Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Insolvabilitatea » CARACTERISTICA GENERALĂ A PROCESULUI DE INSOLVABILITATE

CARACTERISTICA GENERALĂ A PROCESULUI DE INSOLVABILITATE


  1. Cauzele insolvabilităţii;
  2. Subiectele supuse procedurii de insolvabilitate;
  3. Drepturile, obligaţiile şi limitele impuse debitorului;
  4. Atribuţiile instanţei de judecată în procesul de insolvabilitate.

1. Cauzele insolvabilităţii


Cauzele insolvabilităţii sunt:

  1. Incapacitatea de plată a debitorului pentru datoriile existente;
  2. Supraîndatorarea.

2. Subiectele supuse procedurii de insolvabilitate


Conform Legii insolvabilităţii, participanţi la procesul de insolvabilitate sunt:

  1. administratorul provizoriu,
  2. administratorul insolvabilităţii;
  3. lichidatorul;
  4. creditorii;
  5. adunarea creditorilor;
  6. comitetul creditorilor;
  7. debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului;
  8. alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege.

Comerciantul profesionist, care, în procesul de insolvabilitate poartă numele de administrator al insolvabilităţii care poate fi de 3 tipuri în dependenţă de etapa în care se află:

  1. Provizoriu – de la depunerea cererii introductive pînă la prima adunare de raportare – administrator provizoriu. La etapa intentării procesului, instanţa desemnează candidatura administratorului provizoriu, propusă de autorul cererii introductive.

În cazul cînd cel care a depus cererea nu a desemnat candidatura pentru poziţia de administrator, instanţa va desemna persoana acestuia în mod aleatoriu.

  1. Al insolvabilităţii – este cel care se află în procesul d insolvabilitate;

Reclamantul, poartă denumirea de creditor care poate fi de 3 feluri:

  1. Chirografari (ale căror creanţe s-au născut pînă la intentarea procesului de insolvabilitate);
  2. Garantaţi (ale căror creanţe s-au născut pînă la intentarea procesului de insolvabilitate), care sunt de 2 feluri:
  • Gajişti;
  • Ipotecari;
  1. Ai masei debitoare (ale căror creanţe s-au născut după intentarea procesului de insolvabilitate).

Pîrîtul – debitor insolvabil (sau reprezentantul acestuia).

Instanţa de judecată. Creditorii se întîlnesc într-o adunare a creditorilor, unde aleg un comitet al creditorilor.

Pot avea calitate de debitori insolvabili, persoanele fizice şi juridice de drept privat, care practică în R. M. activitate comercială, şi sunt înregistrate pe teritoriul ţării. Nu pot avea calitate de debitor insolvabil băncile.

Legea insolvabilităţii se aplică:

  1. Întreprinzătorilor individuali;
  2. Titularii patentelor de întreprinzător (inclusiv cei care cad sub incidenţa art. 26, Cod Civil, R. M.)[1], (sunt sau nu subiecţi asociaţii ai insolvabilităţii?! – nu, părerea E. Demciuc). Ei sunt reprezentaţii, consecinţa constituirii persoanei juridice;

Asociaţiile obşteşti sunt subiecţi ai insolvabilităţii atît timp cît regulamentul acestora adoptă regula potrivit căreia acestea desfăşoară activităţi din care pot obţine beneficii. Venitul obţinut trebuie direcţionat în vederea obţinerii scopului dorit.

  1. Persoanele juridice (societăţile comerciale, cooperativele);
  2. Întreprinderea de stat şi cea municipală;
  3. Organizaţiile non-comerciale (asociaţii, fundaţii, instituţii, în limita şi pentru datoriile rezultate din activitatea de întreprinzător pe care au dreptul să o practice în condiţiile şi în conformitate cu legea, dacă actele constitutive (statutul) o prevăd).

Condiţiile pe care trebuie să le întrunească debitorul insolvabil, conform legii (art. 1, alin. 2):

  • Să fie înregistrate în R. M. (persoana fizică să fie întreprinzător individual sau titular al patentei de întreprinzător);
  • Să desfășoare activitatea de întreprinzător (comerciant);
  • Să fie în stare de insolvabilitate.

3. Drepturile, obligaţiile şi limitele impuse debitorului


Debitorul nu este un subiect activ al procesului de insolvabilitate, ci unul pasiv, fiind supus procedurilor aplicate de instanţa de judecată şi administratorului / lichidatorului insolvabilităţii. Legea stabileşte totuşi anumite drepturi, obligaţii şi responsabilităţi pentru debitorul insolvabil.

Drepturile debitorului insolvabil:

  1. Să intenteze proces de insolvabilitate, depunînd o cerere introductivă (cerere de chemare în judecată), dacă există pericolul iminent a intrării lui în incapacitate de plată şi al imposibilităţii de a-şi onora obligaţiile ajunse la scadenţă (nu este doar un drept al debitorului, legea obligîndu-l sub sancţiune penală în cazul inacţiunii);
  2. Să depună o referinţă;
  3. Să atace cu recurs hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate (cînd cererea a fost depusă de creditor);
  4. Să desemneze un reprezentat care să participe în numele lui la procesul de insolvabilitate, anume la acţiunile întreprinse de instanţă, de administrator;

Obligaţiile debitorului:

  1. Obligaţia debitorului de a depune cerere introductivă în următoarele cazuri:
  2. Supraîndatorat;
  3. Incapacitate de plată.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care:

  1. Cînd executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
  2. În cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art. 10 alin. (2).

Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut mai sus. Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

  1. Obligaţiile debitorului de a prezentainformaţii şi explicaţii

Dacă cererea introductivă este admisă, debitorul este obligat să prezinte explicaţiile şi informaţiile necesare pentru adoptarea unei decizii privind examinarea cererii.

Debitorul este obligat să participe la şedinţele instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor.

Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de insolvabilitate, administratorului/lichidatorului, comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces penal sau contravenţional decît cu acordul debitorului.

Acesta trebuie, de asemenea, să susţină administratorul/lichidatorul în executarea sarcinilor şi atribuţiilor şi este obligat să se prezinte, citat de instanţă, pentru a da informaţii şi lămuriri şi pentru a colabora.

Neprezentarea debitorului la şedinţa instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor sau la şedinţa comitetului creditorilor nu împiedică desfăşurarea lor dacă prezentarea nu este cerută în mod expres de instanţă.

 4. Atribuţiile instanţei de judecată în procesul de insolvabilitate


Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt:

  1. Pronunţarea motivată a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi, după caz, de intrare în insolvabilitate atît prin procedura falimentului, cît şi prin procedura de restructurare a debitorului;
  2. Examinarea obiecţiilor debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor şi judecarea obiecţiilor creditorilor împotriva intentării procedurii;
  3. Desemnarea administratorului provizoriu şi fixarea remuneraţiei lui, desemnarea administratorului insolvabilităţii sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura pînă la confirmarea ori, după caz, pînă la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, precum şi stabilirea atribuţiilor lui pentru această perioadă;
  4. Destituirea (respingerea) sau acceptarea cererii de demisie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;
  5. Ridicarea dreptului debitorului de a îşi mai conduce activitatea;
  6. Tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia;
  7. Judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului;
  8. Soluţionarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul provizoriu, de administratorul insolvabilităţii/lichidator;
  9. Confirmarea planului procedurii de restructurare sau, după caz, de lichidare după votarea lui de către creditori;
  10. Soluţionarea cererii depuse de administratorul insolvabilităţii sau de comitetul creditorilor privind încetarea procedurii de restructurare şi intrarea în faliment;
  11. Examinarea raportului administratorului provizoriu, cel al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;
  12. Anularea hotărîrii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor;
  13. Ridicarea sechestrelor de pe patrimoniul debitorului şi anularea altor măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii şi/sau a lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare, aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens;
  14. Pronunţarea hotărîrii de încetare a procesului;
  15. alte competenţe stabilite de prezenta lege şi de Codul de procedură civilă.

În competenţa instanţei de insolvabilitate intră şi controlul judecătoresc asupra activităţii administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii.

 

 

[1] A se avea în vedere pentru un posibil item de test. Debitorul neînregistrat poate fi subiect al insolvabilităţii, chiar dacă nu este înregistrat? Argumente pro sau contra.

%d blogeri au apreciat asta: