Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Succesiuni » CONDIŢII GENERALE ALE DREPTULUI LA MOŞTENIRE. NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ

CONDIŢII GENERALE ALE DREPTULUI LA MOŞTENIRE. NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ


1.    Capacitatea succesorală.
2.    Persoanele care au capacitate succesorală.
3.    Persoanele care nu au capacitate succesorală.
4.    Nedemnitatea succesorală.
5.    Caractere juridice ale nedemnităţii succesorale.
6.    Efectele nedemnităţii succesorale.
7.    Invocarea nedemnităţii succesorale.
8.    Vocaţia succesorală.

1.    Capacitatea succesorală


Pentru ca o persoană să poată moşteni trebuie să întrunească două condiţii, şi anume, o condiţie pozitivă, aceea de a avea capacitate succesorală, şi o condiţie negativă, aceea de a nu fi nedemnă de a moşteni. La aceste condiţii expres prevăzute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a vocaţiei (chemării) succesorale.
Capacitate succesorală – formă a capacităţii juridice civile constînd în aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de moştenitor. Capacitatea succesorală începe de la naşterea persoanei fizice sau de la data concepţiei (cînd este vorba de drepturile sale), cu condiţia să se nască vie, şi încetează odată cu decesul persoanei respective sau la data stabilită prin hotărîrea judecătorească de declarare a morţii. Capacitatea succesorală se poate pierde, în timpul vieţii, ca urmare a ivirii cazurilor de nedemnitate succesorală.
Nedemnitate succesorală – sancţiune civilă în virtutea căreia moştenitorul legal care s-a făcut vinovat de o culpă gravă faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia este decăzut, cu efect retroactiv, din dreptul de a-l moşteni. Efectul sancţiunii se extinde şi asupra descendenţilor moştenitorului nedemn (care ar veni la succesiune prin reprezentare).
Vocaţie succesorală – chemarea la moştenire, în temeiul legii, a tuturor moştenitorilor şi, împreună cu acestea, a soţului supravieţuitor.

2.    Persoanele care au capacitate succesorală


Potrivit art. 1433 Cod civil, pot fi moştenitori:
a)    în cazul succesiunii testamentare – persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat moştenirea, precum şi cele care au fost concepute în timpul vieţii lui şi s-au născut vii după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă sunt sau nu copiii lui, precum şi persoanele juridice care au capacitate juridică civilă la momentul deschiderii succesiunii;
b)    în cazul succesiunii legale – persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii lui concepuţi în timpul vieţii şi născuţi vii după decesul acestuia.
Statul dispune de capacitate succesorală testamentară, precum şi de capacitate succesorală asupra patrimoniului succesoral vacant.
Din conţinutul acestei norme rezultă că orice persoană care există la momentul deschiderii succesiunii are capacitate succesorală, adică capacitatea de a moşteni. Existenţa persoanei la momentul deschiderii succesiunii va fi dovedită de moştenitorul în cauză sau de către succesorii săi, cînd el a decedat după deschiderea succesiunii. Dovada existenţei persoanei fizice se face cu actele de stare civilă, iar în caz de deces al moştenitorului care se afla în viaţă la momentul deschiderii succesiunii, cu actul de deces.
Persoana dispărută are capacitate succesorală, fiind prezumată de lege în viaţă. Capacitatea succesorală a persoanei dispărute se desfiinţează retroactiv dacă se constată că nu mai există la momentul deschiderii succesiunii.
Au capacitate succesorală şi persoanele concepute, dar nenăscute la momentul deschiderii succesiunii. Copiii concepuţi în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea au capacitate succesorală dacă s-au născut vii după decesul acestuia. Nu prezintă importanţă cît timp a trăit copilul după naştere.

3.    Persoanele care nu au capacitate succesorală


Nu au capacitate succesorală persoanele juridice care nu existau la momentul deschiderii succesiunii, precum şi persoanele fizice predecedate. Partea din moştenire care s-ar fi cuvenit persoanei predecedate va fi culeasă – în cadrul moştenirii legale – de descendenţii săi în condiţiile prevăzute pentru reprezentarea succesorală.
Persoanele care nu au capacitate succesorală. Nu au capacitate succesorală persoanele fizice care nu sunt în viaţă şi persoanele juridice care nu sunt în fiinţă la deschiderii data succesiunii, precum şi comorienţii.
Comorienţii sunt două sau mai multe persoane care au murit în aceeaşi împrejurare şi în astfel de condiţii încît nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele fiind socotite ca au murit deodată, şi între persoanele în cauză să existe vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală.
Sunt comorienţi şi persoanele declarate moarte de către instanţa de judecată în urma dispariţiei fără veste în aceleaşi circumstanţe. În acest caz nu prezintă importanţă momentul intrării în vigoare a hotărîrii privind declararea morţii acestor persoane (art. 1442 Cod civil).
Codecedaţii sunt două sau mai multe persoane care au decedat în condiţii în care este imposibil de stabilit dacă una a supravieţuit celeilalte şi în care nu se poate proba identitatea de cauză a morţii.
Codecedaţi sunt persoanele cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală care decedează în acelaşi timp (nu în aceeaşi împrejurare) fără a se putea stabili ordinea deceselor, prezumîndu-se că au decedat concomitent. Astfel, sunt codecedaţi persoanele care au decedat în aceeaşi zi şi oră, dar nu şi în aceeaşi împrejurare (ex. din cauza bolilor de care sufereau), iar minutul morţii nu poate fi stabilit.
Exemple: când persoanele au decedat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, din cauze diferite (boală, accident etc.), iar minutul morţii nu poate fi stabilit. Alt exemplu este dispariţia a două sau mai multe persoane, când nu se poate constata direct moartea acestora şi este imposibil de dovedit că au murit în aceeaşi împrejurare.
Persoanele sus-numite nu se moştenesc reciproc, întrucît, nesupravieţuind una faţă de alta nu au capacitate succesorală. Moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasă de moştenitorii lor (art. 1441 Cod civil).

4.    Nedemnitatea succesorală


Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea din dreptul de a moşteni a succesorilor vinovaţi de săvîrşirea unor fapte grave faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia. Nedemnitatea succesorală are caracter de pedeapsă civilă şi se bazează pe motive de moralitate publică, neputîndu-se admite ca o persoană vinovată de fapte grave faţă de o alta să o moştenească.

5.    Caractere juridice ale nedemnităţii succesorală


Nedemnitatea succesorală, ca pedeapsă civilă, are următoarele caractere juridice:
1.    se aplică numai în cazul săvîrşirii faptelor expres şi limitativ prevăzute de lege;
2.    operează numai în temeiul hotărîrii instanţei de judecată prin care se constată circumstanţa care constituie temeiul nedemnităţii.
3.    se aplică şi produce efecte atît faţă de autorul faptei, cît şi faţă de moştenitorii lui. Astfel, nu se admite reprezentarea nedemnului (alin.3, art. 1504 Cod civil);
4.    nedemnitatea nu se extinde faţă de toate moştenirile, ci operează numai faţă de moştenirea celui faţă de care au fost săvîrşite faptele. Astfel, dacă fapta a fost comisă faţă de un părinte, autorul faptei va putea moşteni celălalt părinte;
5.    nedemnul trebuie să fi săvîrşit faptele cu discernămînt, deoarece nu se poate vorbi de vinovăţie în lipsa discernămîntului;
6.    fiind vorba despre o pedeapsă civilă, cel ce a lăsat moştenire îl poate ierta pe moştenitorul nedemn. Potrivit art. 1436 Cod civil,persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune poate fi chemată la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă exprimînd acest lucru în mod expres în testament.
Cazurile de nedemnitate. Nu poate fi succesor testamentar sau legal persoana care:
a)    a comis intenţionat o infracţiune sau o faptă amorală împotriva ultimei voinţe, exprimate în testament, a celui ce a lăsat moştenirea;
b)    a pus intenţionat piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea şi a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotelor succesorale ale tuturor acestora.
Faptele care constituie temei pentru nedemnitate pot fi săvîrşite atît împotriva celui ce a lăsat moştenirea, cît şi împotriva moştenitorilor acestuia.
Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor – părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi copiii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea (art. 1434 Cod civil).
Dacă, după primirea succesiunii, este declarată de instanţa de judecată ca succesor nedemn, persoana este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele obţinute (art. 1437 Cod civil).
Modul în care operează nedemnitatea succesorală. Nedemnitatea succesorală operează de drept, în virtutea legii, nefiind necesar că fie pronunţată de justiţie. Instanţa de judecată nu aplică pedeapsa civilă a nedemnităţii, ci numai constată intervenirea acesteia în virtutea legii.
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană pentru care decăderea succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale, adică:
a)    de comoştenitorii chemaţi la moştenire împreună cu nedemnul, care vor beneficia de dreptul de acrescămînt în cazul în care nedemnul este înlăturat de la moştenire;
b)    de moştenitorii subsecvenţi, care vor culege ei moştenirea în locul nedemnului;
c)    de donatarii sau legatarii gratificaţi de defunct peste limitele cotităţii disponibile, care au interesul de a-l înlătura pe nedemnul care ar putea cere, prin ipoteză, reducţiunea liberalităţilor excesive;
d)    de către cel nedemn.
Reducţiunea este o sancţiune civilă aplicabilă liberalităţilor excesive. Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităţilor (donaţii, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moştenitorilor rezervatari.
Acţiunea în declararea persoanei ca succesor nedemn trebuie să fie intentată în termen de 1 an din data deschiderii succesiunii. Nedemnitatea se răsfrînge asupra nedemnului cît este în viaţă, iar după moarte, nedemnitatea se transmite succesorilor săi.

6.    Efectele nedemnităţii succesorale


Efectele  nedemnităţii  prezintă  particularităţi,  după  cum  se produc faţă de nedemn, faţă de urmaşii săi sau faţă de terţi.
1.    Efectele  nedemnităţii  faţă  de  nedemn.
Nedemnul nu va putea reclama partea sa de moştenire (nici măcar rezerva), întrucît titlul său de  moştenitor este desfiinţat de la data deschiderii succesiunii.
Partea de moştenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va cuveni, în temeiul legii, celor cu care ar fi venit împreună sau pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la moştenire. Rezultă  că  înlăturarea  de  la  moştenire a nedemnului va fi profitabilă pentru comoştenitorii legali sau pentru moştenitorii legali subsecvenţi. De această situaţie pot profita şi legatarii sau donatarii.
În cazul în care nedemnul era un moştenitor rezervatar (a cărui rezervă putea determina reducţiunea unor liberalităţi excesive), şi acesta a intrat în posesia bunurilor moştenirii înainte de constatarea nedemnităţii, el, va fi obligat să le restituie persoanelor îndreptăţite.
Restituirea se face, în principiu, în natură (iar dacă aceasta nu mai este posibilă, întrucît bunul a pierit – din diferite motive – nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri). Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă. Astfel, nedemnul va fi obligat să restituie şi fructele naturale, industriale sau civile (iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, va restitui valoarea lor).
Nedemnului îi este păstrat dreptul de înapoiere a sumele plătite pentru achitarea datoriilor moştenirii, precum şi cheltuielile necesare şi utile.
2.    Efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului.
Descendenţii nedemnului nu pot veni la moştenire datorită faptului că nedemnitatea se răsfrînge şi asupra lor, excepţie fiind situaţia cînd decujus îl iartă pe moştenitor, stipulînd aceasta expres în testament.
3.    Efectele nedemnităţii faţă de terţi.
Este posibil ca nedemnul să fi încheiat acte juridice cu terţe persoane referitoare la bunurile moştenirii (de exemplu, a vîndut un bun, a constituit o ipotecă asupra unui imobil etc.), în perioada dintre deschiderea succesiunii şi constatarea nedemnităţii sale.
Întrucît  nedemnitatea  desfiinţează  titlul  de  moştenitor  al nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii moştenirii, în principiu şi actele subsecvente încheiate de nedemn vor fi desfiinţate cu efect retroactiv. Înseamnă că, în principiu, nedemnitatea produce efecte şi faţă de terţi, soluţie care se justifică în cazul terţilor de rea-credinţă, dar nu şi în cazul terţilor de bună-credinţă, care au crezut în valabilitatea titlului de moştenitor al nedemnului.
Ca excepţie, sunt valabile şi se menţin:
1.    actele  de  conservare,  precum  şi  actele  de  administrare,  în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi;
2.    actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobînditori de bună-credinţă.

3.    Înlăturarea  efectelor  nedemnităţii.
Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un  act  autentic notarial (separat), de către cel care lasă moştenirea.  Înlăturarea efectelor nedemnităţii se face numai prin declaraţie  expresă. Lipsa  acesteia nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii.

7.    Invocarea nedemnităţii succesorale


Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată,  cum  sunt:  comoştenitorii  legali,  moştenitorii  legali  subsecvenţi, legatarii sau donatarii etc.  În doctrină şi în practica judecătorească s-a pus problema dacă nedemnul poate invoca propria sa nedemnitate.Nedemnitatea  poate fi invocată şi constatată de instanţa de judecată  numai după deschiderea moştenirii şi  numai dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este concretă, nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferabil.
Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cît timp acesta este în viaţă, iar dacă după deschiderea succesiunii a intrat în stăpînirea bunurilor succesiunii şi a decedat înainte de constatarea nedemnităţii, nedemnitatea va fi invocată împotriva moştenitorilor săi legali sau testamentari care stăpînesc aceste bunuri. Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de deschiderea moştenirii, nedemnitatea poate fi invocată împotriva copiilor nedemnului, pentru a-i împiedica să vină la moştenire prin reprezentare.

8.    Vocaţia succesorală


După cum am mai precizat, pe lîngă capacitatea succesorală, o altă condiţie pozitivă ce trebuie întrunită de o persoană pentru a putea moşteni este aceea a vocaţiei (chemării) succesorale. O persoană poate avea capacitate succesorală şi să nu fie nedemnă, dar nu va putea moşteni pe o altă persoană decît dacă are vocaţie la succesiunea acesteia. Vocaţia succesorală sau chemarea la moştenire este conferită fie de lege, fie de voinţa lui decujus prin testament sau contract de donaţie de  bunuri viitoare. Determinarea persoanelor cu vocaţie la moştenirea unei persoane decedate  poartă denumirea de devoluţiune succesorală. După cum devoluţiunea se face prin lege, prin testament sau prin contract aceasta poate fi legală, testamentară sau convenţională.

%d blogeri au apreciat asta: