Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Succesiuni » DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ. EXERCITAREA DREPTULUI DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ

DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ. EXERCITAREA DREPTULUI DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ


1.    Noţiunea opţiunii succesorale.
2.    Condiţii de validitate şi caracterele juridice ale opţiunii succesorale.
3.    Prescripţia dreptului de opţiune succesorală.
4.    Acceptarea sau renunţarea la succesiune.
5.    Efectele acceptări sau renunţării la succesiune.
6.    Obiectul transmisiunii succesorale.
7.    Paza averii succesorale.

1.    Noţiunea opţiunii succesorale


Opţiunea succesorală este facultatea recunoscută de lege succesibililor, de la data deschiderii succesiunii, de a alege între acceptarea moştenirii deschise în favoarea lor (fie pur şi simplu, fie sub beneficiu de inventar), ori renunţarea la aceasta.
Opţiunea succesorală sub beneficiu de inventar reprezintă opţiunea oricărui moștenitor de a accepta succesiunea sub rezerva răspunderii de pasivul succesoral doar în limita activului autorului său.

2.    Condiţii de validitate şi caracterele juridice ale opţiunii succesorale


Condiţii de validitate:
    Succesibilul trebuie sa aibă capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau care au capacitate de exerciţiu restrînsă pot să opteze prin ocrotitorul legal sau cu încuviinţarea acestuia, în ambele cazuri fiind necesară autorizarea autorităţii tutelare. În cazul minorilor, moştenirea va fi acceptata numai sub beneficiu de inventar;
    Pe lîngă capacitatea de exerciţiu deplină, succesorul trebuie să aibă şi capacitatea de moştenire, adică se afle în clasele de moştenitori instituite de lege (în cazul moştenirii legale) şi să nu fie nedemn (condiţie negativă);
    Consimţămîntul nu trebuie sa fie viciat;
    Trebuie respectate condiţiile de formă.
    Trebuie respectate potrivit dreptului comun şi condiţiile privitoare la obiect şi cauză.
Caracterele actului de opţiune succesorală:
    Unilateral – reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure persoane şi poate fi făcut şi prin reprezentare;
    Voluntar – succesibilul are dreptul la libera alegere;
    Irevocabil – intervine în mod absolut în cazul moştenitorului care a acceptat pur şi simplu;
    Indivizibil – nu se poate accepta sau renunţa în parte;
    Declarativ de drepturi – opţiunea produce efecte retroactive, de la data deschiderii moştenirii;
    Nesusceptibil de modalităţi – daca opţiunea este făcută sub termen sau condiţie, intervine sancţiunea nulităţii absolute a actului.

3.    Prescripţia dreptului de opţiune succesorală


Dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat intr-un termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Aceasta este o condiţie imperativă, înăuntrul căreia succesorul îşi exprimă sau nu acordul în privinţa acceptării sau nu a moştenirii. După expirarea termenului de 6 luni, succesorul nu mai are dreptul, în virtutea legii, să-şi exprime voinţa cu privire la acceptarea sau nu a succesiunii.

4.    Acceptarea sau renunţarea la succesiune


Conform Codului Civil, art. 1516, succesiunea este acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este testamentar sau succesor legal.
Dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.
Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei (art. 1517 C. c.). Dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care ceilalţi moştenitori nu o acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte pînă la 3 luni.
Termenul prevăzut la art.1517 poate fi prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalţi succesori care au acceptat succesiunea în termen, pot fi incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele din clasa succesorală chemată la succesiune care au omis termenul menţionat. În cazul prevăzut la mai sus, succesorului i se acordă în natură partea ce i se cuvine din averea rămasă, iar în cazul imposibilităţii de a-i transmite în natură, i se acordă echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din averea rămasă.

5.    Efectele acceptării sau renunţării la succesiune


Efectele acceptării
În urma acceptării succesiunii se produce confuziunea dintre bunurile patrimoniale ale defunctului cu cele ale succesorului.
Efectele acceptării succesiunii sînt de II categorii, respectiv efectul general rezultat în urma confuziunii, şi efectul special de dobîndire a proprietăţii asupra bunurilor succesorale.
    Efectul general. Moştenitorul va răspunde de toate datoriile defunctului, chiar daca acestea vor depăşi activul succesoral.
    Efectul special constă în dobîndirea proprietăţii asupra bunurilor succesorale

Efectele renunţării
Ca urmare a renunţării, în condiţiile legii, se desfiinţează cu efect retroactiv vocaţia succesibilului, el devenind străin de succesiune. De aici următoarele consecinţe:
    Renunţătorul devine străin de orice drept succesoral, dar şi de orice eventuale datorii sau sarcini ale moştenirii. Partea renunţătorului, atît activul cît şi pasivul, revine comoştenitorilor sau se va deferi moştenitorilor subsecvenţi acceptanţi care o vor dobîndi, din momentul deschiderii succesiunii, direct de la defunct, potrivit regulilor devoluţiunii moştenirii;
    În caz de deces al renunţătorului, partea de moştenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii moştenitori, iar descendenţii lui nu vor putea veni la moştenire prin reprezentare ci numai în nume propriu, în condiţiile legii;
    Renunţătorul pierde şi beneficiul sezinei la care a avut dreptul în calitate de rudă directă, descedendentă sau ascendentă, menţinîndu-se însă actele conservatorii sau de administraţie provizorie pe care moştenitorul le-a făcut înainte de respingerea succesiunii, chiar dacă renunţătorul nu avea calitatea de moştenitor sezinar;
    Creditorii renunţătorului nu au dreptul să urmărească patrimoniul succesoral, după cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul să urmărească bunurile din patrimoniul renunţătorului;
    Renunţătorul nu are obligaţia să plătească vreo taxă succesorală.
Cît timp termenul de prescripţie de un an nu s-a împlinit, moştenitorul renunţător îşi poate retrage renunţarea, putînd apoi accepta valabil succesiunea.

6.    Obiectul transmisiunii succesorale


Prin transmisiune succesorala se înţelege transmiterea către uneia sau mai multor persoane în viaţă, în întregime sau in parte, a patrimoniului unei persoane fizice care a decedat. Obiectul transmisiunii succesorale este constituit din patrimoniul succesoral adică din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv bunurile şi valorile la care se referă acestea, pe care le lasă o persoană fizică la încetarea sa din viaţă.
În activul succesoral nu intră drepturile personale nepatrimoniale decît în mod excepţional în cazurile şi în limitele prevăzute de lege. De asemenea nu intră în activul succesoral drepturile patrimoniale cu caracter viager sau cele născute intuitu personae care se sting la moartea titularului. În pasivul succesoral intră datoriile şi sarcinile moştenirii.

7.    Paza averii succesorale


Pentru ocrotirea intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor publice, notarul de la locul deschiderii succesiunii, la iniţiativa persoanelor interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia măsurile necesare pentru paza şi păstrarea averii succesorale pînă la expirarea termenului stabilit pentru acceptare (art. 1552). Dacă averea succesorală sau o parte din ea nu se află la locul de deschidere a succesiunii, notarul din acest loc însărcinează notarul de la locul aflării averii să ia măsuri pentru paza şi păstrarea ei (art. 1553). În scopul păstrării averii celui ce a lăsat moştenirea, notarul inventariază averea şi o transmite în grijă moştenitorului sau unui custode numit de el, luînd măsuri pentru a-i găsi pe moştenitorii absenţi la locul deschiderii succesiunii (art. 1554).
În cazul în care averea trebuie administrată sau creditorii moştenitorului înaintează o acţiune, notarul numeşte un custode al averii succesorale. Nu se numeşte custode dacă cel puţin unul dintre moştenitori a intrat în posesiunea averii sau este numit executor testamentar (art. 1555).

%d blogeri au apreciat asta: