Drept MD

RSS DreptOnline.ro

Яндекс.Погода

Înscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Blogosfera.md

Member of The Internet Defense League

Statistică

  • 3.206.999 vizite

Recurs contencios administrativ – achiziţii publice


Sursa: Lege AZ

– art.266, 271, 272, 277, 283, 285 din OUG 34/2006;

– art. 312 alin.5 Cod procedura civila.

În situatia în care în fata CNSC se face dovada depunerii în termen legal a contestatiei formulate în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica, iar exceptia tardivitatii contestatiei este respinsa, consiliul este obligat sa procedeze la solutionarea ei pe fond chiar daca pâna la parvenirea prin posta a contestatiei s-a procedat de catre autoritatea contractanta la încheierea contractului.

Prin decizia nr.2548/44/C10/2178 din 13.06.2008 pronuntata în dosar nr.2178/2008, Consiliul National de Solutionare a Contestatiile a respins exceptia tardivitatii invocata de autoritatea contractanta, ca neîntemeiata.

A respins contestatia formulata de SC S.SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractanta Primaria Comunei C. ca inadmisibila si a dispus continuarea procedurii.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere ca autoritatea contractanta a initiat procedura de atribuire prin „licitatie deschisa”, a contractului de achizitie publica de lucrari, având ca obiect „Alimentare cu apa a localitatilor T., S., S. – comuna C.” prin publicarea în S.E.A.P. a anuntului de participare nr.46388/14.03.2008 stabilind data limita de depunere a ofertelor la 15.04.2008 si criteriul de atribuire „oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic”.

Raportat la valoarea estimata a contractului de achizitie publica, data transmiterii (pe fax) a comunicarii rezultatului procedurii, respectiv 21.05.2008, precum si data transmiterii contestatiei catre C.N.S.C, conform trimiterii postale din data de 26.05.2008, contestatia a fost formulata în termenul legal de 5 zile.

Depunerea contestatiei la C.N.S.C. a fost înregistrata sub nr.119336/28.05.2008, iar la sediul autoritatii contractante a fost înregistrata sub nr.1593/28.05.2008, numar ulterior celui sub care a fost înregistrata la autoritatea contractanta. (mai mult…)

Regimul juridic al reţinerilor din salariu: consideraţii teoretico-practice


Autor: A. Stahi

Sursa: „Legea şi viaţa”, 2011, nr.10, pag.23

* * *

SUMMARY

In this article, the authors pay attention to the theoretical aspects and the importance of the considered problem, underlining their conclusions.

The authors analyze the existing legislation and make proposals on improving legislation in relation to the discussed issue.

* * *

Autorii acestui articol abordează aspectele teoretice şi subliniază importanţa problemei cercetate, invocînd concluziile lor.

Articolul conţine analiza legislaţiei în vigoare şi sugestiile autorilor pentru îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu cu privire la subiectul abordat.

 

Actualitatea problemei abordate în prezentul articol este condiţionată de existenţa unor lacune în legislaţia muncii în vigoare ce exclud posibilitatea asigurării unei protecţii juridice eficiente a salariului.

În conformitate cu art.128 alin.(1) din Codul Muncii al RM(CM), salariul reprezintă orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Modul privind reţinerile din salariu este reglementat de prevederile art.148-150 din CM, art.105-107, 110 şi 111 din Codul de Executare al RM (CE) şi art.18-20, 33-35 din Codul Fiscal al RM (CF). Potrivit legislaţiei în vigoare, angajatorul este obligat să facă următoarele reţineri din salariul lucrătorului:

  1. Contribuţia individuală de asigurare socială de stat obligatorie, reţinută din salariul lunar şi alte plăţi. Această contribuţie se foloseşte în diferite scopuri ce vizează protecţia socială a cetăţenilor, inclusiv pentru asigurarea lor cu pensii.

(mai mult…)

Efectele în timp ale deciziilor curților constituționale


Marieta Safta

Marieta Safta

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Sursa: Juridice.ro

Dreptul e rațiunea

«Pe acestă idee de solidaritate universală se întemeiază teoria de drept a lui Cicerone, care zicea că “știința dreptului nu este scrisă nici în cele douăsprezece table, nici în edictele pretorilor, ea provine ex intima philosophia; dreptul e legea și legea e rațiunea”. Filosofia ne spune că există în toți oamenii o communis ratio; această communis ratio e legea, dreptul, jus, ars boni et aequi. Această lege a existat și există pretutindeni, la Atena și la Roma, și va exista totdeauna»[1]

  1. Introducere

O temă foarte actuală – dacă ar fi să avem în vedere și numai receptarea deciziilor Curții Constituționale a României[2] – este aceea a efectelor în timp ale deciziilor curților constituționale. Abordate deopotrivă în doctrină, explicate uneori laborios în considerentele deciziilor instanțelor de jurisdicție constituțională, aceste efecte rămân în continuare disputate, prin prisma rolului acestor instanțe și al controlului de constituționalitate într-un stat de drept. În plus, astfel cum s-a remarcat[3], literatura vizând acest subiect este adesea derutantă din cauza caracterului abstract al acestuia și diferențelor de terminologie[4].

Complexitatea temei, în ceea ce privește situația particulară a deciziilor CCR, este potențată nu numai de reglementarea laconică a textului constituțional de referință, ci și de interferența practicii instanțelor internaționale și supranaționale – avem aici în vedere Curtea Europeană a Drepturilor Omului[5] și Curtea de Justiție a Uniunii Europene[6], interferență determinată de aplicarea  prevederilor art. 20[7]și, respectiv, art. 148[8] din Constituție. În plus, fenomenul de ”fertilizare încrucișată”, în sensul ”împrumutului” de modele și raționamente ale altor curți constituționale determină o continuă evoluție a problematicii efectelor în timp ale deciziilor acestor instanțe speciale și specializate. Această evoluție este caracterizată, în esență, atât de căutarea continuă a justului echilibru între interesele generale ale societății și cele individuale, cât și de necesitatea respectării unor principii fundamentale precum neretroactivitatea, securitatea juridică și proporționalitatea.

Prezentul studiu examinează principiile fundamentale care guvernează această materie – cu precădere limitele și contra-limitele principiului neretroactivității –  prin trimitere la jurisprudență de referință deopotrivă a curților constituționale, CEDO și CJUE, dorind să surprindă evoluția instituției analizate și perspectivele existente, atât pe componenta jurisprudențială, cât și de reglementare. Am acordat un spațiu mai larg prezentării jurisprudenței CEDO și CJUE, pentru că, spre deosebire de exemplele de drept comparat, care nu obligă, ci oferă exemple de raționamente juridice și tendințe asimilabile prin mecanismul de ”fertilizare încrucișată” la care făceam referire,  jurisprudența celor două instanțe europene este obligatorie pentru CCR în temeiul și în condițiile stabilite de art. 20[9] și, respectiv art. 148 din Constituția României. Altfel spus, această din urmă jurisprudență oferă nu numai temeiul, ci și obligația interpretării și reinterpretării constante a dispozițiilor constituționale cu scopul și în realizarea celor mai înalte standarde de protecție și garantare a drepturilor fundamentale, standarde evolutive, astfel cum o demonstrează deplin chiar evoluțiile jurisprudențiale mai jos analizate.

  1. Principii generale[10]

2.1. Aspecte comune

Astfel cum s-a arătat[11], tema generală referitoare la efectele în timp ale deciziilor curților constituționale este marcată de nevoia de flexibilitate. În toate sistemele legale, controlul difuz și concret realizat de instanțe ordinare este în mod clar caracterizat de efectul retroactiv al hotărârilor, câtă vreme statuarea poartă asupra unei situații litigioase preexistente. O variație mai mare poate fi constatată în cadrul controlului exercitat pe modelul centralizat de control de constituționalitate. Efectul general al acestui control, subliniind rolul instanțelor constituționale în calitate de cvasilegislatori pozitivi, determină legiuitorul să ia măsuri pentru a proteja obiectivele generale urmărite de actele adoptate. Conferind curților constituționale puterea de a controla și chiar anula actele Parlamentului, legiuitorul are temeiul  de a se abate de la ideea general acceptată vizând  sarcina generală de adjudecare a instanțelor ordinare, potrivit căreia instanțele aplică legea printr-un efect declarativ și, deci, retroactiv.

Potrivit doctrinei citate[12], în timp ce retroactivitatea apare ca o regulă a deciziilor de anulare și/sau celor preliminare ale instanțelor constituționale din sisteme legale, precum german, belgian, portughez și spaniol, în marea majoritate a statelor membe ale UE legiuitorul a optat pentru efectul ex nunc al acestor decizii. Se menționează astfel exemple atât dintre curțile constituționale cu o veche tradiție, precum cele din Austria și Italia, dar și instanțe constituționale mai tinere, precum cele din Bulgaria, Ungaria, Polonia. În același timp, însă, jurisprudența curților constituționale relevă o incontestabilă nevoie de flexibilitate.

Astfel fiind, în funcţie de sistemul constituţional și de tipul controlului de constituționalitate, deciziile instanţelor constituţionale sunt susceptibile de ambele tipuri de efecte (ex nunc, respectiv ex tunc), cu diferite nuanțe și circumstanțieri. De asemenea, unele legislații conferă în mod explicit curților constituționale competența de a modula efectele deciziilor pe care le pronunță (în sensul de temporizare- pro futuro sau, dimpotrivă, de a tempera efectul retroactiv), din rațiuni de flexibilitate și pentru concilierea mai multor principii deopotrivă aplicabile, dintre care am menționat securitatea juridică și proporționalitatea, sub semnul legalității, care constituie baza statului de drept. Ca observație generală, doctrina  menționează că această posibilitate de modulare apare ca regulă acolo unde deciziile curților constituționale produc efect erga omnes, ceea ce este în logica explicației menționate, având în centru ideea de securitate juridică.

Apare, deci, evident că identificarea efectelor deciziilor pe care curțile constituționale le pronunță reprezintă o chestiune complexă, necesitând nu doar o analiză a normelor constituționale și legale de referință, ci și a practicii curților constituționale. De regulă, legislațiile sau jurisprudența disting sub acest aspect după natura și obiectul controlului de constituționalitate. Identificăm, așa cum arătam – desigur, în funcție de sistemul de control de constituționalitate, caracterizat printr-o destul de mare diversitate de modele – distincții între controlul abstract al normelor și cel concret, controlul actelor generale și a celor individuale, anularea/abrogarea actelor controlate, neputând fi identificate modele în formă pură de efecte exclusiv ex tunc sau ex nunc[13]. Utilizând  informații furnizate în rapoartele naționale prezentate cu prilejul celui de-al XV-lea Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene[14], legislație, doctrină, precum și  jurisprudență a instanțelor constituționale europene, vom realiza mai întâi o grupare și scurtă prezentare, din punct de vedere al efectelor în timp, pentru a dezvolta apoi cu referire la CCR.

2.2. Efectul ex nunc al deciziilor curților constiționale

Potrivit principiului neretroactivității[15], normele juridice nu pot şi nu trebuie să producă efecte juridice pentru trecut, ci numai pentru viitor, aşadar, de la data intrării în vigoare a actului normativ. Este absurd să se pretindă subiectelor de drept să răspundă pentru o conduită ce au avut-o anterior adoptării şi intrării în vigoare a unei norme juridice, deoarece acestea nu puteau prevede ce normă va adopta legiuitorul. Excepțiile general acceptate de la acest principiu privesc aplicarea legii penale și, respectiv, a celei contravenționale mai favorabile. Dacă în privința actelor normative lucrurile par mai clare (și nu este intenția noastră de a face aici dezvoltări pe această temă), nu este la fel de clar ce se întâmplă în situația hotărârilor instanțelor, mai cu seamă ale curților constituționale, date fiind rolul și specificul atribuțiilor acestora.

Ca observație generală, constatăm faptul că unele constituții – similare celei a României, sau legislații infraconstituționale, consacră, ca regula, efectul ex nunc ale deciziilor  instanțelor constituționale, de la data la care acestea sunt publicate sau de la un interval de timp de la publicare. Aceasta înseamnă, în esență, că deciziile menționate determină consecințe juridice în privința raporturilor/situațiilor juridice care apar de la momentul deciziei/publicării sale. Ca urmare, normele constatate ca fiind neconstituționale rămân aplicabile situațiilor juridice anterioare publicării respectivelor decizii. În același timp, însă, legea prevede excepții pentru cauza în care s-a pronunțat decizia, ori chiar instanțele de contencios constituțional pot statua asupra unor astfel de excepții în absența unor norme legale exprese[16]. În alte legislații, nu este reglementată o astfel de regulă a efectelor ex nunc, instanțele constituționale fiind cele care stabilesc acest efect pentru deciziile lor, în scopul de a oferi timp legiuitorului pentru modificarea legii sau pentru evitarea vidului legislativ, din considerente de securitate juridică, cauzele pendinte fiind totodată de legem suspendate în unele țări.

Astfel, de exemplu, în  Austria, potrivit art. 140 pct. 7 din Constituție[17], ”dacă o lege a fost anulată ca urmare a neconstituționalității sau în cazul în care Curtea Constituțională a pronunțat o decizie de neconstituționalitate (…) toate curțile și autoritățile administrative trebuie să respecte decizia Curții Constituționale. Cu toate acestea, legea continuă să se aplice circumstanțelor existente înainte de anulare, cu excepția situațiilor în care Curtea Constituțională decide altfel (…)” Pentru dezvoltări jurisprudențiale privind efectul retroactiv al deciziilor, precum și pentru problematica modulării a efectului în timp pro futuro (posibilitate reglementată expres de Constituția Austriei), vom reveni în secțiunile corespunzătoare. (mai mult…)

Autori

Ilie & Cristina Nicu

Urmăreşte-mă pe Twitter

decembrie 2018
L M M J V S D
« nov.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

RSS Jurisprudenţa CEDO

Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi

Ultima singuratate

daca te plictisesti...mai scrie un gand...

Just Sport

Спортивный сайт, на котором в полном объёме собрана познавательная информация о великих спортсменах и тренерах, о командах, о интересных событиях в истории спорта, биографии спортсменов.

valentin balan

photography

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Dolgheri Marina

Cele mai frumoase momente sunt acelea când emoţiile încep să vorbească.

BLogul de la Bălţi

Oraşul Bălţi, „capitala de nord” a Moldovei

Legal Quotes

Inspirational quotes about Law. Most relevant sayings about Law

Pescuieste reclama GRATIS

arunca blog-ul tau la pescuit de vizitatori

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Cabinetul Avocatului "Natalia Pruteanu"

Profesionalism si determinare in solutionarea situatiilor juridice.

LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Dreaming, thinking, writing...

Dreams, hopes, wishes...

Valentin Balan

Sunt obiectiv atât cât îmi permite subiectivitatea

S.R.L. "DentAdmira"

pentru zîmbete remarcabile...

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu”

Centrul de Excelență Profesională Bălți

Nirmoto

www.nirmoto.com utilaje agricole de mici dimensiuni

Reflection

The only sensible way to LIVE in this world is without RULES

%d blogeri au apreciat asta: