Drept MD

Acasă » Articole juridice » DIRECTIVA 98/59/CE A CONSILIULUI DIN 20 IULIE 1998 PRIVIND APROPIEREA LEGISLAŢIILOR STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA CONCEDIERILE COLECTIVE

DIRECTIVA 98/59/CE A CONSILIULUI DIN 20 IULIE 1998 PRIVIND APROPIEREA LEGISLAŢIILOR STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA CONCEDIERILE COLECTIVE

Statistică

  • 3.714.705 vizite

Directiva în cauză obligă angajatorii să consulte reprezentanţii salariaţilor în cazul concedierilor colective. Aceasta legiferează aspectele la care trebuie să se lucreze în cadrul concedierilor colectvire precum şi ce informaţii utile trebuie în mod obligatoriu să furnizeze angajatorul în cadrul acestor consultări. În plus, directiva stabileşte procedura de efectuare a concedierilor colective care trebuie respectată şi reglementează modalităţile de efectuare.

Concedierea colectivă este procedura prin care se înţelege eliberarea din funcţie a unui anumit număr de angajaţi, în legătură cu o anumită situaţie în care se află angajatorul. Motivele concedierilor colective par a fi dintre cele mai diverse, de la imposibilitatea continuării activităţii, pînă la procedurile de remaniere sau planurilor de restructurare (în caz de insolvenţă). De cele mai multe ori, concedierile colective au loc atunci cînd anumiţi factori de ordin social, economic, financiar, impietează buna desfăşurare a activităţii unei întreprinderi, ori chiar, dacă este să ne referim la unele state membre ale U. E., la recomandarea organelor de conducere a U.E.

Avînd în vedere că Directiva respectivă reglementează cadrul juridic al concedierilor colective, există şi unele excepţii de la această situaţie, cum ar fi:

  1. concedierile colective efectuate în cadrul contractelor de muncă încheiate pe perioade de timp limitate sau pentru sarcini specifice, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării sau realizării acestor contracte;
  2. lucrătorilor din administrația publică sau din instituțiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente);
  3. echipajelor navelor maritime.

Conform prevederilor Directivei, angajatorul care are în vedere efectuarea de concedieri colective trebuie să iniţieze consultări cu reprezentanţii lucrătorilor pentru a ajunge la un acord. Consultările se referă cel puţin la posibilităţile de a evita concedierile colective sau de a reduce numărul de lucrători concediaţi, şi de a atenua consecinţele prin recurgerea la măsuri sociale însoţitoare care au ca scop redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor concediaţi.

Observăm deci că la nivel de U. E., angajatorul care doreşte a efectua concedieri colective, trebuie să iniţieze o procedură preliminară, care constă în consultări cu reprezentanţii lucrătorilor (sindicate), pentru stabilirea unui acord comun în acest sens. Acordul comun reprezintă nu altceva decît negocierea unor condiţii în care aceste concedieri să aibă loc, în acelaşi timp, să aibă un impact social minim asupra salariaţilor ce urmează a fi concediaţi.

În conformitate cu Codul Muncii R. M., angajatorul este în drept să purceadă la concedieri colective cu condiţia informării salariaţilor în acest sens, într-un termen de 2 luni. Obligaţia de negociere cu organul sindical este prevăzută pentru angajator în temeiul art. 88 (1), lit. h).

Acelaşi articol menţionează, la litera i) că, în cazul în care reorganizarea sau lichidarea unităţii presupune reducerea în masă a locurilor de muncă, va informa în scris, cu cel puţin 3 luni înainte, despre acest lucru organele sindicale din unitatea şi ramura respectivă şi va iniţia negocieri în vederea respectării drepturilor şi intereselor salariaţilor. Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin convenţiile colective.

Informaţii care trebuie furnizate de către angajator

Conform Directivei, se precizează că statele membre pot să prevadă că reprezentanţii lucrătorilor pot apela la serviciile unor experţi în conformitate cu legislaţiile naţionale. Angajatorul furnizează toate informaţiile utile reprezentanţilor lucrătorilor, în cursul consultărilor, comunicîndu-le, în orice caz, în scris:

  1. motivele concedierilor;
  2. perioada în care intenţionează să efectueze concedierile;
  3. numărul şi categoriile de lucrători încadraţi în mod normal;
  4. numărul lucrătorilor care urmează să fie concediaţi;
  5. criteriile pentru selectarea lucrătorilor care urmează să fie concediaţi;
  6. metoda de calcul a eventualelor indemnizaţii.

De menţionat faptul că un raport obligaţional, de genul celui de muncă se naşte, potrivit art. 514 Cod Civil R. M. dintr-un contract, iar potrivit art. 516 (1) „raportul obligaţional poate da naştere unui drept la informare fără ca acesta să fie stipulat în mod expres. Punerea la dispoziţie a informaţiei presupune şi obligaţia de eliberare a documentelor corespunzătoare”. Din aceste prevederi putem desprinde obligaţia de informare a angajatorului în cazul concedierilor colective.

Procedura referitoare la concedierile colective

Directiva preconizează procedura care trebuie urmată:

  • angajatorul notifică în scris autoritatea competentă cu privire la orice concediere colectivă preconizată. Notificarea cuprinde toate informaţiile utile cu privire la concedierile colective preconizate şi la consultările cu reprezentanţii lucrătorilor, cu excepţia metodei de calcul a indemnizațiilor. Cu toate acestea, în cazul încetării activităţii în urma unei hotărâri judecătoreşti, notificarea nu este necesară decît la cererea expresă a autorităţii competente;
  • angajatorul transmite o copie a notificării reprezentanţilor lucrătorilor, care îşi pot transmite eventualele observaţii autorităţii publice competente;
  • concedierile colective produc efecte în cel puţin treizeci de zile de la notificare, interval pe care autoritatea publică competentă îl utilizează pentru a căuta soluţii. Statele membre pot acorda autorităţii publice posibilitatea de a reduce termenul sau de a-l prelungi până la 60 de zile de la notificare, în cazurile în care există riscul să nu se găsească soluţii pentru problemele ridicate.

Directiva are ca obiectiv apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la modalităţile şi procedura de efectuare a concedierilor colective, în vederea consolidării protecţiei lucrătorilor în cazul producerii unor concedieri colective.

În conformitate cu articolul 2, alin. 2, statele membre pot să prevadă că reprezentanții pot apela la serviciile unor experți în conformitate cu legislațiile și practicile naționale. Observăm faptul că prin apelarea la astfel de servicii se urmăreşte atît protejarea intereselor şi drepturilor sociale ale angajaţilor.

ILIE NICU

%d blogeri au apreciat asta: