Drept MD

Acasă » Articole juridice » UE aprobă noi norme privind insolvența întreprinderilor

UE aprobă noi norme privind insolvența întreprinderilor

Statistică

  • 3.718.269 vizite

Uniunea Europeană le dă o a doua șansă antreprenorilor în faliment cu o bună reputație și ușurează accesul întreprinderilor viabile care se confruntă cu dificultăți financiare la cadrele de restructurare preventivă într-o etapă timpurie pentru a preveni insolvența.

Consiliul, la nivel de ambasadori, a confirmat astăzi un acord la care s-a ajuns cu Parlamentul European referitor la Directiva privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie. Obiectivul general al textului este de a reduce cele mai importante bariere din calea liberei circulații a capitalurilor care rezultă din diferențele dintre statele membre în ceea ce privește cadrele de restructurare și de insolvență și de a consolida cultura salvării întreprinderilor în UE. În plus, directiva urmărește, de asemenea, să reducă volumul de credite neperformante în bilanțurile băncilor și să împiedice acumularea acestora în viitor. Propunerea urmărește astfel asigurarea unui echilibru adecvat între drepturile debitorilor și cele ale creditorilor.

Josef Moser, ministrul justiției al Austriei, a afirmat: „În fiecare an, 1,7 milioane de oameni își pierd locurile de muncă deoarece întreprinderea lor falimentează. În consecință, trebuie să dispunem de norme solide în materie de insolvență la nivelul întregii UE pentru a reduce numărul falimentelor și pentru a ne asigura că antreprenorii cu o reputație bună beneficiază de o a doua șansă. Mă bucur că am ajuns la un acord cu Parlamentul atât de repede, astfel încât noile norme să poată fi adoptate înainte de alegerile europene.”

Textul este o directivă cu armonizare minimă. Aceasta introduce un set de principii, alături de norme mai precise în unele cazuri specifice, permițând totodată statelor membre să adopte dispoziții mai stricte în momentul transpunerii normelor în dreptul național.

Principalele elemente ale compromisului

Compromisul respectă în linii mari principiile din poziția Consiliului, în special cu privire la gradul de flexibilitate necesar statelor membre pentru a adapta noua legislație la cadrele lor existente. Acesta este, de exemplu, cazul în ceea ce privește dispozițiile privind implicarea judecătorilor, durata suspendării cererilor individuale de executare silită sau impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase.

Ca parte a compromisului, mai multe dispoziții au fost adăugate sau modificate față de poziția Consiliului. Printre acestea se numără:

introducerea unor dispoziții privind atribuțiile directorilor de întreprinderi în cadrul procedurilor de insolvență. Aceste dispoziții includ luarea în considerare în mod corespunzător a intereselor creditorilor, ale altor părți interesate și ale deținătorilor de titluri de capital, precum și luarea de măsuri pentru evitarea insolvenței și evitarea comportamentului cu intenție sau din gravă neglijență. Atribuțiile respective ar putea fi puse în aplicare la nivel național prin asigurarea faptului că autoritățile judiciare le iau în considerare la evaluarea răspunderii directorului în cazuri de încălcare a obligației de diligență.

un articol privind drepturile lucrătorului care a fost introdus pentru a reaminti faptul că statele membre ar trebui să se asigure că drepturile actuale ale lucrătorilor în cadrul legislației naționale și al Uniunii nu sunt afectate de procedura de restructurare preventivă (de exemplu dreptul la negocieri și la acțiuni sindicale colective și dreptul la informare și consultare)

dispoziții privind numirea unui practician în restructurare: Consiliul și Parlamentul au convenit cu privire la câteva cazuri în care se va impune numirea unui practician care să acorde asistență debitorului și creditorilor (de exemplu în cazul în care, pentru adoptarea unui plan de restructurare, va fi necesară impunerea planului în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, în cazul în care o astfel de numire este solicitată de către debitor ori de majoritatea creditorilor, sau atunci când este decisă de către autoritățile judiciare în caz de suspendare generală a cererilor individuale de executare silită). Pentru alte situații, directiva prevede că numirea unui practician în restructurare se decide de la caz la caz în funcție de circumstanțe, cu excepția cazurilor în care statele membre pot impune numirea obligatorie.

Etapele următoare

După revizuirea de către experții juriști-lingviști, textul va fi adoptat în mod formal de către cele două instituții și va fi publicat în Jurnalul Oficial.

Statele membre vor avea apoi la dispoziție 2 ani pentru a pune în aplicare noile norme în cadrul legislațiilor lor naționale, deși pot solicita Comisiei o perioadă suplimentară de un an pentru punerea în aplicare.

Context

Propunerea a fost prezentată de Comisie la 22 noiembrie 2016. După adoptare, noile norme vor completa Regulamentul privind procedurile de insolvență din 2015, care se axează pe rezolvarea conflictelor de jurisdicție și a conflictelor de legi în cadrul procedurilor de insolvență transfrontaliere și asigură recunoașterea hotărârilor în materie de insolvență pe întreg teritoriul UE.

Consiliul și-a adoptat poziția inițială cu privire la directivă la 11 octombrie 2018.

%d blogeri au apreciat asta: