Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Drept Constituţional » CAPITOLUL 24. ATRIBUŢIILE PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA ŞI ACTELE EMISE ÎNTRU EXERCITAREA LOR

CAPITOLUL 24. ATRIBUŢIILE PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA ŞI ACTELE EMISE ÎNTRU EXERCITAREA LOR


1. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova. Clasificarea Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova

Natura juridică, importanţa şi funcţiile instituţiei prezidenţiale impun ca atribuţiile acesteia să fie prevăzute în textul Constituţiei. De aceea, examinarea atribuţiilor cu care este investit Preşedintele Republicii Moldova şi determinarea rolului acestora trebuie să pornească anume de la dispoziţiile Constituţiei. Art. 77 al Legii fundamentale consacră:

,,(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţii naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţarii.”

Din aceste prevederi rezultă şi marea responsabilitate a şefului de stat pentru ocrotirea acestor valori.

Din reglementările constituţionale se observă că atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova nu alcătuesc un tot unitar. Se impune, în consecinţă, o grupare a acestora pe categorii, în funcţie de anumite criterii.

1. O clasificare comodă, dar în acelaşi timp facilă şi puţin folositoare, s-ar putea baza pe criteriul obiectului atribuţiilor. Astfel, am putea distinge: atribuţii de natură politică, atribuţii executive, militare, judiciare, diplomatice.

2. Mult mai utilă şi semnificativă ne pare clasificarea atribuţiilor prezidenţiale după criteriul conţinutului acestor atribuţii. După conţinut, prerogativele şefului statului pot fi clasificate în:

1) atribuţii privind legiferarea. Exercitarea funcţiei legislative de către Parlament reclamă şi concursul altor autoritaţi. Preşedintele promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită spre reexaminare parlamentului în termen de cel mult două săptămâni; dacă Parlamentulu îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă Legea.[1] Atribuţiile relativ reduse ale şefului statului la capitolul adoptării/promulgării legilor pot fi însă compensate prin dreptul Preşedintelui de a iniţia în Parlament o lege de importanţă radicală pentru dezvoltarea societăţii. Amintim că Preşedintele, în baza art. 73 din Constituţie, este unul din puţinii subiecţi înzestraţi cu dreptul de iniţiativă legislativă, alături de deputaţi şi Guvern. De asemenea, Preşedintele poate sesiza Curtea Constituţională privind controlul constituţionalităţii actelor normative. Această prevedere îi permite şi chear îl obligă (moral) pe Preşedinte să vegheze asupra respectării constituţionalităţii actelor normative.

2) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice. Legea fundamentală prescrie şi stabileşte clar cadrul constituţional pentru relaţiile Preşedintelui cu autorităţile publice. Aceste atribuţii constau în adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale naţiunii (art. 84 alin. (2) din Constituţie).

3) atribuţii privind alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autorităţi publice. Preşedintele poate să dizolve Parlamentul, să desemneze un candidat pentru funcţia de prim-ministru; să numească guvernul în baza votului de incredere acordat de Parlament; să numească şi să revoce, la propunerea Primului-ministru, unii membri ai Guvernului în cazurile de remanieri guvernamentale sau de vacanţă a funcţiei.

4) atribuţii în domeniul apărării şi asigurării ordinii publice. Preşedintele este comandant suprem al forţelor armate; el poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală; în caz de agresiune armată, şeful statului ia măsurile necesare pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului. De asemenea, Preşedintele este în drept să ia şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice.[2]

5) atribuţii în domeniul politicii externe. Politica externă este domeniul în care Preşedintele Republicii Moldova se bucură de cele mai vaste împuterniciri. Astfel, şeful statului ia parte la negocieri, poartă tratative, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, acreditează şi recheamă reprezentanţi diplomatici şi primeşte scrisori de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici din alte state.[3]

6) alte atribuţii. Acestea se conţin în art. 88 al Constituţie şi se referă la conferirea de decoraţii şi titluri de onoare; acordarea de grade militare supreme; numirea în funcţii publice, soluţionarea problemelor cetaţeniei, acordarea de ranguri diplomatice; conferirea de grade superioare de clasificare diferitor categorii de funcţionari etc.

3. O altă clasificare a atribuţiilor prezidenţiale, nu mai puţin importantă, este cea bazată pe criteriul condiţiilor de exercitare a acestora. Potrivit criteriului menţionat, distingem doua mari categorii de atribuţii: atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele prezidenţiale sunt supuse unor condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului; contrasemnarea actelor preşidenţiale; alte condiţii;) şi atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele prezidenţiale nu sunt supuse nici unei condiţii exterioare.[4]

.

2. Atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele prezidenţiale sunt supuse unor condiţii exterioare

O primă condiţie exterioară este aprobarea din partea Parlamentului. Într–o definiţie simplă, ,,aprobarea” semnifică încuviinţarea, acordul cu o acţiune.

Art. 87 alin. (2) şi (3) din Constituţie prevede cazurile în care actele preşedinţiale necesită aprobarea Parlamentului. În primul rând, este vorba de declararea mobilizării parţiale sau generale. În acest caz, este expres prevăzut că ,,Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală”. În cazul unei agresiuni armate, se precizează că Preşedintele va lua măsuri pentru respingerea agresiunii, va declara stare de război şi le va aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Parlamentului, care, dacă nu este în sesiune, urmează să se convoce de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. Observăm că în acest caz nu e expres prevăzută necesitatea obţinerii aprobării prealabile a Parlamentului..

Contrasemnarea decretelor emise de Preşedintele Republicii Moldova este necesară în cazurile prevăzute de art. 94 alin. (2) din Constituţie, atunci când:

–         Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art. 87 alin. (3) din Constituţie);

–         Preşedintele declară, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală (art. 87 alin. (2) din Constituţie);

–         Preşedintele ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război (art. 87 alin. (3) din Constituţie);

–         Ia alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice în limitele şi în condiţiile Legii (art. 87 alin. (4) din Constituţie).

În ceea ce priveşte semnificaţia şi natura juridică a contrasemnării, doctrina juridică nu este univocă. Conform unei opinii, contrasemnarea ar fi un mijloc tehnic prin care Preşedintele se asociază la activitatea Guvernului; contrasemnarea, în opinia altora, este un ,,transfer” de atribuţii de la Preşedinte în favoarea Guvernului; ea ar însemna şi ,,partajarea” între Preşedinte şi Guvern a exerciţiului unora din atribuţii; se afirmă şi că contrasemnătura ar fi un procedeu juridic prin care exerciţiul unora din atribuţii este ,,negociat”, astfel încât actul emis este produsul acordului de voinţă între Preşedinte şi Prim-ministru.

Se cere menţionat faptul că necesitatea aprobării din partea Parlamentului sau a contrasemnării de către Primul-ministru nu trebuie privită doar ca o subminare a puterii şefului de stat; aceste condiţii sunt instituite din considerentele importanţei deosebite a problemelor respective, care ating interesul general naţional şi trebuie rezolvate cu acordul întregii puteri supreme, în vederea evitării erorilor fatale.[5]

Actele şi faptele Preşedintelui Republicii Moldova pot fi supuse, pe lângă aprobare şi contrasemnare, şi altor condiţii exterioare. Este vorba de:

–         desemnarea de către Preşedinte a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru, după consultarea fracţiunilor parlamentare (art. 98 alin. (1) din Constituţie);

–         numirea de către Preşedinte a Guvernului în baza votului de încredere acordat de Parlament (art. 98 alin. (4) din Constituţie);

–         revocarea şi numirea de către Preşedinte, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, a unor membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului (art. 98 alin. (6) din Constituţie).

Preşedintele Republicii poate dizolva Parlamentul, după consultarea fracţiunilor Parlamentare, în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni (art. 85 alin. (1) din Constituţie).

Ca măsură externă de reglementare a mecanismului instituţional, dizolvarea Parlamentului nu se poate produce oricum, din orice motive şi în orice moment. Ea poate avea loc numai dacă nu a fost acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare, şi numai după respingerea a cel puţin doua solicitări de învestitură (art. 85 alin (2) al Constituţie Republicii Moldova). Parlamentul poate fi dizolvat doar o singură dată în cursul unui an (art. 85 alin. (3) al Constituţiei Republicii Moldova). De asemenea, Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, nici în timpul stării de asediu, de urgenţă sau de război cu excepţia cazului alegerilor repetate (art. 85 alin. (4) al Constituţiei Republicii Moldova).

 

3. Atribuţii pentru exercitarea cărora atele sau faptele şeful statului nu sunt supuse nici unei condiţii exterioare

Există şi o serie de atribuţii pentru exercitarea cărora şeful statului nu are nevoie de careva condiţii exterioare:

–            adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale naţiunii (art. 84 alin. (2) din Constituţie);

–            promulgarea legilor, cu dreptul de a întoarce Legea spre reexaminare în Parlament, dacă are obiecţii asupra ei (art. 93 alin (2) din Constituţie);

–            desemnarea unui alt membru al Guvernului în funcţia de Prim-ministru interimar (până la formarea noului Guvern), în cazul imposibilităţii Primului-ministru de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul decesului acestuia (art. 10 alin. (2) din Constituţie);

–            primirea scrisorilor de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova (art. 86 alin. (3) din Constituţie);

–            conferirea de decoraţii şi titluri de onoare;

–            acordarea de grade militare supreme;

–            numirea în funcţii publice;

–            acordarea graţierii individuale;

–            iniţierea unui referendum pentru a stabili voinţa poporului asupra problemelor de interes naţional; soluţionarea problemelor cetăţeniei;

–            acordarea de azil politic;

–            acordarea de ranguri diplomatice;

–            onferirea de grade superioare de clasificare diferitor categorii de funcţionari;

–            suspendarea actelor Guvernului care contravin legislaţiei, până la adoptarea hotărârii definitive a Curţii Constituţionale;

–            exercitarea altor atribuţii stabilite prin lege (art. 88 din Constituţie).

În exercitarea atribuţiilor sale şeful statului este asistat de Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova. E demn de menţionat faptul că această instituţie publică a existat (sub altă denumire) chiar de la înfiinţarea instituţiei prezidenţiale în Republica Moldova. Astfel, Legea cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi la introducerea unor modificări şi completări în Constituţia R. S. S. Moldova din 3 septembrie 1990 a stabilit expres că ,,pe lângă Preşedintele R.S.S. Moldova funcţionează Consiliul prezidenţial al R.S.S. Moldova, care are drept sarcină să elaboreze măsuri pentru realizarea principalelor direcţii ale politicii interne şi externe a R.S.S. Moldova, pentru asigurarea securităţii republicii”, (art. 113 cu insigna 5).

Ulterior, la 7 februarie 1997 a fost emis Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea structurii Aparatului Preşedintelui ţării şi a Regulamentului acestuia, iar la 7 noiembrie 2001 prin decret prezidenţial a fost aprobată o noua structură a Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova; tot atunci a fost aprobat şi Regulamentul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova.

 

4. Actele Preşedintele Republicii Moldova

În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite acte prin care îşi manifestă şi îşi materializează voinţa sa. Art. 94 alin. (1) din Constituţie prevede că ,,în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emete decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. Deşi nu este expres menţionat în textul constituţional, considerăm că nepublicarea decretului atrage sancţiunea nulităţii acestora.

Art. 94 alin (2) stabileşte obligativitatea contrasemnării unor decrete preşedinţiale de către Primul-ministru: ,,decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 86 aliniatul (2), articolul 87 aliniatul (2), (3) şi (4) se contrasemnează de către Primul-ministru”. Contrasemnarea angajează răspunderea Guvernului pentru conţinutul şi efectele acestora.

Decretele emise de Preşedinte pot avea caracter nominativ sau pot fi individuale. De exemplu, decretul prezidenţial prin care se declară mobilizarea parţială sau generală (în baza art. 87 alin. (2) din Constituţie) este un decret cu caracter nominativ. Decretele prin care se conferă decoraţii, titluri de onoare, se acordă grade militare supreme (de General), în baza prevederilor art. 88 din Constituţie, sunt decrete cu un caracter individual.[6]

–         Decretele preşedinţiale se caracterizează prin următoarele trăsături distincte:

–         reprezintă manifestări unilaterale de voinţă, în scopul producerii de efecte juridice;

–         sunt emise ca urmare a exercitării atribuţiilor reglementate în Constituţie şi în legi;

–         unele din ele urmează a fi contrasemnate de către Primul-ministru;

–         decretele sunt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului;

–         decretele urmează a fi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, îndeplinirea acestei clauze determinând existenţa actului.[7]

–         Ţinându-se cont de caracterul variat al actelor emise de Preşedinte, o clasificare a acestora ne pare oportună. Astfel, deosebim următoarele categorii de acte preşedinţiale:

–         acte juridice;

–         fapte material-juridice;

–         operaţii administrative;

–         acte exclusiv politice.[8]

În afară de decrete – care sunt prin esenţa lor acte normative producătoare de efecte juridice, Preşedintele Republicii Moldova, în activitatea sa complexă, poate să întrunească şi acte cu un caracter politic: mesaje, declaraţii, apeluri, demersuri, scrisori. Aceste acte cu un caracter exclusiv politic, deşi nu produc careva efecte juridice, au totuşi o importanţă deosebită pentru îndeplinirea atribuţiilor care vizează independenta, unitatea şi integritatea statului, precum şi pentru atribuţiile de reprezentare a statului pe plan intern şi extern.

 

[1] Constituţia Republicii Moldova , art. 93

[2]Constitutia Republicii Moldova, art. 87

[3] Constitutia Republicii Moldova , art. 86

[4] Cristian Ionescu, Drept Constitutional şi instituţii politice, vol. II, Lumina Lex, 1997, p. 331

[5] Maria Orlov, Drept administrativ, Editura EPIGRAF, Chişinău, 2001, p. 50

[6]Cristian Ionescu, Drept Constituţional si instituţii politice, vol. II, Lumina Lex, 1997, p. 333

[7]Mircea Popa, Tratat elementar de drept administrativ român, Lumina Lex, 1996, p. 319

[8]Maria Orlov, Drept administrativ, Editura EPIGRAF, Chişinău, 2001, p. 51

%d blogeri au apreciat asta: