Drept MD

Clasificarea contractelor


1. După modul de formare:

  • Consensuale (se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla lor manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă).
  • Solemne (se cere respectarea unei anumite forme, care de regulă este forma autentică).
  • Reale (nu este suficientă doar manifestarea acordului de voinţă, ci trebuie să aibă loc şi remiterea materială a bunului).

Ex: contractul de transport a mărfurilor.

 

2. Clasificarea contractelor după conţinutul lor:

  • Sinalagmatice bilaterale (se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor. Contractul este bilateral cînd părţile se obligă reciproc una faţă de alta. Ex: contractul de vînzare – cumpărare.
  • Sinalagmatice unilaterale (dau naştere la obligaţii în sarcina numai unei dintre părţi, cealaltă parte avînd calitatea de creditor. Ex: contractul de împrumut.
  • Sinalagmatice imperfecte (doctrina de specialitate) – sînt concepute ca contracte unilaterale, însă pe parcursul existenţei lor se naşte o obligaţie şi în sarcina creditorului faţă de debitorul contractual.

 

3. Clasificarea contractelor după scopul urmărit:

  • Cu titlu oneros (este acela în care fiecare parte doreşte să-şi procure un avantaj).
  • Cu titlu gratuit (este acel contract în care una dintre părţi doreşte a procura un avantaj fără echivalent, celeilalte părţi).

 

3.1. Subclasificarea contractelor cu titlul oneros:

  • Contracte comutative (contract în care existenţa şi întinderea prestaţiilor datorate de către părţi sînt certe şi pot fi apreciate chiar în momentul încheierii contractului, ele nedepinzînd în nici o măsură de hazard). Ex: contractul de schimb.
  • Contract aleatoriu (existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai ale uneia dintre ele depinde de un eveniment incert). Ex: contracte de asigurări, rentă viageră.

 

3.2. Subclasificarea contractelor cu titlu gratuit:

  • Dezinteresate (se urmăreşte a se face un serviciu cuiva, fără a se micşora nici un patrimoniu);
  • Liberalităţi (o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un contraechivalent).

 

4. Clasificarea contractelor după efectele produse:

  • Contractele constitutive sau translative (produc efecte din momentul încheierii lor în viitor, întrucît creează între părţi o situaţie juridică nouă).
  • Contractele declarative (contracte care recunosc, consfinţesc între părţi, situaţii juridice preexistente. Ele au efecte nu numai pentru viitor dar şi pentru trecut, adică anterior încheierii lor.)

 

5. Clasificarea contractelor după modul de executare:

  • Contracte de executare imediată (executarea se produce pe moment).
  • Contracte cu executare succesivă (executarea are loc în timp).

 

6. Clasificarea contractelor după cum sînt sau nu nominalizate în legislaţia civilă:

  • Numite (care corespund unei anumite operaţiuni juridice determinate şi care sînt nominalizate în legislaţia civilă. Ex: contractul de vînzare – cumpărare.
  • Nenumite (contracte care sînt nominalizate ca figuri juridice distincte în legislaţie.

 

7. Clasificare contractelor după unele corelaţii existente între ele:

  • Principale (acele contracte care au o existenţă individuală şi a căror soartă nu este legată de aceea a altor contracte încheiate între părţi).
  • Accesorii (însoţesc unele contracte principale). Ex: contractul de gaj şi ipotecă sînt accesoriile contractului de împrumut.

 

8. După modul în care se exprimă voinţa părţilor în contracte:

  • Contracte negociate (cele în cadrul cărora părţile discută, negociază toate clauzele sale).
  • Contracte de adeziune (contracte redactate aproape în întregime de către una dintre părţile contractante). Cealaltă parte, dacă le acceptă, ea aderă la acest contract.
  • Contracte obligatorii (condiţiile încheierii sînt delimitate, impuse de lege).

 

Contractele autorizate – pentru a fi încheiate şi a produce efecte juridice este necesar acordul de voinţă a terţului. Ex: proprietatea comună în devălmăşie.

Efectele contractelor sinalagmatice:

a) Una dintre părţi poate refuza executarea;

b) Dacă executarea unei prestaţii este imposibilă din motive care nu sînt legate de părţi, atunci partea care nu o poate executa pierde dreptul de executare;

c) Dacă una dintre părţi nu execută obligaţiile contractuale, atunci cealaltă parte este în drept să rezoluţioneze contractul.

%d blogeri au apreciat asta: