CONTRACTUL DE ÎNSTRĂINARE A BUNULUI CU CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VIAŢĂ

1.    Noţiunea şi caracterele juridice;
2.    Elementele contractului de întreţinere;
3.    Efectele contractului de întreţinere.

1.    Noţiunea şi caracterele juridice

În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare. În cazul pluralităţii de părţi, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atît activ, cît şi pasiv.
Astfel, în caz de pluralitate de beneficiari, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a  executat, integral, faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor beneficiarilor. În caz de pluralitate de dobînditori, fiecare (oricare) dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, în schimb şi prestarea întreţinerii de către oricare din ei este liberatorie pentru toţi.
Creanţa de întreţinere nu poate fi transmisă unei alte persoane şi nici urmărită de creditori.
Contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se aplică în modul corespunzător normele cu privire la renta viageră dacă aceasta este stipulat în contract.
Caractere juridice
1.    Consensual;
2.    Sinalagmatic;
3.    Oneros;
4.    Numit;
5.    Translativ de proprietate;
6.    Cu executare succesivă;
7.    Aleatoriu;
8.    Viager;
Părţile contractului de întreţinere pot fi doar persoane fizice pe poziţia de întreţinut, iar în calitate de întreţinător – atît persoane fizice cît şi juridice.

2.    Elementele contractului de întreţinere

Părţile contractului sunt: beneficiarul întreţinerii şi dobînditorul. Calitatea de beneficiar o poate dobîndi numai persoana fizică, deoarece contractul de întreţinere se încheie pe timpul cît acesta va trăi.
Obiectul contractului de întreţinere are un dublu aspect, incluzînd, pe de o parte, bunul imobil   sau mobil transmis dobînditorului şi, pe de altă parte, întreţinerea în natură ce urmează a fi acordată beneficiarului.
Contractul de întreţinere se încheie în formă scrisă. Dacă pentru înstrăinarea bunului se cere forma autentică, contractul de întreţinere se încheie în formă autentică (art. 840 Cod civil). Termenul de valabilitate al contractului este determinat de natura lui şi este egal cu timpul cît va trăi beneficiarul.
1.    Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de întreţinere
a)    Capacitatea juridică necesară persoanei;
b)    Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt:
    Eroarea (nu are autor);
    Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.
    Violenţa;
    Şantajul;
    Leziune
c)    Obiectul, care trebuie să fie:
    Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;
    Licit, adică să fie în circuitul civil;
    Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.
    Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie:
a)    Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;
b)    Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.

2.    Condiţii cu privire la bun

    Să existe sau să poată exista în viitor.
    Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea ca viciu de consimţămînt.
    Să fie în circuitul civil.
Modificarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă
În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul întreţinerii poate cere stabilirea obligaţiei de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. Stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor.
Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere de către instanţa de judecată, care este o obligaţie de a face, este o consecinţă a imposibilităţii executării ei în mod silit. Suma de bani stabilită constituie despăgubiri periodice şi echivalente pentru prestaţia în natură prevăzută în contractul de întreţinere.
După cum corect s-a afirmat în literatura de specialitate, despăgubirile echivalente, egale cu valoarea întreţinerii, nu transformă contractul de întreţinere într-un contract de rentă viageră, chiar dacă ele reprezintă o obligaţia de a da, diferită de obligaţia iniţială, care era o obligaţie de a face. Suma nu reprezintă decît echivalentul cu titlu de despăgubire al obligaţiei iniţiale, o aplicaţie a regulii că obligaţia de a face nu dispare dacă nu este executată, ea se transformă în despăgubiri.
Întrucît întreţinerea trebuie acordată pe tot timpul vieţii beneficiarului, este firesc ca şi despăgubirile să capete aspectul unei rente, fără să transforme contractul iniţial într-un contract de rentă viageră, toate celelalte caracteristici ale contractului de întreţinere rămînînd neatinse.
Transformarea în   bani a obligaţiei de întreţinere printr-o hotărîre judecătorească, fără acordul părţilor, nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreţinere. Numai dacă obligaţia de întreţinere a fost transformată prin acordul părţilor, ea valorează o novaţie, noua datorie se substituie celei vechi care se stinge.
Garanţii pentru beneficiarul întreţinerii
În timpul vieţii beneficiarului întreţinerii, dobînditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor, această interdicţie se înscrie în registrul bunurilor imobile. Gajarea sau grevarea în alt mod a bunului se permite numai cu acordul beneficiarului întreţinerii.
Riscul pieirii bunului
Pieirea bunului nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a asumat în bază de contract.
Rezoluţiunea contractului de întreţinere.
Potrivit alin. 1, art. 844 Cod civil, beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobînditor.
Se pune problema dacă acţiunea în rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere poate sau nu să fie intentată de moştenitorii beneficiarului întreţinerii. Întrucît dreptul la întreţinere este un drept personal şi, ca atare, netransmisibil prin succesiune (stingîndu-se la moartea beneficiarului), moştenitorii nu pot cere ca prestaţia să continue în persoana lor sau ca prestaţia neefectuată în timpul vieţii beneficiarului să fie executată în persoana lor. Acest caracter personal al creanţei de întreţinere nu influenţează însă caracterul patrimonial al acţiunii în rezoluţiunea contractului. Astfel fiind, dreptul la acţiune se transmite moştenitorilor, care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripţie.
Dobînditorul poate cere rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui. Acesta se întîmplă de cele mai dese ori atunci cînd situaţia materială a dobînditorului s-a schimbat astfel, încît el nu mai este în stare să acorde întreţinere beneficiarului.
Efectele rezoluţiunii contractului de întreţinere.
În cazul rezoluţiunii contractului de către beneficiarul întreţinerii, acesta are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobînditor nu trebuie restituită (art. 845 Cod civil).
Soluţia contrară ar duce la imposibilitatea pentru beneficiarul întreţinerii de a cere rezoluţiunea contractului din culpa dobînditorului ori de cîte ori prestaţiile primite cu titlu de întreţinere ar egala valoarea bunului sau chiar ar depăşi-o. Astfel, beneficiarul ar fi lăsat la discreţia dobînditorului, care ar putea să nu mai execute contractul, ştiind că nu va mai fi obligat să restituie bunul, deoarece beneficiarul nu ar mai avea interes să obţină rezoluţiunea din cauza sumei pe care ar trebui s-o restituie drept contravaloare a întreţinerii prestate. S-ar ajunge astfel la înlăturarea efectelor aleatorii ale contractului, dîndu-se posibilitate dobînditorului de rea-credinţă să nu mai execute obligaţia de întreţinere ori de cîte ori valoarea prestaţiilor efectuate depăşeşte valoarea bunului.

3.    Efectele contractului de întreţinere

Efecte faţă de întreţinut
a)    Întreţinutul are obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat.
b)    Întreţinutul este obligat să-l garanteze pe întreţinător contra evicţiunii sau viciilor ascunse ale bunului transmis.
Efecte faţă de întreţinător
a)    Întreţinătorul are obligaţia de a presta în natură, întreţinerea, în favoarea Întreţinutului.
b)    Întreţinerea va trebui prestata la locul convenit între părţi sau, în lipsa unui asemenea acord expres, la domiciliul Întreţinutului
Cum încetează contractul de întreţinere?
Obligaţia de întreţinere va înceta la împlinirea termenului prevăzut în contract sau, daca nu s-a stabilit un termen , la decesul Întreţinutului (cînd contractul are efecte pe toata perioada vieţii Întreţinutului).
La rezoluţiunea contractului:
a)    Întreţinutul redobîndeşte dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat.
b)    Sumele prestate ca întreţinere nu se restituie întreţinătorului.
c)    Întreţinutul are obligaţia de a restitui întreţinătorului sumele plătite de acesta cu titlu de impozite şi prime de asigurare achitate pentru bunul transmis.