic este reprezentat numărul de notari investiți în funcție în fiecare an:

Legalizare copii Notar Alte autorități Traduceri Notar Alte autorități
Statul
1.      Austria da da da da
2.      Belgia nu autoritatea care a emis documentul doar pt straintate nu  da
3.      Bulgaria da da da da
4.      Cipru nu da nu da
5.      Cehia da da nu  da
6.      Germania da  nu da  da
7.      Grecia nu da – politia, centrele special create in acest sens, avocatii nu Ministerul afacerilor externe
8.      Estonia da da – lucratorii adm. locale si municipale, institutia care a emis documentul.
9.      Finlanda da nu
10.  Franta da primaria – gratis Da –  certifica traducerile autorizate Primaria gratis certifica traducerile
11.  Ungaria da nu  Da
12.  Italia da da – in scopuri administrative da da
13.  Lituania da da da  da
14.  Spania da nu da

Anexa III

Anexa IV

Nume, prenume notar Regiunea Venit anual 2012, MDL
Guzun Aliona Briceni 725000.00
Muruianu  Ludmila Chisinau 547595.00
Lazari Angelina Straseni 462957.47
Resetnicov Ala Chisinau 1093978.00
Scolnic Victoria Telenesti 530040.00
Media   671914.09
Minim   462957.47
Maxim   1093978.00
Nume, prenume notar Regiunea Venit anual 2013, MDL
Muruianu Ludmila Chisinau 409555
Resetnicov Ala Chisinau 759079.2
Scolnic Victoria Telenesti 446695.00
Lazari Angelina Straseni 493029.53
Media   527089.68
Minim   409555.00
Maxim   759079.20

Note de subsol:

[1] Este general acceptat că: avocații, arhitecții, notarii, auditul, fac parte din profesiile liberale.

[2] http://www.bmg.eur.nl/fileadmin/ASSETS/bmg/ECRI/Onderzoeksrapporten/ECRi_2006__Regulation_latin_notary_profession.pdf, p. 9, accesat la 04.04.2015

[3] Pentru mai multe informații a se vedea „Report on Competition in professional services”, Comisia Europeană, anul 2004, în special p. 10, „The Legal Profession Competition and liberalisation”, The law society, Ianuarie 2006, p. 6-10.

[5] „Competitive Restrictions in Legal Professions”, OECD, 2007, p. 39,40.

[6]În Republica Moldova, profesia de notar, este reglementată prin Legi emise de Parlament. În unele state, reglementarea profesiilor are loc de către asociațiile ce le reprezintă.

[7] În prezent a fost aprobat de Guvern un nou proiect de Lege ce introduce mai multe modificări semnificative în organizarea instituției notariatului.

[8] Legea 1453 cu privire la notariat din 08.11.2002, la art. 9

[9] În Uniunea Europeană deținerea cetățeniei a fost declarată contrară libertății de mișcare în Uniunea European de Curtea Europeană de Justiție. Curtea identificând că această normă nu făcea decât să limiteze concurența pe o anumită piață fără a aduce vreo valoare adăugată.

[10] Conform studiului UE susmenționat

[11] Art. 28 par. 5 din Legea cu privire la notariat.

[12] Ordinul nu este de găsit nici pe site-ul ministerului, nici nu a fost publicat în MO, iar Ministerul nu l-a adus la cunoștință nici un urma unei solicitări.

[13] Organizarea instituţiei notariatului în sistemul de drept din Republica Moldova şi perspectivele ei de dezvoltare, Teză de doctor în drept (12.00.02), Cara-Rusnac, Aliona, p. 82.

[14] Hotărârea nu poate fi găsită în internet nici pe site-ul Ministerului Justiției. Criteriile sunt meționate în op.cit. Organizarea instituţiei notariatului în sistemul de drept din Republica Moldova şi perspectivele ei de dezvoltare, p. 81,82.

[15] Conform datelor de pe site Ministerului Justiției, http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=65, accesat la data de 25 septembrie 2014.

[16] Raioanele menționate sunt: Briceni, Căușeni, Edineț, Fălești, Leova, Râșcani, Sângerei, Strășeni, Ungheni și mun. Chișinău.

[17] Orașele menționate și numărul de locuitori Codru-14277, Durlești 15395 locuitori, Cricova 9878, Sângera 7354, Vadul lui Vodă  4559, sursa http://localitati.casata.md/index.php?l=ro&action=viewraion&id=100 , accesat la 28.09.2014.

[18] Ibid., accesat la data de 27 decembrie 2014 .

[19] Conform Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova populația țării este de 3 557 634, fără populația din stânga nistrului, http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp, accesat la data de 27 decembrie 2014.

[20] Mulți notari au obținut dreptul de a fi notari în capitală ocolind repartizarea geografică, obținându-și acest drept în baza deciziilor judecătorești. Notarii abuzau de lacuna legislativă existentă în lege și de bunăvoința judecătorilor. În urma mai multor hotărâri ale judecătorilor, în 2011 au fost operate modificări la Legea cu privire la notariat, a fost introdus un articol ce reglementează schimbarea teritoriului de activitate a notarului. Însă, acest articol a rămas literă moartă, schimbările teritoriului se fac prin ordinul Ministrului Justiției, în baza unui articol ce nu are vreo legătură cu aceste strămutări. Mai mult de atât nici condițiile art. 141 nu sunt respectate, pentru mai multe informații a se vedea https://cugetliber.wordpress.com/2013/04/03/reforma-justitiei-sau-verde-pentru-moldova/?blogsub=confirming#subscribe-blog, accesat la 27 decembrie 2014.

[21] Până la votarea unor modificări la Legea cu privire la notariat, prin obținerea unei hotărâri judiciare notarii erau mutați dintr-un raion în altul, de obicei, aceștia cereau să le si dea dreptul de a exersa profesia în Chișinău.

[22] Inspirat din modelul German,

[23] Ordin nr. 286 privind Regulamentul cu privire la condiţiile de efectuare a stagiului în biroul notarului, paragraful 5.

[24] A se vedea anexa nr. III, datele prezentate în anexă pot fi găsite la http://www.prejus       .eu/, accesat la data de 03/09/2014

[25] Este de menționat că prevederea privind supralegalizarea traducerilor, art. 69 paragraf (3) din Legea nr. 1453 cu privire la notariat, este una depășită de realitățile sociale din prezent. Aceasta datează încă de la adoptarea legii Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti cu privire la Notariatul de Stat (LRASSM cu privire la Notariatul de Stat).

[26] Pentru mai multe informații a se vedea Legea nr. 264-XVI  din  11.12.2000.

[27] Pentru mai multe informații a se vedea Legea nr. 264-XVI  din  11.12.2000.

[28] În prezent se discută introducerea răspunderea disciplinară a notarilor.

[29]http://www.justice.gov.md/public/files/file/Directia%20notariat%20si%20avocatura/Studiu_functionarea_profesiei_de_traducator_si_interpret_autorizat-04-07-2013.pdf , p 11, accesat la 17.08.2014

[30]s Organisation for Economic Co-operation and Development, Working Party No. 2 on Competition and Regulation, COMPETITIVE RESTRICTIONS IN LEGAL PROFESSIONS, pp. 2-3, accesat la 29 iulie, 2015.

[31] http://legalresearchnetwork.eu/wp-content/uploads/2012/02/Verstappen.pdf, în special pagina 7, accesat la 29 iulie 2015

[32] http://www.cdep.ro/bperm/2010/F1083948514-Raport_de_investigatie_piata_imobiliara_si_serviciile_conexe.pdf, accesat la 29 iulie, 2015.

[33] HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 1153-XIII din 11 aprilie 1997 „Cu privire la notariat” (cu modificările şi completările ulterioare) şi din Legea nr. 558-XIV din 29 iulie 1999 „Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat”*

[34] Constituția Republicii Moldova comentariu

http://constcourt.md/public/files/file/informatie_utila/Comentariu_Constitutie.pdf, p. 60

[35] Constituția Republicii Moldova comentariu

http://constcourt.md/public/files/file/informatie_utila/Comentariu_Constitutie.pdf, p. 175

[36] Conform art. 213 și 338 Cod Civil, putem deduce că înstrăinarea imobilelor dacă nu este autentificată notarial va duce la nulitatea actului juridic, conform art. 396 același lucru este aplicabil uzufructului

[37] Opinia separată a Judecătorului Chiseev de asemenea pune la îndoială interpretarea dată de Curte: „Curtea Constituţională a stabilit că limitarea mărimii plăţii încasate pentru serviciile notarului constituie o încălcare a dreptului la muncă şi la protecţia muncii notarului. Or, art. 43 alin. (1) şi (2) din   Constituţie  nu  conţine  dispoziţii  despre  criteriile  a  căror respectare  este  obligatorie la stabilirea mărimii  retribuţiei  muncii cetăţenilor şi, implicit, a notarilor. Stabilirea unor asemenea criterii pentru   toate  categoriile  de  cetăţeni  ţine,  în  viziunea  mea,  de competenţa legiuitorului.”

[38] Aceste calcule sunt făcute în baza veniturilor notarilor ce sunt membri ai familiei unei persoane ce conform Legii nr. 1264-XV din 19.07.2002 sunt obligați să declare veniturile.

[39] http://magistrat.md/files/declaratie_venit/turcanu_i.pdf, accesat 18 iulie 2015.

[40]http://ec.europa.eu/competition/sectors/professional_services/studies/prof_services_ihs_part_1.pdf, p. 56, accesat la 02/10/2014.

[41] Conform Anexei nr. 5 la Ordinul nr. 46/2011 pentru aprobarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, sunt scutiți de taxe notariale pentru unele acte și sunt reduse plățile în cazul altora. Astfel, la achiziționarea unui imobil în cadrul programului „Prima casă” onorariile notarilor trebuie reduse cu 70%.

[42]http://www.consultant.ru/document/cons_doc_LAW_1581/c27524499f660f9681788b1733751c25ebb3a15a/#dst8, accesat la 18 iulie 2014.

[43] Asemenea birouri funcționează în Grecia.


Un comentariu

  1. Galina spune:

    Se saluta efectuarea studiilor in diverse domenii. Dar parca s-ar cere o abordare mai profunda. Va propun sa cititi un articol scris de un profesor german – Rolf Kniper, care apropo a participat la elaborarea codului nostru civil. Înţelepciunea vine cu anii si experienta. Eficienta unui sistem nu se masoara numai in banii declarati la fisc. Sint o sumedenie de alte aspecte asupra carora s-ar fi cerut sa va opriti. Se pare ca nu ati intors moneda. Mai este si cealalta fateta.
    http://old.notariat.ru/press_4216_23.aspx.htm

    Apreciază

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: