Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Insolvabilitatea » PROCEDURA SIMPLIFICATĂ A FALIMENTULUI

PROCEDURA SIMPLIFICATĂ A FALIMENTULUI


Procedura simplificată a falimentului – procedura prin care debitorul intră direct în faliment, după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea procesului de insolvabilitate (fără perioada de observaţie).

Subiecţii supuşi procedurii simplificate a falimentului:

  1. Persoanelor fizice aflate în stare de insolvabilitate, şi anume: întreprinzătorii individuali, gospodăriile ţărăneşti, titularul de patentă);
  2. Persoanele juridice, care nu au bunuri în patrimoniu lor, sau bunurile sunt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor şi nu există nici un terţ care şi-ar manifesta dorinţa de a-l face pe fidejusorul;
  3. Societăţile comerciale şi necomerciale dizolvate anterior cererii introductive;
  4. Debitorii care nu sunt în drept să beneficieze de procedura de restructurare.

În aceste cazuri, instanţa de insolvabilitate, poate dispune şi intrarea debitorului în procedura simplificată a falimentului şi dizolvarea debitorului.

Prin hotărîrea de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa va dispune:

  1. Ridicarea dreptului de administrare a debitorului;
  2. Desemnarea lichidatorului şi stabilirea atribuţiilor lui;
  3. Predarea gestiunii patrimoniului de la administrator/administrator provizoriu către lichidator (cel mult 5 zile lucrătoare) cu documentele prevăzute de lege;
  4. Notificarea intentării procedurii de insolvabilitate şi intrării debitorului în procedura falimentului.

Hotărîrea de intentarea a procesului simplificat de faliment devine executorie din momentul pronunțării, putînd fi atacată cu recurs.

Lichidarea debitorului insolvabil

Odată cu adoptarea hotărârii de intentare a procedurii simplificate, lichidatorul identifică organul de stat care a efectuat înregistrarea de a debitorului, anexînd hotărîrea instanţei. Imediat după aceasta, se va realiza un inventar al patrimoniului debitorului insolvabil.

În cazul lipsei masei debitoare, instanţa de insolvabilitate, odată cu aprobarea bilanțului de lichidare, adoptă o hotărîre de încetare a procesului, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul de stat în care este înscris. Dispozitivul hotărîrii se publică în monitorul oficial in 10 zile de a data adoptării.

Camera înregistrării de stat în temeiul hotărîrii instanței, va radia debitorul insolvabil din Registrul de stat a persoanelor juridice sau din Registrul de stat a întreprinzătorilor individuali.

Particularitățile falimentului întreprinzătorului individual

  1. Nu există perioada de observație pentru acesta;
  2. Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activităţile cu caracter personal. Rezultă că activităţile cu caracter personal nu au caracter comercial. Exemplu: împrumutul unei sume de bani de la o persoană, de unde celălalt fiind creditor. În situaţia imposibilității returnării sume de bani, el trece imediat în procedura simplificată a falimentului;
  3. Odată cu intrarea în incapacitate de plată, întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile,  să adreseze instanţei de insolvabilitate o cerere introductivă;
  4. Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a falimentului;

Dacă, după aplicarea procedurii simplificate a falimentului, se constată că debitorul dispune de capacităţi operaţional viabile care ar permite redresarea solvabilităţii lui, instanţa de insolvabilitate, la cererea lichidatorului,  dispune încetarea procedurii falimentului şi trecerea în procedură de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.

Particularităţile falimentului debitorului care nu dispune de masă debitoare

Dacă, în perioada de observare, se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se depune sau se garantează o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a garantat cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate restituirea lor din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care nu şi-au îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14.

Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată a falimentului. Înainte de adoptarea hotărîrii de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va audia adunarea creditorilor şi administratorul insolvabilităţii. Dacă creditorul sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, falimentul nu se va dispune. Alineatul (1) se aplică în modul corespunzător.
Dacă există mijloace băneşti, administratorul insolvabilităţii trebuie ca, înainte de iniţierea procedurii simplificate a falimentului, să achite cheltuielile procesului de insolvabilitate, în primul rînd speţele administrative. Administratorul insolvabilităţii nu este obligat să valorifice bunurile, această atribuţie revenindu-i lichidatorului în cadrul procedurii falimentului.

Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sînt acoperite, dar masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente ale masei (creanţelor masei), administratorul insolvabilităţii este obligat să avizeze instanţa de insolvabilitate şi creditorii masei debitoare despre insuficienţa masei. Administratorul insolvabilităţii are aceeaşi obligaţie în cazul în care este previzibil faptul că masa nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor. După ce a emis avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul insolvabilităţii prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa.

 

Particularităţile falimentului debitorului aflat  în proces de lichidare

În cazul în care activele societăţii aflate în proces de lichidare, voluntară sau forţată, sînt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor, lichidarea se face în cadrul procedurii simplificate a falimentului.
Odată cu constatatării insufucienţei, lichidatorul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze în instanţă de insolvabilitate o cerere introductivă.

Ulterior, instanţa de insolvabilitate emite o hotărîre de declarare a întreprinderii aflate în proces de lichidare ca fiind insolvabilă şi îi iniţiază procedura simplificată a falimentului. Nu se aplică procedură de observare şi cea de restructurare faţă de o întreprindere dizolvată, declarată insolvabilă.

Dacă, la examinarea cauzei, s-a constatat că activele debitorului permit satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor în mărime deplină, instanţa de insolvabilitate va refuza prin hotărîre declararea stării de insolvabilitate a întreprinderii dizolvate.

În cazul în care, contrar circumstanţelor ce denotă incapacitate de plată, potrivit căreia întreprinderea dizolvată urma să fie lichidată doar în procedură simplificată a falimentului, proprietarul, asociaţii (membrii, acţionarii) şi lichidatorul nu au adresat în instanţă de insolvabilitate cerere de declarare a stării de insolvabilitate, aceştia poartă răspundere subsidiară şi solidară faţă de creditorii ale căror creanţe nu au fost stinse în mărime deplină şi, totodată, acest fapt serveşte temei pentru refuzul de a radia întreprinderea din registrul de stat.
Iniţierea procedurii de dizolvare şi de lichidare voluntară sau forţată a întreprinderii nu este un impediment adresării directe în instanţă de insolvabilitate a cererii introductive a creditorului. Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care instanţa de judecată satisface cererea introductivă a creditorului şi iniţiază proces de insolvabilitate debitorului.

Trecerea în procedură de restructurare

În cazul în care faţă de debitor nu s-a aplicat procedura de restructurare, iar în cadrul procedurii falimentului s-au constatat circumstanţe esenţiale, bazate în special pe date din analiza financiară potrivit cărora solvabilitatea debitorului poate fi restabilită, lichidatorul poate să convoace, din oficiu sau la cererea creditorilor sau a reprezentantului debitorului, adunarea creditorilor, în termen de o lună din momentul apariţiei acestor circumstanţe, pentru a se examina încetarea procedurii falimentului şi trecerea debitorului la procedura de restructurare.

Hotărîrea adunării creditorilor privitor la încetarea procedurii falimentului şi la trecerea debitorului la procedura de restructurare se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la şedinţă, cu condiţia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot validate pe care le reprezintă şi care nu au fost stinse la data convocării adunării. Odată cu confirmarea hotărîrii adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate decide încetarea procedurii falimentului şi intentează procedura de restructurare a debitorului.

 

%d blogeri au apreciat asta: