Drept MD

Acasă » Drept Medical

Arhive categorie: Drept Medical

Drept medical – consimţământul informat


1. CONSIDERAŢII GENERALE
1.1. Noţiune
Elementele pe care trebuie să le conţină consimţământul informat au fost jalonate de către jurisprudenţa franceză, în afacerea Teyssier, Curtea de Casaţie franceză a stabilit pentru prima dată în istoria dreptului francez[1] că „(…) există drepturi ale bolnavului al căror fundament etic rezidă în respectul faţă de persoana umană„(…) şi a dispus că:
– „(…) un medic este ţinut, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră să obţinută consimţământul bolnavului înainte de a practica o operaţie şi că prin încălcarea acestei obligaţii (…) aduce o atingere gravă drepturilor bolnavului (…)”;
– „(…) un chirurg trebuie să informeze pacientul despre natura exactă a operaţiei pe care urmează să o suporte, asupra consecinţelor posibile şi asupra alternativelor terapeutice (…)”;
– „(…) absenţa consimţământului (…) a fost cauza generatoare (…)” (n.n. – a prejudiciului).[2]

Decizia în afacerea Teyssier a fost, însă, precedată de alte decizii ale instanţelor franceze care stipulau necesitatea consimţământului pacientului.[3]

Legislaţia românească se preocupă în mod special de obiectul informării.[4]

Este vădită preocuparea pentru obiectul informării, forma/modalitatea în care se realizează aceasta fiind enunţată sumar şi oarecum impropriu, în opinia noastră, la art. 8 teza I (din Legea nr. 46/2003), care vorbeşte despre „(…) limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate (…)”. Este, aici, un vădit derapaj de sens în privinţa noţiunii de minimalizare. Minimalizarea este sinonină cu subaprecierea, bagatelizarea, subevaluarea, subestimarea.[5] Este evident că legiuitorul nu a avut în vedere un asemenea conţinut semantic, sensul apropriat, adecvat, credem că este acela de „minimizare”[6], respectiv evitarea pe cât posibil a terminologiei de strictă specialitate care nu poate fi înţeleasă de pacient.

Nu putem însă să nu observăm importanţa pe care legiuitorul român o dă formei verbale. De altfel, în toate legislaţiile forma scrisă este subsecventă, utilizată doar ca mijloc de probă.

De notat că Legea nr. 95/2006, la art. 660, nu cere acordul scris decât „în cazuri cu potenţial risc”.

Legislaţia franceză propune o definiţie sintetică, pacientul fiind titularul dreptului de a fi informat „în mod loial, clar şi adecvat asupra stării sale, investigaţiilor şi ale îngrijirilor care îi sunt propuse”.[7]

Credem că formularea franceză, aceea de éclairée – lămurit, surprinde într-o manieră mai fericită esenţa noţiunii de consimţământ, cu eleganţă terminologică specifică, în Codul deontologic francez şi în Codul sănătăţii.

Semantic, formularea include un spectru mai larg de sensuri prin aceea că noţiunea de lămurit implică nu numai ideea de informare propriu-zisă cât şi pe aceea de înţelegere din partea pacientului.

În privinţa reperelor privind conţinutul şi forma, dreptul francez se mulţumeşte să evoce loialitatea ca măsură morală, cu consecinţe juridice.

În esenţă, în opinia noastră, consimţământul poate fi obţinut după informarea corectă a pacientului, într-o terminologie clară, accesibilă în mod rezonabil acestuia, cu privire la starea sa de sănătate, la specificul intervenţiei, al alternativelor terapeutice, al îngrijirilor şi al prescripţiilor ce îi sunt propuse, riscurile, ca si consecinţele ce pot apărea ca urmare a acestor intervenţii, îngrijiri, prescripţii, astfel încât pacientul să poată înţelege, opta şi accepta actul medical ce urmează să fie efectuat, asupra sa în calitate de titular al dreptului de a dispune de propria persoană.

2. Ce informăm?

2.1. Temei legal

Fundamentul legal al obligaţiei de informare a pacientului este dat de:
– art. 22 din Constituţia României – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică;
– art. 4-12 din Legea dreptului pacientului – Dreptul pacientului la informația medicală;
– art. 649 şi urm. din Legea nr. 95/2006 – Titlul XV „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice”;
– art. 6 şi urm. din Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 482/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului XVI „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar – Acordul pacientului informat;
– de notat că jurisprudenţa franceză adaugă ca fundament al obligaţiei de informare şi principiul constituţional privind respectarea demnităţii persoanei umane.[8]

În dreptul românesc, dreptul la demnitate se regăseşte expres la art. 76 alin. 1 în Codul civil.

2.2. Consideraţii privitoare la conţinut

Jurisprudenţa a oscilat în privinţa conţinutului consimţământului informat.

De observat că avem trei elemente ce dau conţinut voinţei pacientului, respectiv: să înţeleagă, să accepte, să opteze.

2.2.1. Înţelegerea

Întrucât informarea poartă asupra unor chestiuni de specialitate, înţelegerea acestora de către pacient este, în mod obiectiv, dificilă, în anumite cazuri, aproape imposibilă.

Este evident că medicul nu-şi poate asuma o obligaţie imposibilă, el este însă dator ca, luând în considerare în concret, în fiecare caz în parte, nivelul de înţelegere al pacientului, gradul său de cultură, starea sa, etc., să-i explice într-un limbaj cât mai accesibil acestuia, specificul intervenţiei.

Există aici o limită pe care trebuie să o subliniem: în esenţă, medicului i se cere să traducă un act de specialitate, într-un limbaj comun.

Ca orice „traducere”, şi aceasta, în mod inevitabil, va duce la alterarea sensurilor, astfel încât se pune problema în ce măsură poate medicul face acest lucru?

În opinia noastră, credem că medicul trebuie să se limiteze la acele enunţuri care să descrie actul medical, într-o manieră accesibilă, cu păstrarea acurateţei sensului de specialitate.

Reiterăm aici referirea la formularea pe care o considerăm fericită semantic, folosită de autorii francezi, aceea a caracterului loial al informării, cuvânt care surprinde întreaga semnificaţie a obligaţiei medicului. (mai mult…)

%d blogeri au apreciat asta: