Drept MD

Acasă » Cursuri universitare » Teoria Generală a Dreptului » Curs 9. Izvoarele dreptului

Curs 9. Izvoarele dreptului


 

1.Înțelesuri(accepțiunile) noțiunii de izvor de drept.

Distingem mai multe sensuri ale noțiunii izvor de drept :

-Izvor material de drept-sunt premizele,sau condițiile de apariție și dezvoltare a dreptului(economice,politice,culturale).Alt fel zis, aceste condiții se numesc factori de configurare a dreptului.

-Izvor real de drept – arată începutul dreptului care rezidă în conștiința juridică a populației,care la rîndul ei determină conștiința juridică a legiutorului.

-Izvor formal de drept –ne arată modalitățile sau formele de exprimare a dreptului.Dreptul ar fi abstracțiune pură în afara formelor care îl exprimă (legi,hotărîri,decrete,ordine). Legislația statului este forma de exprimare a dreptului.

-Izvor direct de drept – izvorul direct arată proveniența dreptului nemijlocit de la un organ competent de stat (de exemplu legile sunt emise nemijlocit,direct de către parlament.)

-Izvor indirect de drept – sînt surse secundare de drept ,care necesită aprobarea sau sancționarea de către stat(statutele organizațiilor nestatale necesită recunoaștere și înregistrare de stat,fiind o sursă indirectă de drept).

-Izvor documentar de drept – arată publicația oficială în care este afișat dreptul (de ex. dreptul RM,se publică fiind adus la cunoștința populației prin ediția oficială a parlamentului,guvernului în Monitorul Oficial al RM.)

-Izvor scris –

-Izvor nescris-

-Izvor interpretativ de drept este doctrina juridică şi jurisprudenţa (practica judecătorească), care desluşește aspectele  neclare ale dreptului pozitiv.

-Izvoarele oficiale ale dreptului sunt sursele dreptului care emană de la autoritatea publică competentă şi care exprimă sau interpretează normele juridice.

– Izvoarele neoficiale ale dreptului sunt sursele care contribuie atât la elaborarea normelor juridice, cât şi la interpretarea ştiinţifică a dreptului (doctrina juridică).

2.Obiceiul juridic în funcție de izvor de drept .

Obiceiul juridic este obiceiul recunoscut și sancționat de către stat,și care are obligativitate juridică. Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor formal de drept,este sursa de exprimare a dreptului antic și medieval,iar cel contemporan renunță la general să fie exprimat în obiceiul juridic.

Structura unui obiceu juridic se compune din:

-Elementul material este obiceiul propriu zis,regula de conduit social,cu character general,tipic, constituită pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.Un obicei este o deprindere colectivă,

-Elementul psihologic –se exprimă în recunoaștere necesității,respectării și executării obiceiului propriu-zis.În  cazul dat recunoaștere de către stat ,sau obligativitate juridică.

Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor formal de drept,este sursa de exprimare a dreptului antic și medieval,iar cel contemporan renunță la general să fie exprimat în obiceiul juridic.

În dreptul contemporan obiceiul juridic mai e recunoscut ca izvor formal de drept în dreptul internațional public(cutumă internațională),în dreptul civil(uzanțe).

3.Precedentul judecătoresc(judiciar) .

Precedentul judecătoresc este un izvor specific dreptului anglo-saxon,arată capacitatea judecătorilor,de a adopta norme juridice. Precedentul judecătoresc este hotărîrea judecătorească ,emisă de un organ judecătoresc superior,care exprimă norme juridice,obligatorii de executat de către judecătorii din organele judecătorești ierharhic inferioare. Precedentul judecătoresc este o soluție judiciară obligatorie pentru soluționarea unor cauze(dosare) asemănătoare.

Precedentul judecătoresc nu este recunoscut ca izvor formal de drept în familia romano-germană de drept,prin urmare judecătorii sînt opriți prin lege să elaboreze hotărîri judecătorești cu caracter general .

4.Contractul normativ în funcție de izvor de drept.

Contractul normativ este un act juridic bilateral ,care exprimă norme juridice,stabilite de părțile contractante,în vederea reglementării relațiilor de interes comun.Contractul normativ este un izvor specific de dreptul muncii,de drept internațional public și de drept constituțional.

În dreptul muncii contractele normative se numesc, contracte colective de muncă și convenții colective de muncă,încheiate de angajați și pe de altă parte de angajator(contractul colectiv de muncă nu se confundă cu contractul individual de muncă,pe care îl încheie fiecare salariat în parte). În dreptul internațional public ,contractul normativ este numit tratat internațional.Tratatul intenațional este principalul izvor de drept internațional public. În dreptul constituțional contractul normativ este numit acord federativ (act constitutiv al federației de state).Contractele normative nu se vor confunda ,cu contractele individual juridice.Cele din urmă nu sînt izvoare de drept deoarece nu exprimă norme juridice,însă crează efecte juridice.

Totuși raporturile juridice se bazează de regulă pe contracte individual juridice(vînzarea-cumpărarea,schimbul,împrumutul,arenda).

5.Actul normativ juridic ca izvor de drept.

Actul normativ juridic este principalul izvor formal al dreptului contemporan.

Actul normativ juridic este actul juridic elaborat şi adoptat de către autoritatea competentă a statului, care exprimă norme juridice şi care reglementează un anumit tip de relaţii sociale. De regulă, actul normativ juridic poartă denumirea de lege, decret, hotărâre, decizie, etc. Autorităţile competente de emiterea actelor normative sânt autoritatea legislativă (Parlamentul) şi autoritatea executivă (Preşedintele statului, Guvernul, ministerele şi alte organe specializate ale administraţiei publice centrale, organele administraţiei publice locale).

Avantajele actului normativ faţă de alte izvoare formale de drept:

  1. caracterul scris;
  2. caracterul procedural determinat (actele normative se iniţiază şi se adoptă după procedura  stabilită prin lege);
  3. caracterul probator (forţă probantă incontestabilă a actelor normative);
  4. caracterul operativ (durata elaborării şi adoptării actelor normative, de regulă, este în termene rezonabile);
  5. caracterul reglementator primar (actele normative reglementează relaţiile sociale originare şi primare în stat (politice, economice, culturale etc.)

. Actul normativ juridic cu supremaţie este legea adoptată de către Parlament. Totalitatea actelor normative în vigoare ale unui stat se numeşte legislaţie.

 

%d blogeri au apreciat asta: