Drept MD

Acasă » Drept Civil

Arhive categorie: Drept Civil

ACŢIUNEA NORMELOR JURIDICE CIVILE ÎN TIMP – OBSERVAŢII ASUPRA REGLEMENTĂRII INSTITUŢIEI ÎN LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA


Veaceslav PÎNZARI*

Résumé : L’une des institutions qui attire une grande attention dans la théorie générale du droit, aussi que dans la théorie du droit civil, est celle de l’application de la loi, et, en particulier, son application dans le temps. Dans le cadre de cette approche, nous n’allons pas insister sur l’application des normes juridiques civiles dans l’espace ou quant aux personnes, mais nous allons attirer l’attention uniquement sur la réglementation légale de l’institution de l’action de la loi civile dans le temps ; à notre avis, la loi civile et pas seulement elle, contient certaines inexactitudes, des erreurs à écarter dès que possible pour que ces actes normatifs puissent remplir leur mission le plus efficacement possible.

Mots-clés Constitution, Code civil, norme juridique, action de la loi, non-rétroactivité, application immédiate, rétroactivité, ultra-activité.

Cuvinte cheie : Cosntituţie, Cod civil, normă juridică, acţiunea legii, neretroactivitate, aplicare imediată, retroactivitate, ultraactivitate.

Una din instituţiile care este tratată cu foarte multă atenţie în teoria generală a dreptului, dar şi în teoria dreptului civil, este cea a aplicării legii şi, mai cu seamă, aplicarea acesteia în timp. Din capul locului vom menţiona faptul că în literatura de specialitate, se atrage atenţia cu privire la precizia terminologiei întrebuinţate în această materie, în sensul că de cele mai multe ori este utilizată noţiunea de „lege”, în înţelesul cel mai general al accepţiunii, deşi, mai potrivită ar fi folosirea sintagmei „aplicarea normelor juridice sau de drept”[1]. Folosirea adecvată a terminologiei juridice ne impune să ne reţinem atenţia şi asupra acestui aspect, deoarece, „pe de o parte, o lege sau un alt act normativ pot exista şi pot fi în vigoare fără ca normele lor să se aplice încă sau fără ca să se mai aplice; pe de altă parte, o lege sau un alt act normativ, nu conţin, de regulă, o singură normă juridică, ci mai multe norme juridice care se pot bucura de o relativă autonomie, atât din punct de vedere al aplicării lor în timp, cât şi din punctul de vedere al aplicării lor în spaţiu”[2]. Ţinând cont de argumentele autorilor citaţi, care se referă la necesitatea utilizării corecte şi riguroase a limbajului juridic, punct de vedere pe care-l împărtăşim în totalitate, considerăm că în această materie ar fi mai oportună utilizarea sintagmei „aplicarea normelor juridice”, expresie care ar reda cu exactitate esenţa instituţiei date. Dar, din diferite considerente, de foarte multe ori, în lucrările de specialitate sau chiar în actele normative, se utilizează sintagma „acţiunea legii” sau „aplicarea legii” în timp, spaţiu sau asupra persoanelor, avându-se în vedere noţiunea de „lege” în sens generic. Şi noi suntem părtaşii utilizării terminologiei juridice corecte şi a limbajului juridic adecvat, dar, ne vom permite să utilizăm pe alocuri, în cadrul articolului dat, cuvântul „lege” în locul sintagmei „normă juridică”, expresie încetăţenită în materia dată în multe lucrări de specialitate, dar şi în Constituţie, Codul civil sau alte acte normative.

Nu vom stărui, în cadrul acestui demers, asupra aplicării normelor juridice civile în spaţiu sau asupra persoanelor, lucru care, cel puţin teoretic, nu ar trebui să ridice probleme, deşi, la o analiză mai amănunţită, vedem că Republica Moldova se confruntă cu grave probleme la acest capitol, având în vedere faptul că o bună parte a teritoriului ei este controlat de nişte autorităţi ilegale, care nu recunosc legislaţia oficială a statului moldovenesc şi care aplică propria legislaţie, inclusiv civilă. Ne vom opri atenţia doar asupra reglementării legale a instituţiei acţiunii legii civile în timp, deoarece, în opinia noastră, în legislaţia civilă şi nu numai, s-au strecurat anumite inexactităţi, erori care trebuie înlăturate cât mai urgent posibil, pentru ca aceste acte normative să-şi îndeplinească menirea cât mai eficient posibil.

Astfel, ca orice lege şi legea civilă cunoaşte câteva ipostaze care conturează domeniul de aplicare a acesteia, inclusiv în timp, şi, anume: a) existenţa; b) intrarea în vigoare şi c) aplicabilitatea acesteia. Unii autori, evidenţiază alte trei aspecte care indică domeniul de aplicare în timp al normelor juridice, după cum urmează: a) intrarea în vigoare a legii; b) încetarea efectelor legii şi c) conflictul de legi în timp[3]. Alţi autori, disting două momente principale referitoare la aspectul acţiunii normelor juridice în timp: a) momentul iniţial, adică al intrării în vigoare a actului normativ şi b) momentul final, adică al încetării acţiunii normei juridice[4].

Să analizăm pe rând ipostazele care profilează domeniul de aplicare a legii civile şi, anume:

•a) Existenţa legii civile

În ceea ce priveşte existenţa actelor normative, în general, inclusiv existenţa normelor juridice civile, Constituţia Republicii Moldova prin art.76 intitulat „Intrarea în vigoare a legii” dispune: „Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Din aceste prevederi constituţionale vedem că, publicarea legii condiţionează nu numai intrarea în vigoare a acesteia, ci însăşi existenţa ei, adică legea nepublicată este ca şi inexistentă. În aceeaşi ordine de idei, art.94 alin.1 din Constituţie dispune: „În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, iar art.102 alin.4 stabileşte că: „Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei”. Şi din aceste prevederi constituţionale putem trage concluzia că nepublicarea în Monitorul Oficial a decretelor prezidenţiale, a hotărârilor sau ordonanţelor guvernului atrage inexistenţa acestora.

Concluzia care poate fi trasă aici este următoarea: actele normative enumerate în art.76, 94 şi 102 din Constituţia Republicii Moldova, nepublicate în Monitorul Oficial sunt inexistente!

Nu ne vom ocupa de analiza situaţiei actelor normative nepublicate, care sunt considerate inexistente de către legiuitorul moldav, vom examina situaţia legilor publicate, adică existente deja, apte să reglementeze relaţiile sociale într-un anumit domeniu, dar care încă nu le reglementează, deoarece, normele acestora vor intra în vigoare la o altă dată decât cea a publicării. În acest sens, vom aduce ca exemplu art.1 din Legea nr.1125-XV din 13 iunie 2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82-86, art.663), care prevede: „Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-V din 6 iunie 2002 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, aprobat[5] în primă lectură prin Hotărârea Parlamentului nr.16-XV din 29 martie 2001″. Iniţial, această prevedere legală avea următorul conţinut: „Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 intră în vigoare la 1 ianuarie 2003″. Deci, la data publicării Codului civil în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, adică 13 iunie 2002, acesta exista deja, dar urma să fie aplicabil situaţiilor juridice începând cu data de 1 ianuarie 2003. În aceste condiţii Codul civil, ca act normativ care exista şi era apt să reglementeze relaţiile sociale, nu le reglementa încă deoarece, avea să intre în vigoare la o dată ulterioară publicării, care, iniţial, era stabilită ca fiind o dată calendaristică exactă, adică 01.01.2003, iar după modificarea legii mai sus citate, intrarea în vigoare a Codului civil a fost legată de un eveniment viitor şi, anume, de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care, trebuia să aibă loc nu se ştie la ce dată. (mai mult…)

Aspecte privind reglementarea juridică a contractului cu privire la moştenirea unui viu (art. 675 Cod Civil R. M.)


Cristina NICU

Ilie NICU

Introducere. Cu titlu de novaţie pentru Codul Civil, legiuitorul reglementează instituţia succesiunii contractuale ca modalitate de moştenire a patrimoniului defunctului.

Legiferat prin prisma art. 675 al actului normativ amintit mai sus, contractul cu privire la moştenirea unui viu este reglementat lacunar, lipsit de esenţă, ridicînd multe semne de întrebare la capitolul aplicării în practică, dar şi la nivel de doctrină.

Lăsînd la o parte însă aspectele negative, totuşi prezentul articol îşi pune drept scop analiza contractului dat, încadrarea acestuia în spaţiul juridic, ilustrarea interferenţelor cu alte raporturi juridice, precum şi evidenţierea aspectelor lacunare.

S-au pus în discuţie şi elemente ce ţin de momentul intrării în vigoare a contractului, principalele efecte pe care le produce, atît faţă de moştenitorii legali cît şi sub aspectul opozabilităţii faţă de terţi. S-a încercat de asemenea şi o trecere în revistă a principalelor drepturi şi obligaţii care cad în sarcina părţilor.

Definiţie. În încercarea sa de a reglementa moştenirea contractuală, Codul civil nu oferă nici o definiţie asupra unui astfel de act juridic. Doctrina de specialitate tratează contractul cu privire la moştenirea unui viu ca fiind acel act juridic, prin care o parte îşi înstrăinează patrimoniul în sarcina beneficiarului. (mai mult…)

%d blogeri au apreciat asta: