Drept MD

Acasă » Articole juridice » Minime critici ale noului proiect al Legii nr. 131/2015 privind achiziţiile publice

Minime critici ale noului proiect al Legii nr. 131/2015 privind achiziţiile publice

Statistică

  • 3.718.269 vizite

De ceva vreme, racordarea cadrului legislativ la cerinţele şi normele Uniunii Europene, devine o cerinţă din ce în ce mai frecvent întâlnită, fiind astfel, în lista priorităţilor pentru autoritatea legislativă a Republicii Moldova.

Noul proiect al Legii nr. 131/2015, conform autorului, a fost elaborat în vederea armonizării cadrului normativ național la acquis-ul comunitar, în conformitate cu angajamentele pe care și le-a asumat Republica Moldova față de Uniunea Europeană odată cu ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, prin Legea nr. 112 din 02 iulie 2014.

În acest sens, este necesar de specificat că potrivit art.273, alin. (l) al Acordului menționat, Republica Moldova s-a angajat să asigure că legislația sa actuală și viitoare în domeniul achizițiilor publice va deveni în mod progresiv compatibilă cu acquis-ul Uniunii Europene în domeniul achizițiilor publice.

Legea nr.131 din 3 iulie 2015 privind achizițiile publice a fost elaborată în scopul transpunerii Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, parțial a Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, precum și a Directivei 89/665/CCE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări.

Totodată, asigurarea armonizării legislației din domeniul achizițiilor publice cu elementele de bază ale Directivei 2014/24/UE reprezintă una din acțiunile trasate în Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de achiziții publice pentru anii 2016-2018, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1332 din 14 decembrie 2016.

Astfel, reieșind din angajamentele asumate de Republica Moldova pe plan extern și din obiectivele trasate la nivel național, proiectul de lege nominalizat stabilește la nivel național, cadrul legislativ care transpune prevederile Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE.

Totodată, nu puteau fi trecute cu vederea nici omisiunile autorului, sau eventualele lacune care s-au strecurat în proiectul actului normativ, acestea din urmă venind în contradicţie şi cu principiul concordanţei între actele normative.

Astfel, potrivit viitorului art. 18 alin. (2) indice prim, prin derogare de la alin.(2) lit.a), autoritatea contractantă are dreptul să nu excludă ofertantul/candidatul din procedura de atribuire a contractului de achiziții publice, dacă a stabilit că acesta este capabil să execute contractul, ținînd cont de prevederile Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012.

În temeiul celor expuse supra, se constată că legiuitorul a conferit drepturi grupului de lucru care, în dependenţă de voinţa sa, stabileşte insolvenţa sau solvenţa operatorului economic implicat în cadrul procedurii de achiziţii publice (de obicei, operatorii economici sunt SRL-uri). Considerăm că acest drept reprezintă o ingerinţă în privinţa drepturilor exclusive ale instanţei de judecată, ori, potrivit Legii insovabilităţii, doar instanţa judecătorească constată, prin act juridic (hotărâre) insolvabilitatea sau solvabilitatea persoanei juridice sau fizice (activitatea de întreprinzător şi întreprinzătorul are calitatea de persoană fizică, conform legislaţiei RM).

Considerăm subrogarea grupului de lucru în drepturile instanţei de judecată o abatere destul de gravă, mai ales că procedura insolvenţei este una complexă, ce are ca obiect recuperarea colectivă a creanţelor pecuniare scadente, fiecare act juridic fiind întocmit cu aprobarea administratorului insolvabilităţii şi confirmat de către instanţă.

Ori, în speţă, grupul de lucru se bazează doar pe relaţia de bună-credinţă a părţilor, în toate cazurile. Faptul că operatorul economic are o anumită stare (solvent/insolvent) prea tare nu interesează la acest capitol, acesta din urmă neavând nici dreptul de a se pronunţa asupra stării financiare a ofertantului, ori, Legea nr. 131/2015, stabileşte clar cazurile de respingere a ofertei. Faptul că operatorul economic nu întruneşte anumite cerinţe la capitolul stare financiară, nu prezumă neapărat şi starea lui de insolvabilitate în faţa grupului.

Într-o altă ordine de idei, s-ar putea ca operatorul economic să-şi ascundă insolvenţa lui, de aceea considerăm oportun a preciza că, de fiecare dată când autorităţii contractante îi apar dubii cu privire la solvenţă/insolvenţa operatorului economic, să ceară anumite clarificări sau să remită demersuri aferente Uniunii Administratorilor ori instanţei de insolvabilitate ori Agenţiei Servicii Publice, cu privire la intentarea/neintetarea procedurii de insolvabilitate în privinţa ofertanţilor, fapt care, apropo, nu este interzis de legea în vigoare.

Din aceste considerente, considerăm oportun ca autorul textului de lege să facă anumite precizări în speţă, pentru a evita divergenţele şi dublele interpretări ale actului normativ.

_____________________

Autor: Ilie Nicu

%d blogeri au apreciat asta: