Drept MD

Acasă » Achiziţii publice » ANSC – o dilemă în continuă creştere (I)

ANSC – o dilemă în continuă creştere (I)

Statistică

  • 3.714.705 vizite

Autor: Nicu I.

*Prezentul articol constituie o părere şi nu poate fi interpretat ca o contradicţie cu constatările ASNC

ACRONIME:

  • ANSC – Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor;
  • Î.M. – întreprindere municipală.

CaptureCitesc în ultimul timp despre toate trepidaţiile care se vehiculează în presă despre licitaţia organizată de Î.M. „Parcul Urban de Autobuze”, a cărui obiect a fost achiziţionarea unor autobuze noi pentru mun. Chişinău.

Aşa precum stilul scrisului o cere, nu voi face detalii cu privire la subiectul dat, întrucât presa autohtonă abundă în declaraţii şi articole vizavi de acest subiect şi nici nu mă voi expune asupra regulilor de depunere a constestaţiei în continuare, ci voi face doar anumite precizări de fond vizavi de poziţia ANSC în privinţa contestaţiei depuse.

Astfel, din conţinutul Deciziei, dar şi a informaţiei plasate în sistemul electronic M-Tender, se recunoaşte faptul că obiectul achiziţiei îl constituie achiziţia bunurilor mobile (autobuze) pentru mun. Chişinău.

Trecând direct la constatările Deciziei, observăm că aceasta face trimitere la art. 5 al Legii nr. 131/2015, articol care stabileşte excepţiile în materia aplicării actului normativ în cauză. Considerăm eronate constatările Agenţiei, cu atât mai mult cu cât Întreprinderea Municipală operează cu bani publici, în contextul în care potrivit art. 1 al Legii nr. 246/2017, Întreprinderea municipală este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-financiare.

Mai mult de atât, ANSC face trimitere la art. 6 al Legii 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, menţionând în acest sens dreptul întreprinderii de a-şi stabili, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului.

Considerăm eronate aplicarea acestor prevederi, ori, unicul act normativ care reglementează activitatea Întreprinderilor Municipale (ţinând cont că autoritatea contractantă are acest statut, recunoscut inter alia şi de ANSC) devine Legea nr. 246/2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea muncipală.

Legea 845/1992 se aplică asupra unor altor categorii de relaţii civile (particulare, în care statul protejează şi stimulează antreprenoriatul), ori, potrivit art. 1 al actului normativ în cauză, Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri, lucru care se vine în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (2) al Legii nr. 246/2017 care menţionează că Întreprinderea municipală este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-financiare.

Conform art. 2 alin. (2) al Legii 246, Funcția de fondator al întreprinderii municipale este exercitată de autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale, iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia – și de Comitetul executiv.

La rândul său, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (7) lit. r) al Legii 246, care menţionează că Consiliul de Administraţie asigură transparenţa procedurilor de achiziţie a bunurilor, a lucrărilor şi a serviciilor destinate acoperirii necesităţilor de producere şi asigurării bazei tehnico-materiale, precum şi aprobă, în cazul întreprinderilor de stat, regulamentul privind achiziţionarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. Regulamentul privind achiziţionarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor la întreprinderea de stat se aprobă de Guvern.

Totodată, este de menţionat şi faptul că Guvernul nu are adoptat un Regulament care să reglementeze şi să transpună în viaţă achiziţiile publice ale unei întreprinderi care practică activitatea de transport. Singurul act normativ aferent îl constituie Hotărârea ANRE nr. 24/2017 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind procedurile de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor utilizate în activitatea titularilor de licență din sectoarele electroenergetic, termoenergetic, gazelor naturale și a operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare”, însă nici aceasta nu reglementează activitatea Întreprinderilor respective de transport, obiect al reglementării constituindu-l, potrivit pct. 1, procedurile de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor utilizate în activitatea titularilor de licență din sectoarele electroenergetic, termoenergetic, gazelor naturale și a operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

În atare circumstanţe, rămâne de aplicat, Legea nr. 131/2015, în asigurarea respectării tuturor principiilor edictate de prevederile art. 7 ale Legii 131.

Mai mult de atât, având în vedere că Întreprinderea de stat este o persoană juridică de drept public, aceasta se încadrează şi în conţinutul prevederilor art. 13 al Legii nr. 131, unde, la alin. (1) se menţionează expres faptul că Autorităţi contractante sînt autorităţile publice, definite în legislaţia Republicii Moldova, persoanele juridice de drept public, asociaţii ale acestor autorităţi sau persoane.

Iar alin. (2) al actului normativ citat presupune că Persoană juridică de drept public este orice entitate care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este constituită pentru a răspunde exclusiv unor necesităţi de interes general, fără caracter industrial sau comercial;

b) dispune de personalitate juridică;

c) activitatea acesteia este asigurată cu bani publici sau gestiunea acesteia constituie obiectul controlului din partea autorităţilor publice ori a altor persoane juridice de drept public, sau consiliul ei de administraţie, de conducere ori de supraveghere este format, în proporţie de peste 50%, din membri numiţi de către entităţile menţionate. Totodată, potrivit alin. (3) şi (4) aferent:

(3) Autoritate contractantă este şi o asociaţie de autorităţi contractante, membrii căreia desemnează din rîndul lor, prin act juridic civil, o persoană juridică care îi reprezintă, în calitate de achizitor unic, în raporturile cu orice operator economic.

(4) Prin hotărîre de Guvern, drept autorităţi contractante pot fi calificate şi alte persoane juridice care au obligaţia de a efectua achiziţii publice, conform prezentei legi, în cazul în care activitatea acestora se desfăşoară pe pieţe în care concurenţa este exclusă prin act normativ sau administrativ ori în virtutea existenţei unei poziţii dominante pe piaţă.

În aceste condiţii, sunt de reţinut şi prevederile art. 7 alin. (1) al Legii nr. 246, care menţionează că Fondatorul întreprinderii de stat și fondatorul întreprinderii municipale, împreună cu autoritatea executivă, în limita competențelor atribuite, exercită drepturile de administrare a întreprinderii prin intermediul consiliului de administraţie şi al administratorului.

Totodată, în Decizia cu pricina, ANSC face trimitere şi la aşa – numita „desuetudine”, ceea ce, în linii generale ar însemna o încetare a respectării sau a exercitării unui act normativ. Ori, în atribuţiile ANSC nu intră şi aplicarea regulii desuetudinii, această competenţă revenindu-i Guvernului sau Parlamentului. Mai mult ca atât, desuetudinea trebuie constatată la rându-i, printr-un act normativ aferent, ţinând cont de caracterul scris al sistemului nostru de drept.

Deci, ca sa existe desuetudine, neaplicarea trebuie sa rezulte nu din dorinta de sustragere de la lege sau din simpla indiferenta, ci din convingerea ca norma desueta nu mai trebuie sprijinita, fiind incompatibila cu convingerile juridice si morale elementare, curente in societate, sau, pur si simplu, pentru ca ea constituie un nonsens.

Potrivit Directivei 2014/24 Contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante care își desfășoară activitatea în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale și care se înscriu în cadrul acestor activități sunt reglementate de Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Cu toate acestea, contractele atribuite de autorități contractante în cadrul activității lor de operare a serviciilor de transport maritim, de coastă sau fluvial intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

DIRECTIVA 2014/25/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ, menţionează că Este oportun ca noțiunea de achiziție să fie cât mai apropiată de cea aplicată conform Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), ținând cont de particularitățile sectoarelor care intră sub incidența prezentei directive.

Totodată, potrivit aceleiaşi Directive, În sensul prezentei directive, „autorități contractante” înseamnă statul, autorități regionale sau locale, organisme de drept public sau asociații formate de una sau mai multe astfel de autorități sau de unul sau mai multe astfel de organisme de drept public.

În temeiul celor expuse, considerăm eronată concluzia ANSC de restituire fără examinare a contestaţiei depuse.

Decizia poate fi descărcată aici: Download

%d blogeri au apreciat asta: