Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Succesiuni » DEVOLUŢIUNEA TESTAMENTARĂ A MOŞTENIRII

DEVOLUŢIUNEA TESTAMENTARĂ A MOŞTENIRII


1.    Noţiunea de testament.
2.    Caracterele juridice ale testamentului.
3.    Condiţiile de validitate ale testamentului.
4.    Diferite tipuri de testamente.

1.    Noţiunea de testament


În esenţă, testamentul este un act juridic. Cunoscut din cele mai vechi timpuri, testamentul este definit de art. 1449 alin. (1) Cod civil. Potrivit acestui text de lege „testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele”.
Testamentul poate conţine şi dispoziţii cu conţinut extrapatrimonial, cum ar fi cele referitoare la recunoaşterea unui copil dinafara căsătoriei, cele referitoare la donarea unor organe în vederea efectuării unor transplanturi sau cele referitoare la înhumarea (incinerarea) şi funeraliile defunctului. Asemenea dispoziţii utilizează testamentul ca suport, dar prin aceasta ele nu dobândesc o natură testamentară, testamentul neavând repercusiuni asupra condiţiei lor juridice.

2.    Caracterele juridice ale testamentului


a)     Un act unilateral şi personal. Testamentul este un act juridic unilateral întrucât ia naştere exclusiv din voinţa testatorului. În acelaşi timp, el este şi un act eminamente personal, neputând fi realizat decât de testator, iar nu şi prin mandatar. Potrivit art. 1449, alin. (3), Cod civil „nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant”.
b)    Un act solemn. Testamentul este un act solemn întrucât manifestarea de voinţă a testatorului trebuie să îmbrace ad validitatemuna din formeleanume prevăzute de lege. Spre deosebire de contracte, guvernate de regula consensualismului, actele juridice unilaterale (cum este şi cazul testamentului) sunt acte solemne. Aceasta se explică prin faptul că în timp ce joncţiunea voinţelor (consensul) în materie contractuală devine un fapt social exterior fiecăruia dintre contractanţi, punând, eventual, doar probleme de probaţiune, în cazul testamentului, singură voinţa dispunătorului este în joc şi nimeni altcineva nu intervine pentru a-i constata existenţa şi conţinutul, astfel încât se impune exprimarea acesteia într-un tipar (formă) anume care să se detaşeze de gândirea care i-a dat naştere, devenind astfel un fapt social generator de consecinţe juridice susceptibil de a fi probat.
c)    Un act de dispoziţie cu titlu gratuit. Aşa cum am văzut, testamentul este un act juridic din categoria actelor de dispoziţie cu titlu gratuit mortis causa. Ca acte de dispoziţie cu titlu gratuit, dispoziţiile testamentare presupun atât un element material (economic), adică o diminuare a patrimoniului dispunătorului şi o îmbogăţire a patrimoniului beneficiarului testamentar, cât şi un element moral (intenţional), constând în intenţia de a gratifica (animustestandi).
d)    Un act mortis causa. Potrivit dispoziţiilor art. 1449, alin. (1) Cod civil, testamentul este un act prin care „testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă,”. Cu alte cuvinte, este vorba de un act conceput să producă efecte doar la decesul autorului său. Până la moartea dispunătorului, testamentul nu este „decât un simplu proiect, care nu obligă pe nimeni şi nu afectează nici un bun”. De aceea, pe timpul vieţii testatorului, succesibilii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispunătorului, nefiind în drept să facă nici măcar acte de conservare.
e)    Un act revocabil. Revocabilitatea este de esenţa testamentului. Art. 1449, alin. (1) Cod civil prevede expres că testamentul este un act revocabil. Prin aceasta testamentul se deosebeşte de donaţie, care este un act irevocabil.
Fiind un act mortis causa, testamentul poate fi revocat oricând de testator până la data decesului său, în tot sau în parte, în una din formele prevăzute de lege. Revocabilitatea testamentului este de ordine publică, astfel încât testatorul nu poate renunţa la ea printr-o manifestare de voinţă în acest sens.Dreptul testatorului de a-şi revoca dispoziţiile testamentare anterioare este discreţionar, astfel încât nu se poate pune problema exercitării sale abuzive.

3.    Condiţiile de validitate ale testamentului


Condiţii de fond
Testamentul, ca act juridic, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic în general: capacitatea de a încheia actul juridic respectiv, consimţământ valabil, obiect determinat şi licit, cauză reală şi licită.
1.    capacitatea de a dispune prin testament. Pentru ca testamentul să fie valabil, testatorul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu (art. 1449, alin. (2), Cod civil). Testatorul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu la momentul întocmirii testamentului, modificările ulterioare ale stării sale mintale neavând relevanţă. Astfel, testamentul persoanei incapabile nu poate fi recunoscut valabil, chiar dacă ulterior a dobândit capacitate de exerciţiu.
2.    consimţământul. Consimţământul este o noţiune prin care se înţelege fie o „manifestare de voinţă juridică a unei persoane în vederea formării unui act juridic”, fie un „acord de voinţă între două sau mai multe persoane care încheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral)”.  În cazul testamentului, care este un act juridic unilateral exprimând voinţa testatorului, trebuie să luăm în considerare prima accepţiune a noţiunii.
3.    obiectul. Testamentul are ca obiect fie subrogarea legatarului în poziţia de titular al întregului patrimoniu sau cote parţi din patrimoniul defunctului (cazul legatului universal sau cu titlu universal), fie transferul unor anumite drepturi reale sau de creanţă din patrimoniul dispunătorului în cel al legatarului (cazul legatului particular). Ca orice act juridic, pentru a fi valabil, testamentul trebuie să aibă un obiect determinat (sau determinabil), licit şi posibil.
4.    cauza. Cauza sau motivul testamentului trebuie să fie reală şi licită. S-a considerat în literatura de specialitate că „cauza impulsivă şi determinantă trebuie să existe nu numai la întocmirea testamentului, dar să şi dăinuiască până la prefacerea dreptului eventual, într-un drept actual şi născut, adică până la moartea testatorului, sau până la împlinirea condiţiei suspensive, dacă legatul este condiţional” .
Condiţii de formă
Legiuitorul reglementează unele forme ordinare de testament, ca testamentul autentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic şi forme extraordinare cum sunt testamente privilegiate. Dacă primele forme sunt cele de care testatorul poate uza liber în condiţii normale, cele privilegiate se pot încheia numai în condiţii excepţionale şi sunt obligatorii, testatorul neputînd opta în astfel de condiţii pentru o formă testamentară ordinară. Indiferent de felul testamentului, forma scrisa este obligatorie ad validitatem. Lipsa testamentului în formă scrisă determinată de legiuitor duce la imposibilitatea dovedirii lui, chiar in ipoteza în care testatorul nu a putut testa din cauză de forţă majoră sau a fost împiedicat de o terţă persoană.

4.    Diferite tipuri de testament


Potrivit art. 1458 Cod civil, testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme: olograf, autentic şi mistic. Acestea din urmă constituie testamente ordinare.
    Olograf este testamentul scris în întregime personal, datat şi semnat de testator.
Deşi testamentul olograf este scris chiar de testator cu mâna lui, el nu este un act sub semnătură privată oarecare, ci unul solemn, art. 1458 Cod civil, reglementând în esenţă condiţiile de formă ale acestuia cerute ad validitatem. Neîndeplinirea oricăreia dintre cerinţele referitoare la forma testamentului olograf atrage nulitatea absolută a acestuia. Această formă de testament prezintă unele avantaje cum ar fi cel al gratuităţii, al simplicităţii şi al păstrării secretului aspra existenţei şi conţinutului său.
De asemenea, poate fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială făcută în mod voluntar de testator. Are şi unele dezavantajele cum ar fi faptul că poate fi uşor pierdut sau sustras ori că poate fi defăimat ca fals, caz în care beneficiarul testamentului trebuie să facă dovada că provine de la de cujus. Pierderea sau sustragerea testamentului olograf pot fi evitate prin predarea lui în depozit unui notar, cu obligaţia pentru acesta de a-l înfăţişa la momentul potrivit.
    Autentic este testamentul autentificat notarial, precum şi cel asimilat cu cel autentificat notarial.
Autentificarea testamentelor pe teritoriul ţării este de competenţa notarilor şi a secretarilor primăriei. Peste hotare testamentele se autentifică de către consulii Republicii Moldova. Pentru autentificarea testamentului testatorul trebuie să se prezinte personal la biroul notarial. Testamentul poate fi autentificat şi în afara biroului (la domiciliu, spital), în prezenţa motivelor întemeiate.
Testatorul urmează să semneze personal testamentul. Dacă testatorul, dintr-o anumită cauză, nu poate semna personal testamentul, la rugămintea şi în prezenţa lui, precum şi în prezenţa a cel puţin 2 martori şi a notarului, poate semna o altă persoană, în acest caz, trebuie indicată cauza care 1-a împiedicat pe testator să semneze personal. Martorii de asemenea semnează în testament (art. 1460 Cod civil).
Testamentul persoanei analfabete sau cu deficienţe fizice se întocmeşte în mod obligatoriu în prezenţa a 2 martori şi a unei persoane care poate comunica cu testatorul, confirmând prin semnătură manifestarea lui de voinţă. În ambele aceste cazuri nu pot fi martori testamentari persoanele care nu au atins majoratul, cele lipsite de capacitate de exerciţiu, moştenitorii testamentari şi rudele lor pe linie ascendentă şi descendentă, surorile, fraţii soţul (soţia) şi legatarul (art. 1462 Cod civil).
Testamentul autentic este avantajos pentru testator din mai multe puncte de vedere. Astfel, el se bucură de forţa probantă a oricărui înscris autentic, limitând foarte mult posibilităţile de a fi contestat. De asemenea, testatorul poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului care instrumentează testamentul, sporind în acest fel securitatea dispoziţiilor testamentare. În sfârşit, poate fi utilizat de persoanele care nu ştiu sau nu pot să scrie. Dezavantajele testamentului autentic se rezumă la faptul că: este mai costisitor; poate ajunge mai uşor la cunoştinţa unor persoane fără ca testatorul să dorească acest lucru datorită unei indiscreţii a notarului (deşi acesta are obligaţia de a păstra secretul profesional); necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităţilor.
    Mistic (secret) este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat şi apoi prezentat notarului, care aplică inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.
În realitate este vorba de un act hibrid, cuprinzând dispoziţiile testamentare propriu-zise care pot rămâne într-adevăr secrete, necunoscute decât de testator sau de cel care le-a redactat, dar şi îndeplinirea unor formalităţi legate de prezentarea lui autorităţii publice spre atestare a faptului că aparţine testatorului.
Testamentul mistic, la fel ca şi cel olograf trebuie să fie scris de mâna testatorului, în limba română sau în orice altă limbă cunoscută de testator. El trebuie să fie semnat de testator şi datat. Testamentul astfel redactat se va strânge sau se va introduce într-un plic şi se va sigila, anterior sau cu ocazia prezentării lui la notar. Sigiliul constituie garanţia că testamentul nu va fi sustras şi înlocuit fraudulos. Insuficienţa sigilării atrage nulitatea lui. La prezentarea testamentului sigilat notarul va aplica inscripţia de autentificare pe plic şi îl va semna împreună cu testatorul. Ulterior testamentul poate fi restituit testatorului, dacă nu doreşte să fie păstrat la notar.
Testamentele privilegiate sunt testamente autentice în formă simplificată, întocmite de persoane care, temporar, se află în situaţii excepţionale, prevăzute de lege. Astfel de esituatii sunt: starea de război pe teritoriu străin sau prizonier la inamic, într-un loc asediat, fără comunicaţie cu exteriorul etc. Aceste testamente se numesc privilegiate datorită faptului că, pentru întocmirea lor, legea permite formalităţi mai reduse, in interesul testatorilor.
Testamentul privilegiat
În ceea ce priveşte formele testamentelor privilegiate, acestea sunt:
1.    Testamentul militarilor
2.    Testamentul făcut în timp de boală contagioasă
Testatorul bolnav de o boala contagioasa care se află izolat într-o localitate fără birou notarial, poate testa înaintea unui membru al primăriei din localitate, asistat de doi martori. Testamentul trebuie să fie datat şi semnat de către testator, agentul instrumentator şi de cei doi martori. De aceasta forma pot uza toate persoanele izolate, indiferent daca sunt contaminate sau nu.
3.    Testamentul maritim
În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale testamentelor privilegiate, acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie întocmite în formă scrisă.
De asemenea, legea cere ca toate testamentele privilegiate, sub sancţiunea nulităţii absolute, să fie semnate de către următoarele persoane:
    de testator, iar în ipoteza în care nu ştie sau nu poate să semneze, se face menţiune despre această împrejurare, precum şi despre cauza împiedicării;
    de agentul instrumentator;
    de cel puţin unul dintre cei doi martori, făcându-se menţiune despre motivul care a împiedicat semnarea testamentului şi de către celălalt.
Testamentele privilegiate îşi produc efectele de la data deschiderii moştenirii, dar numai dacă testatorul a decedat în împrejurările excepţionale, care l-au împiedicat să testeze în formele ordinare. În caz contrar, testamentele îşi pierd eficacitatea după 6 luni (în cazul testamentului militarilor şi cel al testamentului făcut pe timpul unei boli contagioase) şi, respectiv, după 3 luni (în cazul testamentului maritim) de la data când a încetat cauza care l-a împiedicat pe testator să testeze în formele ordinare. Testamentele privilegiate, fiind considerate testamente autentice simplificate, au forţa probantă corespunzătoare acestora.
Testament conjunctiv sau conjunct este acela prin care doua sau mai multe persoane, utilizînd acelaşi înscris, testează reciproc una in favoarea celeilalte sau a unei terţe persoane.
Testamentul conjunctiv este interzis de lege şi sancționat cu nulitatea relativa, deoarece prin el se aduce atingere caracterului unilateral, personal şi esențialmente revocabil al legatelor. De exemplu, in ipoteza legalităţii unui testament conjunctiv, un testator nu si-ar putea revoca dispozițiile de ultima voinţă fără consimţămîntul celuilalt. Un asemenea testament ar avea practic, caracter contractual şi ar fi irevocabil prin voinţă unilaterală.
Testamentul nu va fi conjunctiv dacă două sau mai multe persoane testează pe aceeaşi coală de hârtie, dacă actele de dispoziţie sunt distincte, valabile în sine şi semnate separat, exprimînd fiecare voinţa unei singure persoane.
Dispoziţii testamentare
Ţinând cont de principiul libertăţii testamentare, testatorul poate include în testament o varietate de dispoziţii. El poate desemna una sau mai multe persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit patrimoniul său. Testamentul trebuie să cuprindă elemente cu ajutorul cărora se vor identifica moştenitorii.
    Testatorul are dreptul să substituie succesorul desemnat dacă acesta din urmă decedează până la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau renunţă la moştenire, sau este privat de dreptul la moştenire (art. 1451 Cod civil). În asemenea caz moştenitorul testamentar iniţial nu poate renunţa la moştenire în folosul unei alte persoane.
    Testatorul poate determina în testament cotele succesorale pentru moştenitorii menţionaţi în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din patrimoniu îi va trece în proprietate. Dacă în testament lipsesc astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se împarte egal între moştenitori (art. 1450 Cod civil).
    Dacă în testament sunt numiţi câţiva moştenitori, iar cota determinată a unuia dintre ei include tot patrimoniul succesoral, toţi comoştenitorii testamentari moştenesc în cote egale.
    Testatorul poate testa numai o parte din patrimoniu. În acest caz, precum şi atunci când cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante (art. 1453 Cod civil). Moştenitorii legali vor culege şi partea testată din patrimoniu dacă, la momentul deschiderii succesiunii, în viaţă nu se afla nici unul dintre moştenitorii testamentari sau dacă toţi au renunţat la moştenire.
    Testatorul poate dezmoşteni pe unul, câţiva sau pe toţi moştenitorii legali, nefiind obligat să motiveze acest fapt (art. 1455 Cod civil).
    În funcţie de modul de manifestare a voinţei de dezmoştenire, ea poate fi de mai multe feluri: directă şi indirectă. Dezmoştenirea este directă atunci când în testament se înscrie o dispoziţie expresă în acest sens. Moştenitorii dezmoşteniţi direct nu vor putea pretinde asupra părţii netestate din patrimoniu şi nici asupra cotelor părţi la care au renunţat moştenitorii testamentari. Dezmoştenirea este indirectă când testatorul, fără să menţioneze expres înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor legali, desemnează unul sau mai mulţi moştenitori testamentari care urmează să culeagă moştenirea. Aceşti moştenitorii legali vor putea pretinde la moştenire în cazul ineficacităţii testamentului (nulitatea lui, nedemnitatea moştenitorilor testamentari etc.).

5.    Cauze de ineficacitate a testamentului: modificare, revocare sau anulare


Testamentul, ca şi dispoziţiile pe carele cuprinde, sunt acte juridice revocabile. În consecinţă, testatorul oricând îl poate modifica sau revoca. După modul de manifestare a voinţei, revocarea poate fi expresă sau tacită şi este valabilă dacă testatorul are capacitate de exerciţiu deplină. Revocarea poate privi testamentul în întregime sau numai o parte din el (modificare).
    Revocarea expresă are loc prin depunerea unei cereri la notar (art. 1465 Cod civil). Semnătura de pe cererea de revocare sau modificare a testamentului va fi autentificată notarial.
    Revocarea tacită (implicită) are loc fie prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul anterior ce contravine noului testament, fie prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf.
Întocmirea unui testament nou constituie un caz de revocare tacită numai dacă:
a)    testamentul nou a fost întocmit cu respectarea cerinţelor de formă stabilite de lege. Legea nu cere ca testamentul revocator să aibă aceeaşi formă ca şi testamentul pe care îl revocă; de exemplu, testamentul autentic va putea fi revocat printr-un testament olograf.
Dacă testamentul nou este declarat nul, revocarea tacită nu operează, în schimb, testamentul revocat printr-un testament întocmit mai târziu nu poate fi restabilit nici în cazul în care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea unei cereri (art. 1466 Cod civil).
b)    testamentul anterior conţine dispoziţii care sunt incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior, în cazul în care testamentul nou conţine dispoziţii ce exclud executarea testamentului posterior, operează revocarea totală a celui din urmă. Dacă testatorul a întocmit câteva testamente, care se completează şi nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele rămân în vigoare. Testamentul anterior îşi păstrează puterea legală în limita în care prevederile lui nu sunt modificate prin testamentele ulterioare (art. 1467 Cod civil).
    Nulitatea testamentului
Testamentul poate fi declarat nul dacă nu corespunde condiţiilor generale de validitate ale actelor juridice sau cerinţelor speciale stabilite de lege. Nulitatea poate privi tot testamentul sau numai unele dispoziţii testamentare.
Sunt nule dispoziţiile testamentare:
a)    care contravin legii sau intereselor publice;
b)    care nu sunt clare sau contravin una alteia;
c)    prin care se testează un bun care nu face parte din patrimoniul succesoral;
d)    care nu poate fi executată din motiv de sănătate sau din alte motive obiective (art. 1470 Cod civil).
Testamentul este declarat nul de către instanţa de judecată. Acţiunea poate fi intentată de către moştenitorii legali sau de alte persoane interesate (art. 1473 Cod civil). Astfel, organul financiar poate intenta o asemenea acţiune dacă există temeiuri pentru trecerea patrimoniului la stat. În calitate de reclamaţi sunt chemaţi moştenitorii care au acceptat succesiunea.
Acţiunea privind declararea nulităţii testamentului poate fi intentată în termen de un an de la data deschiderii succesiunii. Acest termen nu se extinde asupra acţiunii proprietarului dacă testatorul a testat din greşeală o avere străină ca fiind a sa (art. 1474 Cod civil).
    Caducitatea testamentului
Testamentul întocmit valabil şi nerevocat ulterior poate deveni caduc dincauze intervenite ulterior întocmirii testamentului şi care fac imposibilă executarea lui. Spre deosebire de nulitatea testamentului, care se datorează unor cauze existente la momentul întocmirii lui, caducitatea se datorează unor împrejurări ulterioare. Ea se deosebeşte şi de revocare, deoarece se produce independent şi chiar împotriva voinţei testatorului.
Potrivit art. 1468 Cod civil, testamentul este caduc:
a)    dacă unica persoană în a cărei favoare a fost întocmit decedează înaintea testatorului, în asemenea caz testamentul nu va putea fi executat din cauza lipsei capacităţii succesorale a moştenitorului;
b)    în cazul în care unicul moştenitor nu acceptă moştenirea;
c)    dacă averea testată dispare în timpul vieţii testatorului sau este înstrăinată de acesta.
d)    în partea în care încalcă rezerva succesorală.


4 comentarii

  1. oxana spune:

    BUNA ZIUA AS DORI SA DAU O INTREBARE.TATAL MEU A FACUT UN TESTAMENT PE NUMELE MEU ,UN BUN IMOBIL.EU AM FACUT REPARATIE CAPITALA IN ACEL IMOBIL SI AM INVESTIT OSUMA MARE DE BANI,CIND DUPA DECESULTATALUI AFLU CA TESTAMENTUL AFOST SCHIMBAT IN FAVOAREA ALTCUIVA,SPUNETI-MI VA ROG AMDREPTUL DE A CERE CEVA PRIN JUDECATA,AM IN VEDERE MACARO PARTE DIN BANII INVESTITI IN ACEL IMOBIL?MERSI ANTICIPAT

    Apreciază

    • dreptmd spune:

      Bună,

      Deşi nu este reglementată o asemenea situaţie la capitolul succesiunea testamentară, puteţi înainta o cerere de chemare în judecată pe numele noului moştenitor, unde să cereţi de la acesta recuperarea cheltuielilor efectuate în legătură cu îmbunătăţirea bunului, în baza art. 311, alin. 2, Cod Civil R. M., care menţionează faptul că posesorul de bună-credinţă poate cere titularului de drept compensarea îmbunătăţirilor, dacă acestea nu pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului, intervenţiilor, sarcinilor, impozitelor şi a altor cheltuieli suportate pe parcursul posesiunii de bună-credinţă a bunului, care nu se compensează prin folosirea bunului şi a fructelor obţinute, ţinîndu-se cont de fructele care nu au fost percepute din culpa lui. Această regulă se aplică şi cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului dacă sporul valorii încă mai exista la momentul predării bunului.

      În temeiul alin. 3 al aceluiaşi articol, posesorul de bună-credinţă poate să nu predea bunul pînă cînd revendicările lui nu vor fi satisfăcute.

      Apreciază

  2. lazar spune:

    as avea o intrebare,daca strabunicul a facu testament la judecatorie pentru bunicul unic mostenitor, bunicul l/a acceptat acesta a avut 3 fete , la succesiunea dupa bunicul 2 fete au renuntat in favoarea mamei mele,ea a facut intabularea numai pe casa si putin teren asa se putea in 1979 , mama mai poate intabula restul de pamant acum in 2015?

    Apreciază

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: