Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Dreptul muncii » Izvoarele dreptului muncii

Izvoarele dreptului muncii


1.    Noţiunea şi clasificarea izvoarelor dreptului muncii;
a)    Izvoarele specifice dreptului muncii;
b)    Izvoarele internaţionale ale dreptului muncii;
2.    Acţiunea izvoarelor în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor. Aspecte comparative.

1.    Noţiunea şi clasificarea izvoarelor dreptului muncii

Noţiunea de izvor de drept poate fi examinată sub două aspecte: material şi formal (sau juridic).
Astfel, din punct de vedere material, prin izvoare de drept sînt desemnaţi acei factori economici, politici sau sociali, ce au condiţionat apariţia unui anumit act normativ. În acest caz, izvoarele de drept se referă la esenţa dreptului.
În accepţiunea juridică a noţiunii, izvoarele de drept reprezintă acele forme specifice, prin intermediul cărora dreptul îşi găseşte expresia. Pentru a-şi realiza rolul lor de organizare a vieţii sociale, normele juridice sînt exprimate în următoarele forme:
a)    acte normative:

  • legile şi hotărîrile Parlamen-tului Republicii Moldova;
  • decretele Preşedintelui ţării;
  • hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului RM, etc.

b)    contracte normative:

  • contractul colectiv de muncă;
  • convenţia colectivă.

Prin izvoare ale dreptului muncii se înţelege totalitatea formelor de expri-mare a normelor juridice care reglementează relaţiile sociale de muncă, stabi-lite în temeiul unui contract individual de muncă, precum şi alte relaţii sociale indisolubil legate de acestea (cele privind pregătirea profesională, protecţia muncii, jurisdicţia muncii).
Clasificare. Izvoarele dreptului muncii pot fi clasificate în două categorii:
a)    izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept (Constituţia Republicii Moldova, legile, hotărîrile Guvernului RM etc.);
b)    izvoare specifice dreptului muncii (convenţiile colective de muncă, contractele colective de muncă, regulamentele interne ale unităţilor etc.).
La categoria izvoarelor dreptului muncii trebuie raportate şi reglementările (instrumentele) internaţionale (convenţii, acorduri, pacte) cu condiţia ca ţara noastră să fie parte la ele (prin ratificare sau aderare) şi, evident, numai dacă acestea privesc relaţiile sociale de muncă.
Reglementărilor internaţionale li se acordă o importanţă deosebită, deoarece, reieşind din prevederile articolului 13 din Codul muncii, toate conflictele ce se ivesc dintre actele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi actele normative naţionale, se soluţionează în favoarea reglementărilor internaţionale.
Practica judiciară (jurisprudenţa) nu poate avea caracter de izvor de drept şi, prin urmare, nici de dreptul muncii. Rolul practicii judiciare în sistemul de drept continental este diminuat. Ea contribuie numai la înţelegerea şi aplicarea corectă a legii. Hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie, adoptate în vederea expli-cării unor prevederi legale, nu au caracter obligatoriu, şi, deci, nu pot fi recunoscute ca izvoare formale de drept.
Cel mai important izvor de drept este Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, legea fundamentală a ţării. Ea enumeră principalele acte norma-tive sau izvoare de drept.
În Constituţie sînt formulate principiile fundamentale de drept, valabile pentru toate ramurile de drept, inclusiv pentru dreptul muncii. În articolul 72 alin. 1 din Constituţie se menţionează că Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Raporturile de muncă şi cele de protecţie socială urmează să fie reglementate prin legi organice.
Pot fi considerate izvoare ale dreptului muncii numai acele hotărîri care conţin norme generale şi numai dacă ele au ca obiect de reglementare relaţii sociale de muncă, precum şi alte relaţii indisolubil legate de acestea (raporturi juridice conexe). Au caracter de izvoare ale dreptului muncii şi actele normative adoptate de ministere şi de celelalte autorităţi ale administraţiei publice: regulamente, ordine şi instrucţiuni, dacă au ca obiect de reglementare relaţii sociale de muncă.
a)    Izvoarele specifice dreptului muncii
1.    Contractul colectiv de muncă reprezintă acel act juridic încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator, care reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi sociale în unitate.
În sistemul general al izvoarelor de drept, contractul colectiv de muncă face parte din categoria contractelor normative, adică din categoria actelor ce îmbină în sine trăsăturile contractului şi actului normativ.
Contractul colectiv de muncă îşi produce efectele asupra tuturor salaria-ţilor din unitate (întreprindere, organizaţie, instituţie), indiferent de data angajării lor şi de faptul dacă s-au afiliat sau nu la o organizaţie sindicală din unitate. Această extindere reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului.
2.    Convenţia colectivă reprezintă acel act juridic care stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea, care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai salariaţilor şi ai angajatorilor la nivel naţional, teritorial şi ramural în limitele competenţei lor.
Convenţia colectivă prezintă toate caracterele unui act normativ:
    este generală, pentru că stabileşte principiile generale de reglementare a raporturi-lor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea;
    este abstractă, pentru că nu reglementează situaţia unui anume salariat individual, ci a tuturor salariaţilor dintr- un anumit teritoriu sau dintr-o anumită ramură a economiei naţionale. În afară de aceasta, convenţia colectivă încheiată la nivel naţional (convenţia generală) se extinde asupra tuturor angajatorilor, care fac parte din Confederaţia Naţională a Patronatului;
    este permanentă, deoarece se aplică de un număr indefinit de ori.
3.    Regulamentul intern al unităţii este un act juridic care se întocmeşte în fiecare unitate, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, şi se aprobă prin ordinul angajatorului. Acest act juridic stabileşte drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, protecţia şi igiena muncii în cadrul unităţii, precum şi alte măsuri ce se impun în vederea organizării muncii şi asigurării disciplinei muncii.
b)    Izvoarele internaţionale ale dreptului muncii
Din categoria izvoarelor internaţionale ale dreptului muncii fac parte:
a)    convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de către ţara noastră;
b)    instrumentele adoptate de Consiliul Europei, cu condiţia că ele au fost ratificate de Republica Moldova;
c)    tratatele sau convenţiile încheiate de Republica Moldova cu alte state prin care sînt reglementate aspecte din domeniul muncii.
Organizaţia Internaţională a Muncii este unica instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, împuternicită cu elaborarea de norme interna-ţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor.
Organizaţia Internaţională a Muncii adoptă două tipuri de acte:
a)    convenţii care se supun ratificării statelor membre, încorporîndu-se dreptului intern al muncii;
b)    recomandări care nu se supun ratificării, dar, ţinîndu-se seama de importanţa lor, de ele se ţine cont în dreptul intern.
De asemenea, sînt izvoare internaţionale ale dreptului muncii acordurile şi convenţiile încheiate de Republica Moldova cu alte state prin care sînt reglementate aspecte ce ţin de raporturile juridice de muncă.
2.    Acţiunea lor în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor. Aspecte comparative.
    Aplicarea normelor dreptului muncii în timp
Efectul legii în timp este supus principiului activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei.
Ca exemplu, putem arăta că Codul muncii din 28 martie 2003 a intrat în vigoare la 1 octombrie 2003, iar formalităţile pe care le instituie acest Cod nu sînt obligatorii pentru salariaţii care s-au încadrat în muncă înainte de 1 octombrie 2003.
    Aplicarea normelor dreptului muncii în spaţiu
Ca regulă, normele dreptului muncii sînt aplicabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Totuşi, avînd în vedere că actele normative, ce constituie izvoare ale acestei ramuri de drept, pot fi emise de organe diferite, a căror competenţă teritorială variază de la o categorie la alta, întinderea aplicării lor în spaţiu variază în funcţie de această competenţă.
Astfel, putem clasifica întinderea actelor normative ale dreptului muncii în spaţiu ca:
a)    acte normative care se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Această categorie de acte este formată din acte normative emise de către organul legislativ şi cele executive (Guvernul RM, ministerele şi departamentele). Exemplu: Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, legile organice şi ordinare, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului RM, regulamentele şi instruc-ţiunile ministerelor şi departamentelor etc.;
b)    actele normative care se aplică în limitele teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Exemplu: convenţiile colective încheiate la nivel teritorial (raional), deciziile consiliului raional şi dispoziţiile primarului;
c)    actele normative care se aplică numai în cadrul unităţilor. Exemplu: regulamentul intern al unităţii, contractul colectiv de muncă şi instrucţiunile proprii.
    Aplicarea normelor dreptului muncii asupra persoanelor.
Modul de aplicare a normelor dreptului muncii asupra persoanelor este reflectat în art. 3 din CM al RM.
Dispoziţiile Codului Muncii sînt aplicabile faţă de:
a)    salariaţii cetăţeni ai Republicii Moldova, încadraţi în baza unui contract individual de muncă;
b)    salariaţii cetăţeni străini sau apatrizi, încadraţi în baza unui contract indivi-dual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova;
c)    salariaţii cetăţeni ai Republicii Moldova care activează la misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare;
d)    angajatorii persoane fizice sau juridice din sectorul public, privat sau mixt care folosesc munca salariată;
e)    salariaţii din aparatul asociaţiilor obşteşti, religioase, sindicale, patronale, al fundaţiilor, partidelor şi altor organizaţii neco-merciale care folosesc munca salariată.
Din punctul de vedere al subiectelor, izvoarele dreptului muncii se împart în două categorii de bază:
a)    izvoare cu vocaţie generală de aplicare,  care sînt aplicabile tuturor categoriilor de salariaţi. Astfel, la această categorie de izvoare se raportează:
    Codul muncii al RM, Legea RM nr. 625-XII/1991 cu privire la protecţia muncii,
    Hotărîrea Guvernului RM nr. 426 din 26.04.04 „Privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu”43 ş.a.;
b)    izvoare cu vocaţie specială, aplicabile anumitor categorii de salariaţi. Din această categorie de izvoare fac parte:
    Hotărîrea Guvernului RM nr. 1273 din 19.11.04 „Cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor sezoniere”,
    Convenţia colectivă de muncă la nivel de ramură pentru anii 2004-2005, încheiată de către Federaţia Patronatului din Construcţii şi Producerea Materialelor de Construcţie din RM şi Federaţia Sindicatelor din Construcţii şi Industria Materialelor de Construcţie „Sindicons” ş.a.

%d blogeri au apreciat asta: