Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Drept Constituţional » CAPITOLUL 15. CETĂŢENIA – CAPACITATE A OMULUI ŞI INSTITUŢIE JURIDICĂ. DOBÂNDIREA ŞI PIERDEREA CETĂŢENIEI

CAPITOLUL 15. CETĂŢENIA – CAPACITATE A OMULUI ŞI INSTITUŢIE JURIDICĂ. DOBÂNDIREA ŞI PIERDEREA CETĂŢENIEI


  1. Noţiunea de cetăţenie

Noţiunea de cetăţenie are un dublu sens: instituţie juridică şi condiţia juridică.

Cetăţenia, ca instituţie juridică, reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale grupate în jurul necesităţii de a asigura plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi legi acelor persoane care, prin sentimentele şi interesele lor, sunt strâns legate de destinele statului nostru.

Cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele juridice acelor persoane care au calitatea de „cetăţean”.

Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă legătura politico-juridică permanentă nelimitată în timp şi spaţiu dintre această persoană fizică şi statul respectiv. Calitatea de cetăţean atribuie persoanei date plenitudinea de drepturi şi obligaţii reciproce stabilite de Constituţie şi legi.[1]

Cetăţenia desemnează legătura juridică între o persoana şi un stat şi nu indică originea etnică a persoanei.[2]

Cetăţenia îşi găseşte reglementarea juridică fundamentală în:

–         Constituţia Republicii Moldova;

–         Legea Republicii Moldova

–         Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, încheiată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea din 14 octombrie 1999.

Principiile de bază a reglementării cetăţeniei:

  1. Dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie;
  2. Nediscriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobândirii cetăţeniei;
  3. Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei, de dreptul de a-şi schimba cetăţenia;
  4. Evitarea apatridiei;
  5. Neproducerea de efecte prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi asupra cetăţeniei celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a părinţilor[3].

 

  1. Modurile de dobândire a cetăţeniei

Principiile dobândirii cetăţeniei

               Principiile ce stau la baza dobândirii cetăţeniei:

  1. jus sanguinis (dreptul sângelui);
  2. jus soli (dreptul locului, a teritoriului pe care s-a născut o persoană);
  3. naturalizare sa u acordarea cetăţeniei la cerere.

Cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte prin:

  1. naştere;
  2. recunoaştere;
  3. înfiere;
  4. redobândire;
  5. naturalizare;
  6. temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
  7. Dobândirea cetăţeniei prin naştere

În baza acestui mod de dobândire a cetăţeniei stau două principii: jus sanguinis şi jus soli. Legislaţia noastră aplică univoc ambele principii.

Articolul 11 al Legii cetăţeniei stabileşte că „este cetăţean al Republicii Moldova copilul născut din părinţi, ambii sau unul dintre care la momentul naşterii copilului este cetăţean al Republicii Moldova” (jus sanguinis).

Copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid, iar celalalt cetăţean străin, dacă statul acela nu acordă copilului cetăţenie, i se acordă cetăţenia Republicii Moldova (jus soli).

Copilul gasit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atât timp cit nu este dovedit contrariul, până la atingerea vârstei de 18 ani.

  1. Dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere

Sânt recunoscuţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat aceasta cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobândit cetăţenia conform legii. Sunt recunoscuţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova si ele fac parte din categoriile enumerate în lege.

c. Dobândirea cetăţeniei prin înfiere

Copilul apatrid dobândeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin înfiere dacă înfietorii (înfietorul) sânt cetăţeni ai Republicii Moldova.Asupra cetăţeniei copilului apatrid înfiat de soţi unul dintre care este cetăţean al Republicii Moldova, iar celalalt cetăţean străin hotărăsc, de comun acord, înfietorii. In cazul în care înfietorii nu cad de comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica Moldova, va decide instanţa de judecata, ţinând cont de interesele acestuia. In cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, se cere consimţământul lui, autentificat de notar.Copilul cetăţean străin înfiat de soţi ambii sau numai unul dintre ei fiind cetăţean al Republicii Moldova, iar celalalt cetăţean străin sau apatrid poate deveni cetăţean al Republicii Moldova daca renunţă la cetăţenia statuluistrăin, cu excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

  1. Redobândirea cetăţeniei
  2. Dobândirea cetăţeniei la cerere (naturalizare)

Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobândi la cerere, păstrându-şi, la dorinţă, cetăţenia străina, dacă nu cade sub incidenţa restricţiilor prevăzute de lege.

Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cererea persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:

–                            deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani, sau domiciliază legal şi obişnuit nu mai puţin de 3 ani la copii, inclusiv înfietori şi înfiaţi cetăţeni ai Republicii Moldova;

–                            apatrizilor şi refugiaţilor recunoscuţi care domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul R.M. nu mai puţin de 8 ani.

Condiţiile pentru acordarea cetăţeniei sunt următoarele:

a)                        cunoaşterea şi respectarea Constituţiei Republicii Moldova;

b)                        cunoaşterea limbii de stat în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;

c)                        surse legale de existenţă;

d)                       pierderea sau renunţarea la cetăţenia unui alt stat dacă o are, cu excepţia cazurilor când pierderea sau renunţarea nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută.

Condiţia cunoaşterii limbii de stat nu se pune la examinarea cererilor de naturalizare următoarelor persoane: pensionarilor pentru limita de vârstă; invalizilor a căror invaliditate este stabilită pe o perioadă nedeterminată.

Persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova depun cerere către Preşedintele ţării la Departamentul Tehnologii Informaţionale. După care toate informaţiile despre persoană, despre apartenenţa ei se adună într-un aviz, şi împreună cu avizul Serviciului Informaţii şi Securitate, al Ministerului Afacerilor Interne la care se anexează cererea solicitantului, se expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare.

Persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit în străinătate depun cereri la reprezentanţele diplomatice, instituţiile consulare ale Republicii Moldova sau la Ministerul Afacerilor Externe.

În cazul acordării redobândirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova Preşedintele emite decret, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat. Termenul de examinare a cererilor nu poate depăşi un an. Termenul va începe din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare[4].

 

  1. Modurile de pierdere a cetăţeniei

Cetăţenia Republicii Moldova se pierde:   a) prin renunţare;   b) prin retragere;   c) in temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. a.                        Renunţarea la cetăţenie               Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aproba persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani, cu excepţia cazului in care:-                            nu va prezenta adeverinţa deţinerii sau dobândirii cetăţeniei unui alt stat, ori garanţia dobândirii unei alte cetăţenii. In cazul in care persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova, in pofida garanţiei, nu va dobândi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni apatridă, partea din decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova referitoare la aceasta persoana se va abroga în modul stabilit;-         a primit ordin de chemare sau se află in serviciu militar în termen sau de alternativă, cu condiţia deţinerii unui domiciliu legal si obişnuit în Republica Moldova.b.                        Retragerea cetăţeniei               Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasa printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova persoanei care:

–                            a dobândit cetăţenia Republicii Moldova in mod fraudulos, prin informaţie falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent;

–                            s-a înrolat benevol în forţe armate străine;

–                            a săvârşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.

Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului şi copiilor ei.

 

  1. Cetăţenia de onoare

Cetăţenia de onoare este acordată unor cetăţeni străini pentru serviciile deosebite aduse ţarii şi naţiunii respective. Acordarea titlului de cetăţean de onoare este de competenţa parlamentului, care hotărăşte la propunerea guvernului.

Fiind un titlu onorific, cetăţenia de onoare acordată nu are nici un efect asupra statutului juridic al cetăţeanului străin. El rămâne cetăţean al statului căruia i-a aparţinut şi înainte de acordarea cetăţeniei de onoare şi nu este considerat ca având dubla cetăţenie.

În Republica Moldova cetăţenia de onoare nu se acordă.[5]

 

  1. Cetăţenii străini şi apatrizii

Problemele de ordin economic şi social cu care se confrunta în ultimi ani populaţia Republicii Moldova amplifica din ce în ce mai mult fenomenele migraţionale. În prezent, potrivit datelor oficiale aproximativ 600-700 mii dintre cetăţeni activi ai ţării se află în străinătate, majoritatea din care muncesc ilegal.

Conform Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica Moldova, se consideră cetăţean străin persoana care nu are cetăţenia Republicii Moldova, dar care are dovadă apartenenţei sale la un alt stat, apatrid – persoana care nu are cetăţenia Republicii Moldova şi nici dovadă apartenenţei sale la un alt stat[6].

Avem două categorii de cetăţeni străini: cetăţeni străini cu traiul stabilit permanent în Republica Moldova; cetăţeni străini ce se află temporar în Republica Moldova.

Din considerentele că există un ansamblu de cauze din care cetăţenii străini şi apatrizii se află în Republica Moldova, este necesar a concretiza aceste noţiuni şi actele ce le sunt eliberate în dependenţă de statutul lor.

Imigrant – cetăţeanul străin sau apatridul care a obţinut dreptul de a se stabili cu traiul permanent în Republica Moldova şi î-şi pierde acest statut o dată cu părăsirea teritoriului ţării sau cu dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Migraţiune frontalieră – deplasarea persoanelor în teritoriul Republicii Moldova din teritoriul altui stat în zonele de frontieră în scopul desfăşurării unei activităţi de muncă în bază de contract, cu condiţia locuirii permanente pe teritoriul ţării al cărui cetăţean este, şi reîntoarcerii lui zilnice sau, cel puţin, o dată în săptămână la domiciliul său permanent;

Migraţiune ilegală – intrarea, şederea şi ieşirea în/din teritoriul Republicii Moldova cu încălcarea legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova;

Repatriat – cetăţeanul Republicii Moldova şi/sau persoana care s-a născut în Republica Moldova şi urmaşii acestora, precum şi persoana care anterior a locuit permanent pe teritoriul ei cel puţin 10 ani şi care are dreptul să se stabilească cu domiciliul permanent pe teritoriul Republicii Moldova în condiţiile legii;

Refugiat – persoană care, datorită unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau de opinii politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate, sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări[7].

Sub incidenţa acestor noţiuni nu cad următoarele categorii de persoane:

–         personalul misiunilor diplomatice şi consulare acreditate în Republica Moldova, precum şi membrii familiilor acestora;

–         personalul misiunilor permanente sau reprezentanţelor organismelor internaţionale cu sediul în Republica Moldova şi membrii familiilor acestora;

–         corespondenţii şi jurnaliştii acreditaţi în R.M.;

–         persoanele pentru care, prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, este stabilit un alt mod de legalizare pe teritoriul R.M.

Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi, libertăţi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu unele excepţii ce sunt stabilite de lege[8].

Ei beneficiază de drepturi şi de libertăţi fără a leza interesele statului, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor Republicii Moldova şi ale altor persoane.

Cetăţenii străini şi apatrizii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul la domiciliere în Republica Moldova în baza actelor de identitate valabile. Cei sosiţi temporar în Republica Moldova au dreptul să domicilieze conform actului stabilit de legislaţie.

Cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul la muncă şi la protecţia ei. Ei nu pot fi desemnaţi în funcţie sau antrenaţi în activităţi pentru care se cere cetăţenia Republicii Moldova.

 

  1. Noţiunea de azil.

     Criteriile de determinare a statutului de refugiat

Problemele refugiaţilor continuă să preocupe multe guverne din întreaga lume, Republica Moldova nefiind o excepţie în acest sens.

Refugiaţii şi situaţia în care a nimerit această categorie de persoane este o problemă nouă pentru Republica Moldova, ea se confruntă cu această problemă doar de câţiva ani. Întreaga populaţie trebuie să fie conştientă de situaţia cu totul dificilă în care au nimerit oameni la fel ca şi noi, însă pentru moment lipsiţi de adăpost, hrană, lucru etc.

Este important ca fiecare stat să depună eforturile necesare întru crearea unor astfel de condiţii cetăţenilor săi, încât aceştia să nu-şi părăsească ţara. Pornind de la necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că statul trebuie să asigure concordanţa legislaţiei naţionale cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, Parlamentul a adoptat Legea Republicii Moldova “Cu privire la statutul refugiaţilor din 25.07.2002, în vigoare de la 1.01.2003.

Azil – instituţie juridică prin intermediul căreia statul oferă străinului protecţie, acordându-i statut de refugiat, azil politic sau protecţie temporară;

Solicitant de azil – străin care solicită statut de refugiat;

Azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele Republicii Moldova La acordarea azilului, statutului de refugiat, protecţiei temporare, nu se fac discriminări pe motiv de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Se respectă confidenţialitatea, unitatea familiei, protecţia copilului.

Statutul de solicitant începe din momentul depunerii de către străin a cererii de acordare a statutului de refugiat şi se încheie o dată cu emiterea unei decizii prin care el este recunoscut refugiat sau prin care i se respinge cererea.

În cazul contestării deciziei prin care străinului i s-a respins cererea, acesta îşi păstrează statutul de solicitant de azil până la epuizarea tuturor căilor ordinare de atac.

Solicitanţii de azil care au intrat ilegal în Republica Moldova sunt consideraţi admişi temporar pe teritoriul ţării şi nu vor fi sancţionaţi pentru intrarea ilegală în ţară în cazul iniţierii procedurii de acordare a statutului de refugiat.

Tratamentul acestor persoane se va conforma standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului.

Solicitanţii de azil care nu au trecut frontiera de stat vor fi admişi în teritoriul ţării la solicitarea directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi. Ei pot fi plasaţi în centre de recepţie, triere şi cazare.

În scopuri de identificare şi evidenţă, solicitanţilor de azil li se întocmesc dosare personale ce conţin date referitoare la identitatea lor, fotografii, amprentele digitale şi alte date.

Dosarele se păstrează la Direcţia Principală pentru Refugiaţi.

În cazuri excepţionale, persoanele care au deţinut funcţii politice, diplomatice sau de interes public în alte ţări sau în organisme internaţionale, persoanele care au demonstrat un deosebit ataşament, respect şi interes pentru Republica Moldova, alte personalităţi marcante, care sunt persecutate în ţara lor de origine, pot solicita Preşedintelui Republicii Moldova acordarea de azil politic[9].

Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic pe lângă Preşedintele Republicii Moldova examinează cererile prin care se solicită azil politic.

Persoanele cărora li s-a acordat azil politic au aceleaşi drepturi şi obligaţii. Persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot solicita acordarea statului de refugiat.

 

7. Statutul de refugiat

De dreptul de a obţine statut de refugiat în Republica Moldova beneficiază străinul care are temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice, care se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, în virtutea temerilor expuse nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care neavând nici o cetăţenie şi aflându-se în afara ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, în virtutea temerilor menţionate, nu poate sau nu doreşte să se reîntoarcă în ţara de origine. Sunt prevăzute şi cazurile când nu poate fi acordat statut stabil de refugiat străinului care:

–         a comis o crimă împotriva păcii, împotriva umanităţii sau o crimă de război, în sensul instrumentelor internaţionale;

–         a comis, cu intenţie, pe teritoriul Republicii Moldova, înainte sau după solicitarea azilului, o infracţiune pentru care Codul penal prevede o pedeapsă cu închisoare pe un termen de peste 3 ani, ori a comis în afara ţării o crimă gravă de drept comun.

–         a comis acte contrare scopurilor şi principiilor ONU;

–         prin comportamentul său ori prin apartenenţa sa la o anumită organizaţie sau grupare, prezintă o ameninţare pentru securitatea naţională şi pentru opinia publică;

–         are mai multe cetăţenii, şi fără un motiv real bine întemeiat, nu a solicitat protecţia uneia dintre ţările al căror cetăţean este[10].

Statutul de refugiat nu poate fi acordat unui străin care intră, legal sau ilegal, în Republica Moldova dintr-o ţară terţă unde nu a fost persecutat şi unde nu i s-au încălcat drepturile, nu i-au fost periclitate viaţa şi integritatea corporală, de unde nu a fost returnat sau expulzat în sensul prevederilor legii, cu excepţia cazurilor când străinul a intrat în ţară cu scopul de a-şi unifica familia[11].

Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune îndată ce:

–                            solicitantul s-a prezentat într-un punct de control al trupelor de grăniceri pentru trecerea frontierei de stat;

–                            solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova;

–                            în ţara de origine a solicitantului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.

Solicitanţii de azil depun o cerere scrisă la Direcţia Principală pentru Refgiaţi. La fel, pot fi depuse la punctele de trecere a frontierei de stat sau la secţiile de poliţie urmând a fi expediate Direcţiei Principale pentru Refugiaţi. În privinţa persoanelor care au solicitat azil la punctele de trecere a frontierei de stat sau la organele de poliţie, în condiţii de confidenţialitate se întocmeşte un proces verbal.

Solicitantului i se eliberează de către organele de poliţie sau cele de la frontieră o adeverinţă provizorie, care ţine loc de document temporar de identitate şi care permite deplasarea până la Direcţia Principală pentru Refugiaţi. Aici se înregistrează cererea de acordare a azilului, toate datele importante oferite de solicitant şi i se eliberează un document care certifică identitatea acestuia şi asigură interdicţia de returnare sau expulzare. În baza informaţiei pregătite de Direcţia Principală pentru Refugiaţi, directorul acesteia ia una din următoarele decizii: privind aprobarea cererii de acordare a statutului de refugiat; privind respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.

Decizia va fi motivată şi se va comunica solicitantului cât mai curând posibil. La cerere, o copie a deciziei se eliberează Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

În cazul în care cererea de acordare a statutului de refugiat se respinge, în decizii se va indica dreptul şi termenul în care cererea poate fi atacată, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii.

Decizia de respingere poate fi atacată cu apel la Consiliul pentru Refugiaţi în termen de 10 zile de la comunicare.

Decizia Consiliului pentru Refugiaţi poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei.

În practica internaţională sunt câteva cazuri speciale de recunoaştere a refugiaţilor[12].

Refugiaţii sunt civili. O persoană care continuă să desfăşoare o luptă armată împotriva ţării sale de origine din ţara de azil nu poate fi considerat refugiat.

O persoană care fuge pentru a scăpa de urmărirea penală din cauza unei infracţiuni de drept comun comise nu este în mod necesar exclusă de la obţinerea statutului de refugiat. Persoanele condamnate pentru activităţile lor politice pot solicita statutul de refugiat.

Persoanele care au comis crime de război sau încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional şi ale dreptului internaţional, ale drepturilor omului inclusiv, cele care au participat la genocid sunt excluse, în mod expres de la protecţia şi asistenţa acordată refugiaţilor.

Homosexualii pot solicita statut de refugiat din cauza persecuţiei căreia pot fi expuşi din cauza apartenenţei lor la un grup social.

 

  1. Migraţia şi statutul imigrantului

Migraţia este un fenomen multidisciplinar şi complicat al existenţei umane. Adoptarea noii Legi a Republicii Moldova cu privire la migraţiune şi reorganizarea Serviciului de Stat Migraţiune în Departamentul Migraţiune reprezintă un salt calitativ nou în domeniul reglementării proceselor migraţioniste în ţară. Migraţia se divizează în:

–         migraţie de familie;

–         migraţie de muncă;

–         migraţie pentru obţinerea studiilor.

O atenţie deosibită se acordă reglementării imigraţiei de familie, care are drept scop reintegrarea familiei şi păstrarea integrităţii acesteia. Prioritate o au minorii care trec cu traiul la părinţii lor şi persoanele în vârstă sau părinţii care au nevoie de întreţinere şi ajutor. Persoanele care doresc să se stabilească cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în scopul reintegrării familiei vor solicita adeverinţă de imigrant şi vor confirma că dispun de spaţiu locativ şi mijloace suficiente pentru satisfacerea necesităţilor familiei reintegrate. Familia imigrantului poate să includă: soţia (soţul), copiii, tatăl şi mama, precum şi persoanele asupra cărora este stabilită tutela sau curatela. Persoanele nominalizate, cu excepţia copiilor minori şi a soţiei (soţului), pot imigra în Republica Moldova numai în cazul în care se stabilesc cu traiul la persoane care cel puţin de 3 ani domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova.

Migraţia de muncă are drept scop plasarea in câmpul muncii a lucrătorilor imigranţi care posedă specialităţi deosebit de solicitate în ţară şi a specialiştilor de calificare înaltă, atragerea investiţiilor străine, precum şi plasarea în câmpul muncii peste hotare a cetăţenilor Republicii Moldova în scopul reducerii şomajului intern.

Au drept de muncă în Republica Moldova numai acei cetăţeni străini şi apatrizi care au obţinut de la Departamentul Migraţiune permise de muncă permanente sau cu termen fixat.

Migraţia pentru obţinerea studiilor are loc conform Convenţiei încheiate de Republica Moldova cu alte state, precum şi în baza contractelor încheiate de instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, autorizate in modul stabilit, cu persoane fizice sau juridice străine. Ei se bucură de aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca şi elevii şi studenţii din Republica Moldova.

Migraţiunea frontalieră a populaţiei din zonele de frontieră ale ţării se reglementează în baza tratatelor bilaterale încheiate între Republica Moldova şi statele vecine.

Statutul de imigrant se acordă cetăţeanului străin sau apatridului din momentul eliberării adeverinţei de imigrant de către Departamentul de Migraţiune şi încetează o dată cu obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova sau cu emigrarea cu trai permanent peste hotarele ţării.

Legea cu privire la migraţiune prevede şi restricţii privind imigrarea. Se interzice imigrarea cetăţenilor străini şi apatrizilor care:

–                          prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea, sănătatea morală publică;

–                          au comis infracţiuni contra păcii, infracţiuni grave de altă natură, inclusiv militare contra umanităţii, dacă aceste acţiuni au fost definite în actele militare;

–                          au antecedente penale nestinse;

–                          suferă de boli care prezintă pericol pentru sănătatea publică.

Pentru o anumită perioadă de timp este interzisă imigrarea cetăţenilor străini şi a apatrizilor care: au fost anterior expulzaţi – pentru 5 ani; au încălcat anterior regimul de şedere în ţară pentru – 3 ani; au practicat activitate de muncă în mod ilegal pentru – 3ani; au comunicat intenţionat informaţii false despre sine – pentru 1 an[13].

Persoanele care au copii comuni cu persoanele care locuiesc permanent în teritoriul Republicii Moldova nu cad sub incidenţa acestor patru puncte.

O dată cu acordarea statutului de imigrant ei beneficiază pe teritoriul Republicii Moldova de toate drepturile şi libertăţile prevăzute de legislaţia în vigoare cu următoarele restricţii:

–                      nu pot fi desemnaţi în funcţii sau antrenaţi în activităţi pentru care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se cere cetăţenia Republicii Moldova;

–                      nu beneficiază de dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, executive şi în alte organe eligibile;

–                      nu pot organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securităţii naţionale;

–                      nu pot organiza pe teritoriul ţării partide politice sau alte grupări similare şi nu pot fi membri ai acestora;

–                      nu pot finanţa partide, organizaţii social-politice, grupări sau manifestaţii;

–                      nu pot satisface serviciul militar în Forţele Armate ale Republicii Moldova;

–                      nu pot desfăşura o activitate de muncă pe teritoriul Republicii Moldova fără obţinerea permisului de muncă, eliberat de Departamentul Migraţiune[14].

Obligaţiile imigranţilor pe teritoriul Republicii Moldova:

–                      să respecte Constituţia Republicii Moldova şi legislaţia în vigoare;

–                      să-şi legalizeze şederea pe teritoriul Republicii Moldova la autorităţile administraţiei publice de specialitate;

–                      să se prezinte în termen de 3 zile (cu excepţia zilelor de odihnă şi de sărbătoare) de la data eliberării adeverinţei de imigrant la autorităţile de evidenţă şi documentare a populaţiei pentru obţinerea permisului de şedere;

–                      să părăsească teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere stabilit;

–                      să achite impozitele, taxele şi alte plăţi stabilite de legislaţie, dacă tratatele internaţionale nu stabilesc altfel;

–                      să efectueze examenul medical în scopul depistării virusului imunodeficitar uman (HIV), a maladiei SIDA şi a bolilor ce prezintă pericol pentru sănătatea publică[15].

Adeverinţa de imigrant se eliberează, în funcţie de motivul imigrării, cetăţeanului străin sau a apatridului sosit pe un termen de peste 90 zile, care este obligat să se adreseze Departamentului Migraţiune, cu o luna înainte de expirarea acestui termen, cu un demers în care solicită eliberarea ei. În Republica Moldova adeverinţa de imigrant este de 2 tipuri: cu termen fixat; permanentă (cu durată nedeterminată).

 

[1]Arseni Al., Suholitco L., „ Cetăţenia – o nouă viziune şi reglementare europeană”, Litera, Chişinău 2002, p. 8.

[2]Conform Convenţiei Europene cu privire la cetăţenie (Strasbourg, 6.XI.1997)

[3] Legea cetăţeniei Republicii Moldova din 02.06.2000.

[4] Legea cetăţeniei Republicii Moldova din 02.06.2000, cap.aV.

[5]Arseni Al., Suholitco L., „ Cetăţenia – o nouă viziune şi reglementare europeană”, Litera, Chişinău 2002, p. 69.

[6]Legea Republicii Moldova cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova.

[7] Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaţilor.

[8] Constituţia Republicii Moldova.

[9] Legea cu privire la statutul refugiaţilor, nr1286-XV din 25.07.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – Nr. 20.

[10] Manual referitor la proceduri şi criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 privind statutul de refugiat.

[11] Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaţilor din 25.07.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr. 20.

[12] Kate Jastram, Marilyn Achiron. UNHCR – Protecţie refugiaţilor, 2002.

[13] Legea cu privire la migraţiune, nr. 1518-XV, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – Nr. 1-2.

[14] Legea cu privire la migraţiune, nr.1518-XV.

[15] Ibidem.

%d blogeri au apreciat asta: