Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Succesiuni » LEGATUL. EXHEREDAREA. DREPTUL DE ACRESCĂMÎNT

LEGATUL. EXHEREDAREA. DREPTUL DE ACRESCĂMÎNT


1.    Principalele dispoziţii testamentare.
2.    Exheredarea.
3.    Dreptul de acrescămînt.

1.    Principalele dispoziţii testamentare


Legat- dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc.
Obiect al legatului poate fi transmiterea către cel ce recepţionează legatul (legatar)
•    în proprietate, folosinţă sau cu un alt drept real a bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral;
•    obţinerea şi transmiterea către acesta a bunurilor care nu fac parte din moştenire;
•    îndeplinirea unei anumite munci, prestarea de servicii şi altele.
Ţinând cont de principiul libertăţii testamentare, testatorul poate include în testament o varietate de dispoziţii. El poate desemna una sau mai multe persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit patrimoniul său. Testamentul trebuie să cuprindă elemente cu ajutorul cărora se vor identifica moştenitorii.
    Testatorul are dreptul să substituie succesorul desemnat dacă acesta din urmă decedează până la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau renunţă la moştenire, sau este privat de dreptul la moştenire (art. 1451 Cod civil). În asemenea caz moştenitorul testamentar iniţial nu poate renunţa la moştenire în folosul unei alte persoane.
    Testatorul poate determina în testament cotele succesorale pentru moştenitorii menţionaţi în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din patrimoniu îi va trece în proprietate. Dacă în testament lipsesc astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se împarte egal între moştenitori (art. 1450 Cod civil).
    Dacă în testament sunt numiţi câţiva moştenitori, iar cota determinată a unuia dintre ei include tot patrimoniul succesoral, toţi comoştenitorii testamentari moştenesc în cote egale.
    Testatorul poate testa numai o parte din patrimoniu. În acest caz, precum şi atunci când cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante (art. 1453 Cod civil). Moştenitorii legali vor culege şi partea testată din patrimoniu dacă, la momentul deschiderii succesiunii, în viaţă nu se afla nici unul dintre moştenitorii testamentari sau dacă toţi au renunţat la moştenire.
    Testatorul poate dezmoşteni pe unul, câţiva sau pe toţi moştenitorii legali, nefiind obligat să motiveze acest fapt (art. 1455 Cod civil).
    În funcţie de modul de manifestare a voinţei de dezmoştenire, ea poate fi de mai multe feluri: directă şi indirectă. Dezmoştenirea este directă atunci când în testament se înscrie o dispoziţie expresă în acest sens. Moştenitorii dezmoşteniţi direct nu vor putea pretinde asupra părţii netestate din patrimoniu şi nici asupra cotelor părţi la care au renunţat moştenitorii testamentari. Dezmoştenirea este indirectă când testatorul, fără să menţioneze expres înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor legali, desemnează unul sau mai mulţi moştenitori testamentari care urmează să culeagă moştenirea. Aceşti moştenitorii legali vor putea pretinde la moştenire în cazul ineficacităţii testamentului (nulitatea lui, nedemnitatea moştenitorilor testamentari etc.).

Clasificarea legatelor
1.    După modalităţile care afectează voinţa testatorului:
    Legatul pur şi simplu – este acela neafectat de modalităţi. În această situaţie, drepturile legatarului, sub rezerva acceptării legatului, se nasc chiar din ziua deschiderii succesiunii, la fel ca şi drepturile moştenitorilor legali..
    Legatul cu termen  – este acela a cărui valabilitate (în sensul posibilităţii de executare sau al stingerii) depinde de împlinirea unui anumit termen (suspensiv sau extinctiv) fixat de către testator.
Exemplu (termen suspensiv): Imobilul în care am domiciliat se va preda legatarului la doi ani de la decesul meu.
Exemplu (termen extinctiv): Las prin legat lui X uzufructul apartamentului, până când acesta împlineşte vîrsta de 30 de ani.
    Legatul sub condiţie – este acela de a cărui valabilitate depinde de îndeplinirea unei condiţii. Condiţia poate fi suspensivă sau rezolutorie.
Condiţia suspensivă suspendă, până la realizarea ei, dobândirea dreptului real sau de creanţă transmis prin legat, însă, odată îndeplinită, dreptul legatarului se naşte cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii (de exemplu, „Las imobilul fiului meu in deplina proprietate atunci cînd acesta va obţine diploma de licenţă”).
Condiţia rezolutorie nu afectează naşterea şi transmiterea drepturilor care formează obiectul legatului. Acestea sunt dobândite şi pot fi exercitate de către legatar de la data deschiderii succesiunii, însă, în cazul în care condiţia se realizeaza, ele se desfiinţează cu efect retroactiv (de exemplu,  „Las lui X imobilul Y dacă fiicei mele nu i se va naşte un copil în termen de 2 ani de la căsătorie”).
    Legatul cu sarcină – este acela a cărui valabilitate este condiţionată de îndeplinirea de către legatar a unei obligaţii (de a da, a face sau a nu face ceva) impusă de testator.
Sarcina poate fi făcută:
a)    În favoarea unui terţ (de exemplu, asigurarea întreţinerii unei persoane incapabile de muncă).
b)    În favoarea testatorului (exemplu: suportarea cheltuielilor de înmormîntare, organizarea unui ritual religios, plata unor datorii determinate ale defunctului, cum ar fi impozitul neachitat pentru imobilul lăsat moştenire);
c)    În favoarea gratificatului/legatarului însuşi (cum ar fi obligaţia de a continua studiile începute sau o anumită cercetare ştiinţifică ).

2.    După obiectul lor:
    Legatul universal – dispoziţia prin care testatorul lasă, după moartea sa, universalitatea bunurilor sale uneia sau mai multor persoane
    Legatul cu titlu universal – care conferă legatarului chemare la o fracţiune din moştenire sau la o masă de bunuri determinate;
    Legatul particular – este acela prin care testatorul conferă unei persoane vocaţia succesorală asupra unuia sau mai multor bunuri succesorale, determinate, privite ca bunuri izolate.
Limitele de executare a legatului. Moştenitorul însărcinat cu executarea legatului îl execută în limitele valorii patrimoniului testat, cu excepţia acelei părţi din datoriile testatorului a cărei stingere a fost pusă în sarcina moştenitorului, dacă testamentul nu prevede altfel.
Răspunderea legatarului. Legatarul nu răspunde pentru datoriile testatorului.
Renunţarea la legat şi degrevarea de executarea legatului. Persoana căreia i se cuvine legatul este în drept să renunţe la el. În acest caz, cota succesorală respectivă revine moştenitorului care va avea sarcina executării legatului. Dacă persoana căreia i se cuvine legatul renunţă la el, moştenitorul însărcinat cu executarea legatului este degrevat de ea.

2.    Exheredarea


Exheredarea este o dispoziţie testamentară prin care testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali.
În funcţie de modul de manifestare a voinţei de exheredare, aceasta poate fi:
1.    exheredare directă, când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la succesiune a unuia sau mai multor moştenitori legali. Exheredarea directă este şi ea de două feluri:
    exheredare directă totală, care vizează situaţia înlăturării de la succesiune a tuturor moştenitorilor legali;
    exheredare directă parţială, când testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali;
2.    exheredare indirectă, când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari care urmează să culeagă moştenirea fără a menţiona expres faptul că moştenitorii legali sunt înlăturaţi de la moştenire;
3.    exheredare sancţiune, în cazul în care testatorul prevede înlăturarea de la moştenire a acelor moştenitori care ar ataca testamentul sau unele dispoziţii testamentare, în justiţie.

3.    Dreptul de acrescămînt


Conform C. civ., art. 1530, dacă moştenitorul renunţă la moştenire, dar nu declară în favoarea cui renunţă, cota lui majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiune legală (acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul succesoral este împărţit prin testament, majorează cota moştenitorilor testamentari proporţional cotei lor dacă testamentul nu prevede altfel.
Sezină, atribuirea prin lege unor categorii de moştenitori a posesiunii moştenirii, chiar din momentul deschiderii ei şi fară îndeplinirea vreunor formalităţi care le dă dreptul de a exercita, în calitatea de continuatori ai persoanei defunctului, toate drepturile şi acţiunile ce aparţineau acestuia. Pe o anumită perioadă şi cu efecte limitate, testatorul poate atribui sezina (posesia de drept a moştenirii) şi executorului testamentar.
Moştenitor sezinar, moştenitor care are posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct, fară a fi necesară atestarea prealabilă, pe cale judecătorească, a calităţii de moştenitor. Sunt moştenitori sezinari: rudele în linie dreaptă ale defunctului (ascendenţii şi descendenţii). Sezina are un caracter individual (nu aparţine colectiv tuturor rudelor în linie dreaptă) şi succesiv (se dobândeşte, dacă este cazul, cu efect retroactiv, de la data deschiderii moştenirii, de către moştenitorul subsecvent). Regulile referitoare la sezină sunt imperative şi nu pot fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea. Fiind un beneficiu al legii, titularul lui poate renunţa la sezină.

%d blogeri au apreciat asta: