Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Drept Constituţional » CAPITOLUL 20. EXERCITAREA SUVERANITĂŢII

CAPITOLUL 20. EXERCITAREA SUVERANITĂŢII


  1. Formele de exercitare a suveranităţii

În marea majoritate a statelor contemporane constituţiile declară poporul drept deţinător al suveranităţii naţionale. Acest principiu formează temelia dreptului constituţional contemporan.

Voinţa poporului este baza puterii de stat. Această voinţă trebuie exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal, egal şi prin vot secret sau după o procedură echivalentă care ar asigura libertatea votului.[1]

Constituţia Republicii Moldova (art.2, alin.1) prevede: „Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie”.

Manifestarea principală a suveranităţii naţionale în statul contemporan se materializează prin procesul de legiferare. Legiferarea se produce direct de popor, în condiţiile democraţiei directe. În sistemul de guvernământ al democraţiei reprezentative, suveranitatea este exercitată din numele poporului de către reprezentanţii aleşi.

Cetăţenii exercită suveranitatea prin intermediul dreptului de vot. Cetăţenii sânt titularii drepturilor electorale. Din însuşi principiul suveranităţii naţionale rezultă că toţi cetăţenii sânt chemaţi în mod egal să exercite aceste drepturi.[2]

Drepturi electorale sânt drepturi politice fundamentale ale cetăţenilor prin care aceştia exercită puterea de stat – dreptul de a alege, dreptul de a fi ales şi dreptul de revocare.[3] Drepturile electorale sânt plasate în categoria drepturilor cetăţeneşti fundamentale, totodată ele sânt grupate în categoria drepturilor exclusiv politice

Dreptul de a alege. Conform legislaţiei Republicii Moldova dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege. Totodată sânt stabilite restricţii în exercitarea acestui drept. Nu au dreptul de a alege cetăţenii: care nu au împlinit vârsta de 18 ani; care sânt recunoscuţi incapabile prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată; persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată. [4]Dreptul de a fi ales. Dreptul de a fi aleşi îl au cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care întrunesc condiţiile prevăzute de codul electoral. Nu pot fi aleşi: militarii cu serviciul in termen; cetăţenii ce nu au dreptul de a alege, persoanele care au antecedente penale nestinse; cetăţenii care, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, nu au dreptul să fie membri ai partidelor sau ai altor organizaţii social-politice, din momentul înregistrării lor în calitate de concurenţi electorali, îşi suspendă activitatea în funcţia pe care o deţin.

Revocarea are loc atunci când un număr de semnături pe o petiţie (de la 20% până la 30%) cere organizarea şi desfăşurarea alegerilor speciale pentru îndepărtarea din funcţie a unei anumite oficialităţi alese în prealabil. Motivele pentru care se cere îndepărtarea din funcţie variază de la acţiuni contrare legii până la nemulţumirea publică a alegătorilor. În Republica Moldova revocarea ca formă de manifestare a democraţiei poate fi aplicată doar în raport cu primarii.[5]

 

2. Noţiunea de drept electoral şi sistem electoral       

Noţiunile de drept electoral şi sistem electoral nu trebuie confundate.

Drept electoral – totalitatea normelor juridice care reglementează participarea cetăţenilor la procesul de formare a organelor de stat centrale şi locale elective, precum şi alegerea funcţionarilor lor, prin intermediul drepturilor şi libertăţilor electorale garantate de Constituţia Republicii Moldova.

Sistem electoral – procedurile utilizate pentru desemnarea de reprezentanţi ai poporului în organismele puterii centrale şi locale. Sistemul electoral este totodată modalitatea de repartizare a mandatelor disputate în alegeri în funcţie de rezultatele alegerilor. Pe lângă noţiunea de sistem electoral este utilizată pe larg şi noţiunea de scrutin.

Orice naţiune posedă o anumită formă de sistem electoral, dar acesta diferă în funcţie de sistemul politic. În practica electorală există două mari categorii de sisteme (scrutin) electorale: sistemul majoritar şi sistemul electoral al reprezentării proporţionale. Toate celelalte tipuri sânt considerate combinaţii în diverse proporţii ale acestora. Ele sânt numite sisteme electorale mixte.

 

3. Principiile realizării dreptului electoral

Principiile electorale reprezintă o serie de standarde general acceptate, fundamentale, care reflectă natura democratică a alegerilor în calitate de fundament constituţional al puterii publice. Ele determină condiţiile primare de reglementare a drepturilor electorale. Principiile electorale formează un sistem coordonat de garanţii şi proceduri care asigură desfăşurarea unor alegeri oneste, realizarea şi protecţia drepturilor electorale ale cetăţenilor.

Ţinând cont de particularităţile dreptului constituţional, principiile electorale din Republica Moldova se clasifică în:

1)      principiile organizării şi desfăşurării alegerilor;

2)      principiile participării cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri;

3)      principii complimentare (este părerea doar a unor autori).

Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale. Categoria dată include:

–   Obligativitatea alegerilor: în Republica Moldova alegerile sânt unica modalitate obligatorie şi legală de formare a organelor reprezentative centrale şi de administraţie publică locală.

–   Autenticitatea (nefalsificarea) alegerilor: Hotărârile consiliului şi biroului electoral, adoptate în limitele competenţei lor, sânt executorii pentru autorităţile publice, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, persoanele cu funcţii de răspundere, partide, alte organizaţii social-politice şi organele lor, precum şi pentru toţi cetăţenii.[6]

–   Periodicitatea alegerilor: atribuţiile autorităţilor publice reprezentative centrale şi de autoadministrare locală sânt limitate în timp, de aceea alegerile ordinare trebuie să se desfăşoare la anumite intervale de timp. Intervalele de timp sânt determinate de durata mandatului organelor (persoanelor)respective.

–   Libertatea alegerilo:. principiul dat presupune că în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri şi la procesul votării. Orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală fără a fi supus vreo unui control şi fără a fi tras la răspundere pentru modul în care şi-a exercitat acest drept.

–   Alternativitatea (competitivitatea) alegerilor: în listele de candidaţi trebuie să fie înregistraţi mai mulţi de un candidat. În cazul numărului multiplu de mandate, numărul candidaţilor înregistraţi trebuie să fie mai mare decât numărul mandatelor disputate. Acest principiu nu este consacrat în Codul electoral al Republicii Moldova.

–   Admisibilitatea diferitor sisteme electorale: nici Constituţia, nici Codul electoral al Republicii Moldova nu conţin interdicţii cu privire la utilizarea diferitor sisteme electorale în procesul organizării alegerilor centrale sau locale. Legislaţia recunoaşte caracterul legitim al alegerilor organizate după sistemul electoral majoritar, al reprezentării proporţionale şi al unor modele mixte.

–   Independenţa organelor electorale: pentru realizarea efectivă a alegerilor şi garantarea drepturilor electorale ale cetăţenilor se formează organe electorale speciale. Aceste organe electorale sânt independente de organele de stat şi de autoadministrare locală.[7]

Principiile participării cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri [8]sânt consacrate în Constituţia Republicii Moldova şi Codul electoral. Astfel, articolul 2, alin.1, din Codul electoral consacră că cetăţeanul Republicii Moldova participă la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

–   Universalitatea dreptului electoral: realizarea dreptului electoral nu depinde de sex, rasă, naţionalitate, limba de vorbire, provenienţă socială, funcţia deţinută, religie, aspiraţii politice, avere etc. Cetăţenii Republicii Moldova care au atins vârsta de 18 ani au dreptul de a alege, de a participa la procedurile electorale în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un impediment pentru realizarea principiului dat este problema censului electoral. În istoria dreptului parlamentar sânt cunoscute mai multe tipuri de cens electoral: cens de proprietate, de sex, de rasă, de vârstă, cens capacitar, cens de şedere.

–   Egalitatea dreptului electoralpresupune că cetăţenii participă la alegeri în condiţii egale. Acest principiu se asigură prin acordarea tuturor alegătorilor a unor posibilităţi egale din punct de vedere normativ începând cu înaintarea candidaţilor, participarea la campania electorală şi votarea propriu-zisă. „În cadrul oricărui scrutin, fiecare alegator are dreptul la un singur vot. Fiecare vot are putere juridică egală.” (Codul electoral al RM, art.4)

–   Votarea directă presupune că cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor fără intervenţia altor persoane. Articolul 53, alin.1, din Codul electoral al Republicii Moldova prevede: „Fiecare alegator votează personal. Votarea în locul altor persoane este interzisă”.

–   Secretul votului. Votarea în condiţii secrete exclude orice control din partea oricăror organe sau funcţionari publici a modului în care cetăţenii şi-au exprimat sau îşi exprimă opţiunile electorale. „Votarea la alegeri şi/sau referendum este secretă, excluzându-se astfel posibilitatea influenţării voinţei alegatorului.” (Codul electoral al RM, art.6).

–   Libertatea exprimării opţiunii electorale. Principiul dat acordă alegătorului posibilitatea de a decide personal utilitatea şi necesitatea participării sale la alegeri. Nimeni nu este în drept să exercite presiuni asupra alegatorului pentru a-l face să voteze sau să nu voteze, precum şi pentru a-l împiedica să-şi exprime voinţa în mod independent[9].

Principii complimentare: publicitatea, transparenţa, caracterul teritoriala al alegerilor şi responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor electorale ale cetăţenilor.[10]

 

 

4. Alegerile

Alegeri – acţiune prin care cetăţenii selectează şi desemnează prin vot, în conformitate cu anumite proceduri, persoanele care urmează să facă parte din organele de conducere ale unui stat, unitate teritorial-administrativă sau ale unei organizaţii.[11] Alegerile sânt de diferite tipuri.

–   alegeri directe:votare în care între alegător şi candidatul la postul electiv nu există instanţe intermediare care ar media exprimarea voinţei alegătorului. Alegătorul votează direct pentru candidatul la postul electiv.[12]

–   alegeri indirecte: electoratul alege doar reprezentanţi sau delegaţi care, la rândul lor, aleg candidaţii propuşi.

–   alegeri generale: când se aleg reprezentanţii pentru toate locurile din organismele reprezentative.

–   alegeri parţiale sau suplimentare: se desfăşoară pentru a completa o parte din locuri.[13]

–   alegeri naţionale se desfăşoară în toată ţara.

–   alegeri ordinare se desfăşoară în termenele prevăzute de constituţie sau lege, de regulă, în legătură cu expirarea termenului împuternicirilor.

–   alegeri extraordinare se desfăşoară în cazul dezolvării anticipate a parlamentului.

–   alegeri desfăşurate într-un singur scrutin: când rezultatele alegerilor stabilesc după votarea unică a alegătorilor. Are caracter definitivat.

–   alegeri desfăşurate în două sau mai multe scrutine: când este necesar de două sau mai multe votări în scopul determinării învingătorilor din numărul candidaţilor la postul electiv.

–   alegeri repetate se desfăşoară în cazurile în care alegerile deja efectuate se dovedesc a fi nevalabile. Ele nu sânt recunoscute din cauza încălcării legislaţiei cu privire la alegeri.[14]

Alegerile se declară prin decretul conducătorului statului. În marea majoritate a statelor alegerile se desfăşoară numai în zilele de odihnă. Etapele procesului electoral sânt:[15]

  1. fixarea alegerilor;
  2. formarea comisiilor electorale;
  3. prezentarea informaţiilor despre alegători, întocmirea şi precizarea listelor electorale;
  4. formarea circumscripţiilor electorale;
  5. desemnarea şi înregistrarea candidaţilor;
  6. realizarea campaniei electorale şi finanţarea măsurilor ei;
  7. organizarea votării, stabilirea rezultatelor alegerilor;
  8. înregistrarea deputaţilor aleşi, a persoanelor cu funcţii publice, publicarea rezultatelor alegerilor.

Pornind de la conţinutul de bază al legislaţiei electorale naţionale, formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor presupune:

1.)          formarea circumscripţiilor electorale şi a secţii­lor de votare;

2.)          formarea organelor electorale sau a unora dintre ele;

3.)          întocmirea listelor electorale.

În Republica Moldova în scopul organizării şi desfăşurării alegerilor se constituie: a) Comisia Electorala Centrală; b) consiliile electorale de circumscripţie; c) birourile electorale ale secţiilor de votare.[16]

 

5. Circumscripţiile electorale

Circumscripţie electorală – unităţi teritori­ale în care se desfăşoară operaţiunile de alegere a deputaţilor în organele reprezentative ale statului, şefului de stat (acolo unde acesta este desemnat prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat), membrilor organelor de autoadministrare locală. Aceste unităţi teritoriale uneori se formează în mod special, uneori însă, drept circumscripţie electorală servesc unităţile administrativ-teritoriale (regiu­nile, provinciile, oraşele, raioanele) sau teritoriile subiectelor federaţiei. În unele cazuri circumscripţiile electorale nu se formează, toată ţara rămânând a fi o singură circumscripţie electorală.

Procedura de formare a circumscripţiilor electorale are o însemnătate politică şi juridică deosebită, deoarece, deseori rezultatele alegerilor sunt influenţate de modul de divizare a teritoriului statului în circumscripţii electorale. Din aceste considerente numărul de circumscripţii electorale se determină prin legile electorale, iar în unele cazuri se stabileşte chiar prin constituţie.[17]

Conform Codului electoral al Republicii Moldova (art.27, alin.1), Comisia Electorală Centrală, cu cel puţin 55 de zile înainte de alegeri, constituie circumscripţiile electorale care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. Pentru alegerile consiliilor locale şi ale primarilor, fiecare raion, oraş, municipiu sat constituie o singură circumscripţie electorală. Consiliile electorale de circumscripţie orăşeneşti (municipale), săteşti (comunale) sânt constituite de către consiliile electorale de circumscripţie ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova cu cel puţin 40 de zile înainte de ziua alegerilor.[18] Pentru desfăşurarea nemijlocită a alegerilor, circumscripţiile electo­rale se divizează în secţii de votare.

 

6. Secţiile de votare

Secţiile de votare reprezintă nişte delimitări teritoriale care unesc alegătorii printr-un loc comun de votare. Secţiile de votare au o importanţă mai mult pentru tehnica organizării alegerilor. Deseori statutul lor este determinat de acte normative subordonate legii, iar în unele state chiar de instrucţiunile ministerelor afacerilor interne. Ele se amenajează în aşa fel, încât toţi alegătorii să-şi poată exercita dreptul de vot în condiţii optime.[19]

În Republica Moldova, pentru a efectua votarea şi numărarea voturilor, circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare. Secţiile de votare se constituie de către consiliile electorale de circumscripţie în localităţi, în baza propunerilor primarilor oraşelor (municipiilor) şi satelor(comunelor), cu cel puţin 35 de zile înainte de data alegerilor şi vor cuprinde cel puţin 30 şi cel mult 3000 de alegatori.Secţii de votare speciale pot fi constituite pe lingă spitale, sanatorii, maternităţi, aziluri şi cămine pentru bătrâni. Aceste secţii de votare trebuie să includă cel puţin 30 de alegători. Persoanele care îşi satisfac serviciul militar votează la secţia de votare din localitatea în care este dislocată unitatea militară.În cazul alegerilor parlamentare şi referendumului republican, pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova se organizează câte o secţie de votare pentru colaboratorii acestor reprezentanţe şi membrii familiilor lor, precum şi pentru cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în ţările respective, indiferent de numărul acestora. Secţiile de votare în cauză aparţin circumscripţiei electorale a municipiului Chişinău. Consiliul electoral de circumscripţie numerotează secţiile de votare din circumscripţie şi aduc la cunoştinţă publica informaţia despre hotarele fiecărei secţii de votare, adresa sediului birourilor electorale ale secţiilor de votare, adresa localului pentru votare şi modul de contactare pentru relaţii.[20]

 

7. Birourile electorale

Birourile electorale ale secţiilor de votare se constituie de către consiliile electorale de circumscripţie cu cel puţin 20 de zile înainte de ziua alegerilor din 5-11 membri cu drept de vot deliberativ. Pentru alegerile de orice nivel şi pentru referendumuri republicane, birourile electorale ale secţiilor de votare se constituie în acelaşi termen.[21]

 

8. Listele electorale

Listă electorală – lista ce cuprinde toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază pe teritoriul unei secţii de votare. Întocmirea listelor electorale este condiţia obligatorie a procesului de organizare a campaniilor electorale. Procedura dată creează condiţiile necesare pentru ca alegătorii să-şi realizeze dreptul la vot şi presupune includerea cetăţenilor în listele electorale în conformitate cu care aceştia vor fi admişi la votare. În funcţie de faptul cui aparţine obligaţia de înregistrare a alegătorilor această procedură poate fi: publică (obligatorie) sau personală (benevolă).[22] Procedura de întocmire a listelor electorale la alegerile organizate în Republica Moldova este reglementată de dispoziţii normative cuprinse într-un capitol separat (Capitolul 5) din Codul electoral.

Listele electorale sunt întocmite de către primărie, în două exemplare, pentru fiecare secţie de votare. După ce au fost întocmite, listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele, se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică nu mai târziu cu 10 de zile înainte de ziua alegerilor.

Listele electorale cuprind: numele şi prenumele alegătorului, data. anul naşterii, domiciliul, datele actului de identitate. Ordinea de înscriere este stabilită de primării.

Listele electorale privind militarii care locuiesc pe teritoriul unităţilor militare, precum şi membrii familiilor lor, alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare, se întocmesc în baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective.

În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă, în spitale şi alte instituţii curative staţionare, listele electorale se întocmesc în baza datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate.

În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova, listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiu­nilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul state­lor respective.

Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi numai la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective.

Listele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. Un exemplar al listei se păstrează la primă­rie.[23]

Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea, precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine.[24]

 

             9. Propaganda electorală sau campania electorală

Agitaţie electorală – acţiuni de pregătire şi difuzare a informaţiei, care au scopul de a-i determina pe alegatori să voteze pentru unii sau pentru alţi concurenţi electorali.

Această etapă a procesului electoral se caracterizează printr-o activi­tate desfăşurată de către partide şi organizaţii social-politice, candidaţi şi simpatizanţii acestora şi constă în popularizarea prin mitinguri, presă, radio, televiziune sau alte mijloace admise a platformelor lor politice în scopul orientării opţiunii electoratului în sprijinul lor.

Importanţa deosebită a campaniei electorale reclamă ca legea să determine în mod expres condiţiile de desfăşurare şi diversele garanţii pentru realizarea agitaţiei electorale.

În Republica Moldova reglementarea normativă a regulilor şi condiţiilor de desfăşurare a agitaţiei electorale se efectuează prin stabilirea: terme­nului de realizare a agitaţiei electorale; condiţiilor de participare a cetăţe­nilor şi a altor subiecte de drept electoral la agitaţia electorală; interdicţiilor şi restricţiilor în mersul agitaţiei electorale; stabilirea răspunderii pentru încălcarea procedurii stabilite de realizare a agitaţiei electorale.[25]

Legislaţia electorală consacră egalitatea concurenţilor electorali şi a altor subiecte de drept electoral în procesul de realizare a agitaţiei electorale. Articolul46 din Codul electoral dispune: concurenţii electorali participă, pe bază de egalitate, la campania electorală, beneficiază de drepturi egale în folosirea mijloacelor de informare în masă inclusiv a radioului şi televiziunii, finanţate de la buget. Tuturor concurenţilor electorali li se oferă posibilităţi egale în asigurarea tehnico-materială şi financiară a campaniei electorale. Răspunderea pentru conţinutul materialelor electorale publicitare, difuzate sau publicate, o poartă concurentul electoral. Concurenţii electorali pot organiza şi întâlniri cu alegătorii.

Legislaţia electorală conţine interdicţii şi restricţii privitor la cadrul subiectelor electorali care au dreptul să facă agitaţie electorală, la asigurarea financiară a agitaţiei electorale, la utilizarea timpului de antenă etc.

Responsabilitatea pentru încălcarea regulilor de realizare a agitaţiei electorale este prevăzută atât de normele Codului electoral, cât şi de cele cuprinse în Codul cu privire la contravenţiile administrative şi în normele Codului penal.[26]

 

 

  1. Numărarea voturilor

       Stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor

Constatarea totalurilor votării, rezultatele alegerilor şi validarea lor finalizează procesul de exprimare a opţiunilor electorale ale alegătorilor. Mecanismul de totalizare a rezultatelor alegerilor este formulat în capitolul 10 al codului electoral. Este prevăzută consecutivitatea acţiunilor realizate de organele electorale de diferite niveluri, modul de calculare a voturi lor alegătorilor, regulile privind determinarea rezultate­lor alegerilor, garanţiile efectuării tuturor operaţiunilor legate de calcularea voturilor şi stabilirea rezultatelor alegerilor în condiţii de publicitate etc.[27]

În conformitate cu prevederile Codului electoral al Republicii Moldova, numărarea şi totalizarea voturilor începe în cadrul biroului electoral al secţiei de votare imediat după expirarea timpului rezervat votării. Până la deschiderea urnelor de vot, biroul electoral al secţiei de votare numără şi anulează toate buletinele de vot rămase neutilizate. Conform unei proceduri stabilite de către biroul electoral al secţiei de votare ori dispuse de către Comisia Electorală Centrală sau consiliul electo­ral de circumscripţie, membrii biroului electoral al secţiei de votare deschid buletinele de vot şi determină pentru care concurent electoral s-a votat. Rezultatele numărării, odată stabilite, se consemnează într-un formular special pentru numărarea voturilor.

Rezultatul numărării voturilor se examinează în şedinţa biroului electoral al secţiei de votare şi se consemnează într-un proces-verbal. Procesul-verbal privind rezultatele votării se întocmeşte în mai multe exemplare: un exemplar al procesului-verbal se păstrează la biroul electoral al secţiei de votare, un exemplar se prezintă consiliului electoral de circumscripţie, iar celelalte, în mod obligatoriu, se înmânează reprezentanţilor concurenţi­lor electorali.

Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare predă consiliului electoral de circumscripţie cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 18 ore după anunţarea închiderii secţiilor de votare, buletinele cu voturile valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral aparte, procesul-verbal, raportul, buletinele nevalabile, anulate sau contestate, cererile şi contestaţiile, toate fiind sigilate într-o cutie (pachet).

După primirea proceselor-verbale şi raporturilor birourilor electorale ale secţiilor de votare în care sunt indicate rezultatele numărării voturilor din secţiile de votare, consiliul electoral de circumscripţie stabileşte mai întâi numărul de alegători care au participat la alegeri şi comunică ime­diat această cifră Comisiei Electorale Centrale. În cazul în care, la alegerile din întreaga circumscripţie a participat un număr de alegători mai mic decât numărul cerut pentru declararea alegerilor valabile în circumscripţia respectivă, consiliul de circumscripţie înştiinţează Comisia Electorală Centrală despre acest fapt. Comisia Electorală Centrală sau consiliul electoral de circumscripţie face un anunţ public prin care declară alegerile nevalabile pe întreaga ţară sau pe circumscripţia dată.

În baza proceselor-verbale ale birourilor electorale ale secţiilor de vota­re, consiliul de circumscripţie consemnează rezultatele totalizării voturilor pe întreaga circumscripţie într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii consiliului, care au posibilitatea să facă comentarii în scris la procesul-verbal. În termen de 48 de ore după închiderea secţiilor de votare, consiliul electoral de circumscripţie este obligat să prezinte procesul-verbal cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor pe circumscripţie Comisiei Electorale Centrale.

Dreptul de totalizare a rezultatelor alegerilor se acordă Comisiei Elec­torale Centrale. Ea consemnează rezultatele totalizării votu­rilor pe ţară în ansamblu într-un proces-verbal, care se semnează de membrii comisiei, şi întocmeşte un raport cu privire la rezultatele alegeri­lor. Copiile procesului-verbal cu privire la totalizarea rezultatelor alegeri­lor se înmânează şi reprezentanţilor concurenţilor electorali. Aceste acte, în caz de necesitate, vor fi prezentate Curţii Constituţio­nale pentru confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatelor, Înainte de a obţine rezultatele votării din toate consiliile şi birourile electorale inferioare, organul electoral responsabil de totalizarea rezulta­telor alegerilor aduce periodic la cunoştinţă publică rezultatele prelimi­nare cât mai curând posibil după primirea lor.

După obţinerea rezultatelor votării din toate consiliile şi birourile infe­rioare, organul electoral poate să considere alegerile parlamen­tare nevalabile dacă la ele au participat mai puţin de 1/2 din numărul de persoane înscrise în listele electorale.

La rândul său, Curtea Constituţională, dacă stabileşte că în procesul alegerilor şi/sau la numărarea voturilor au fost comise încălcări ale Codu­lui electoral care au influenţat rezultatele votării şi atribuirea mandatelor, este în drept să declare alegerile nule.

În cazul când alegerile sunt declarate nevalabile sau nule. Comisia Electorală Centrală organizează, în termen de 2 săptămâni, votarea repe­tată, în baza aceloraşi liste electorale, pentru aceleaşi candidaturi şi cu aceleaşi consilii şi birouri electorale. Dacă şi după votarea repetată alegerile sunt declarate nevalabile sau nule, Comisia Electorală Centrală stabileşte data desfăşurării alegerilor noi, care au loc peste cel puţin 65 de zile şi cel mult 3 luni din ziua ultimelor alegeri declarate nevalabile sau nule.

 

  1. Sistem electoral (scrutinul) majoritar

În conformitate cu regulile sistemului electoral majoritar, se consideră ales pe circumscripţia electorală candidatul sau lista de candidaţi, care au acumulat majoritatea de voturi stabilită. Deosebim două forme principale ale sistemului majoritar: majoritate absolută şi majoritate relativă.[28]

Sistem majoritar relativ este cel mai simplu sistem electoral, conform căruia este considerat ales candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi faţă de orice adversar.

Sistem majoritar absolut. În cadrul acestui sistem electoral, pentru obţinereamandatului reprezentativ este necesară acumularea majorităţii absolute de voturi (50+1). În acest sistem electoral, de obicei, se stabileşte nivelul minim de participare a alegătorilor la alegeri. Dacă acest nivel de participare nu este atins se consideră că alegerile nu au avut loc sau nu sânt valabile. De obicei, în urma efectuării alegerilor, nici un candidat nu obţine majoritatea necesară de voturi. În aşa caz se utilizează scrutinul în două tururi şi votarea alternativă.

Scrutinul majoritar poate fi:

1)      Scrutin unino­minal – când votul este acordat unui singur candidat, într-o singură circumscripţie electorală. Acest sistem prevede o organizare mai simplă. Actualmente în state se practică sistemul uninominal, teritoriul ţării se împarte în atâtea circumscripţii electorale câte mandate sânt (corespunzător numărului de deputaţi).

2)      Scrutin plurinominalpresupune ca electoratul să aleagă mai mulţi candidaţi. În scrutinul de listă, fiecare alegător votează un număr de candidaţi egal cu numărul de mandate de care dispune organul reprezentativ. Scrutinul de listă poate fi complicat prin aplicarea panaşatului şi al votului preferenţial.

Panaşatul (panasajul) este posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar ele listacandidaţilor alegând din mai multe liste prezentate.

Votul preferenţial (vot transferabil) oferă alegătorului posibilitatea de a modifica ordinea numerelor de pe lista de candidaţi.

Atunci când nu este acceptat nici panaşatul, nici votul preferenţial, sântem în prezenţa unei „liste blocate”: alegătorul nu o poate modifica şi este obligat să voteze lista în întregime.[29]

 

  1. Sistem electoral (scrutinul) al reprezentării proporţionale

Sistemul electoral al reprezentării proporţionale este cea mai democrată metodă de determinare a rezultatelor alegerilor. Conform acestui sistem, mandatele din fiecare circumscripţie electorală se repartizează între partide în corespundere cu numărul de voturi acumulat de fiecare partid. Sistemul electoral proporţional asigură reprezentarea chiar pentru partidele relativ mici, însă acest fapt se poate reflecta negativ asupra formării guvernului în republicile parlamentare, cu condiţia că nici un partid nu benefi­ciază de majoritatea absolută în partid. Sistemul proporţional se poate aplica doar în circumscripţiile electorale cu mai multe mandate: cu cât e mai mare circumscripţia, cu atât un mai înalt grad de proporţionalitate poate fi obţinut.[30]

În practica constituţională sânt cunoscute foarte multe sisteme de reprezentare proporţională, şi anume: sistemul câtului rectificat, sistemul celor mai mari resturi, sistemul d’Hondt, sistemul numărului unic, etc.

Actualmente, în marea majoritate a sistemelor reprezentării proporţionale, atribuirea mandatelor începe prin determinarea coeficientului electoral în circumscripţia dată. Acest coeficient se obţine prin împărţirea numărului de voturi exprimate la numărul de mandate atribuite unei circumscripţii electorale. După aceasta se procedează la repartizarea mandatelor între listele de candidaţi aflate în competiţie în circumscripţia dată. Repartizarea are loc prin împărţirea numărului de voturi obţinute de fiecare listă la coeficientul electoral.[31]

           

13. Referendumul

Referendum (lat. ad referendum – a fi supus adunării) – procedura a democraţiei directe prin care conducerea unei ţări se adresează poporului, fără intermediari, pentru a-l consulta în probleme majore, de regulă pentru textul Constituţiei, alegerea formei de guvernământ sau în probleme de autodeterminare ca stat.[32]

Deosebirea principală a procedurii de alegeri de procedura referendumului constă în obiectul de exprimare a voinţei alegătorilor. Acest obiect la alegeri îl prezintă candidatul în deputaţi sau altă funcţie din afara instituţiei reprezentative. La referendum obiectul de exprimare a voinţei nu este persoana (candidatul), ci o anumită problemă asupra căreia se desfăşoară referendumul – lege, proiect de lege, Constituţie, amendamente la Constituţie, probleme de interes naţional al statului. Rezultatele referendumului pot fi determinate numai în temeiul sistemului majoritar. Aspectul organizatoric al alegerilor şi referendumului este identic, cu excepţia faptului că la referendum nu este nevoie de circumscripţii electorale.

Formele referendumului se deosebesc după mai multe temeiuri:

–   referendum „până la parlament”: dacă un anumit act a fost supus votării alegătorilor până la aprobarea acestuia;

–   referendum „după parlament”: dacă actul respectiv a fost supus votării alegătorilor după adoptarea acestuia de către parlament;

–   referendum „extraparlamentar”: un anumit document se supune votării prin „ocolirea” parlamentului;[33]

Referendumul poate fi :

–   consultativ: dacă se desfăşoară doar cu scopul elucidării opiniei alegătorilor într-o anumită problemă. Soluţionarea problemei respective rămâne pe seama organelor statului;

–   decisiv: documentul este supus votării alegătorilor pentru soluţionarea definitivă a destinului acestuia. Referendumul decisiv poate fi de aprobare (dacă alegătorilor li se propune aprobarea documentului respectiv) şi de respingere (dacă alegătorilor li se propune anularea actului);

–   constituţional: dacă cu ajutorul referendumului dat se aprobă Constituţia sau amendamentele la ea;

–   legislativ: dacă un act al legislaţiei curente este supus votării de către alegători.[34]

Iniţiatorul referendumului poate fi Parlamentul, şeful de stat sau autorităţile locale (către corpul electoral local în vederea rezolvării problemelor de ordin local).

 

[1]Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău 2004, p. 198.

[2]Guceac I., op.cit., p. 199.

[3]Tămaş S., Dicţionar Politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de cultură şi presă „Şansa”, Bucureşti 1996, p. 95.

[4]Codul electoral al Republicii Moldova, art. 11 şi art.13.

[5]Guceac I., op.cit., p. 202

[6]Codul electoral al Republicii Moldova, art. 32, alin. 3.

[7]Guceac I., op.cit., p.204-209.

[8]Guceac I., op.cit., p.210-218

[9]Codul electoral al Republicii Moldova al Republicii Moldova, art. 7.

[10]Guceac I., op.cit., p.204.

[11]Tămaş S., op.cit., p. 21.

[12]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L., op. cit., p.105

[13]Tămaş S., op.cit., p. 22

[14]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L., op. cit., p.106.

[15]Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău 2004,

p. 254

[16]Codul electoral al Republicii Moldova, art.14.

[17]Guceac I., op. cit., p.261

[18]Codul electoral al Republicii Moldova, art.120, alin.2.

[19]Guceac I., op.cit., p. 263

[20]Codul electoral al Republicii Moldova, art.29.

[21]Guceac I., op.cit., p. 266

[22]Guceac I., op.cit., p. 266

[23]Codul electoral al Republicii Moldova, art.39

[24]Codul electoral al Republicii Moldova, art.40, alin.2.

[25]Guceac I., op.cit., p. 277.

[26]Guceac I., op.cit., p. 281.

[27]Guceac I., op.cit., p. 287

[28]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L. “Dreptul constituţional comparat”, Centrul editorial al USM, Chişinău 2003,

p. 114

[29] Guceac I., op.cit., p. 223

[30]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L., op. cit., p.116

[31] Guceac I., op.cit., p. 237

[32]Tămaş S., Dicţionar Politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de cultură şi presă „Şansa”, Bucureşti 1996, p. 209.

[33]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L., op. cit., p.117

[34]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L., op. cit., p.118

%d blogeri au apreciat asta: