Drept MD

Acasă » Drept comparat

Arhive categorie: Drept comparat

Contractul de lohn


Până la intrarea României în Uniunea Europeană, despre contractul de lohn se făcea mențiune doar în Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei și în Regulamentul de punere in aplicare a Codului Vamal.
De la momentul intrării Romaniei în Uniunea Europeană, contractul de lohn a fost încadrat la art. 129 alin. (1) din Codul Fiscal, prinzând amploare o dată cu creșterea rtmului de dezvoltare a societății de consum.

Conform dicționarului explicativ al limbii române, contractul de lohn este “contractul prin care un producător, numit executant, se obligă să execute un produs la comanda unui beneficiar, numit ordonator, în schimbul unei renumerații și pe baza documentației tehnice puse la dispoziție de ordonator” .

Din capul locului, definiția contractului de lohn ne duce cu gândul la practica companiilor multinaționale, care își fabrică produsele de specialitate în state mai puțin dezvoltate, datorită costurilor mult mai scăzute percepute de către acestea.
În cadrul acestor contracte de lohn, beneficiarii dețin mărci de prestigiu și o poziție bine conturată pe piața mondială, valorificându-și la maximum avantajele care decurg din poziția de piață, pe când executanții oferă mijloace de producție și forță de muncă ieftină dar calificată, pentru că nu dețin fondurile necesare în a se lansa în programe relevante.
Totuși, la o analiză mai atentă, observăm faptul că acesta nu este singurul argument pentru care companiile multinaționale înțeleg să încheie astfel de contracte de lohn.
Astfel, în cadrul contractelor de lohn, beneficiarii pun la dispoziția producătorilor materialele prime și documentația de executare (know-how, modele, proiecte, desene, echipamente tehnice, etc.), stabilind parametrii tehnici și indicatorii de calitate al produsului finit.
Prin urmare, în afara costrurilor scăzute de fabricație percepute în cadrul acestor contracte, beneficiarii au și o anumită siguranță în ceea ce privește predarea conformă a produsului finit.
Raportat la mențiunile făcute în rândurile de mai sus, reiese că aceste contracte de lohn sunt guvernate de un principiu foarte simplu: executanții prelucrează materialele puse la dispoziție de către beneficiarii-importatori, urmând ca la finalizarea produselor acestea să fie reexportate către beneficiarii-importatori.

Așadar, ca și în orice alt contract bilateral, și contractul de lohn prevede anumite drepturi, dar și obligații pentru părțile contractante.
Executantul unui contract de lohn are obligația să execute produsul la termen și în condițiile de calitate convenite și să asigure pregătirea produselor finite pentru vânzare, stocare, ambalare, etc., având dreptul corelativ de a beneficia de materii prime, modele, desene și de plata prețului stabilit.
La rândul său, beneficiarul are obligația să asigure executantului know-how-ul, materiile prime, modelele, desenele și echipamentele necesare, să preia produsele finite și să plătească prețul convenit, având dreptul corelativ de a controla procesul de fabricație, de a efectua recepția produsului, de a percepe penalizări în caz de nerespectarea condițiilor de calitate și a termenului de calitate și, bineînțeles, de a comercializa produsul finit. (mai mult…)

%d blogeri au apreciat asta: