Drept MD

Acasă » Legi naţionale

Arhive categorie: Legi naţionale

Legea cu privire la cinematografie


Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 386 din 25.11.2004
cu privire la cinematografie

Publicat : 01.01.2005 în Monitorul Oficial Nr. 1-4 art Nr : 2
MODIFICAT
LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
LP268-XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702
LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

NOTĂ:
În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Culturii şi Turismului” se substituie prin sintagma „Ministerul Culturii” prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
În cuprinsul Legii sintagma „Departamentul cinematografie” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Culturii şi Turismului” prin LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi scopul prezentei legi
(1) Obiectul prezentei legi îl constituie prevederile de bază privind realizarea politicii de stat în domeniul cinematografiei.
(2) Scopul prezentei legi reprezintă:
a) asigurarea păstrării şi dezvoltării cinematografiei ca parte componentă a culturii naţionale;
b) reglementarea activităţii în domeniul cinematografiei;
c) crearea condiţiilor necesare pentru accesul populaţiei la operele cinematografice.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
cinematografie – domeniu al culturii şi artei care cuprinde activităţile legate de crearea, producerea, finanţarea, distribuirea, difuzarea şi exploatarea (reproducerea, restaurarea, închirierea, demonstrarea) filmelor şi altor opere cinematografice;
film – produsul finit al unor lucrări în domeniul cinematografiei, care au ca rezultat crearea unor opere de ficţiune, de animaţie şi documentare destinate vizionării în cinematografe, prin instalaţii de proiecţie cinematografică şi video, prin emisiuni de televiziune transmise prin orice fel de mijloc, precum şi prin fixarea şi distribuirea pe orice suport material. Filmul cu durata de cel puţin 52 de minute se consideră de lung metraj, iar cel cu durata de pînă la 52 de minute – de scurt metraj;
[Art.2 noţiunea modificată prin LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]
film naţional – film care întruneşte măcar două din următoarele condiţii: (mai mult…)

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: