Drept MD

RSS DreptOnline.ro

Яндекс.Погода

Înscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Blogosfera.md

Member of The Internet Defense League

Statistică

  • 4.955.766 vizite

Cum să întocmești o clauză arbitrală? (I)


Autor: Corneliu Doni

Sursa: JuridiceMoldova

Clauza arbitrală sau clauza compromisorie este o prevedere contractuală prin care părțile consimt la soluționarea viitoarelor litigii prin arbitraj. Acest articol explică modul în care trebuie elaborate clauzele arbitrale, inclusiv părțile componente și cum acestea pot influența procedura arbitrală.

Negociatorii de contracte deseori neglijează clauzele arbitrale. Acestea sunt scrise în ultima sută de metri, în grabă și cu lacune, considerent din care sunt numite și „midnight clauses”. Însă o clauză arbitrală prost elaborată poate crea multe probleme. Cînd între părți apare o dispută, ele de regulă nu mai pot ajunge de acord asupra la nimic, fapt care îngreunează înlăturarea lacunelor clauzei arbitrale. Aceasta ar putea oferi debitorului multe oportunități de tergiversare sau chiar compromitere a procesului arbitral.

La elaborarea clauzei arbitrale, părțile trebuie să i-a în considerare mai multe probleme ce țin de validitatea clauzei arbitrale, arbitrabilitatea litigiului și normele imperative de la locul arbitrajului. Cea mai simplă și sigură metodă este încorporarea în contract a clauzei arbitrale model a instituției arbitrale. Însă chiar și clauzele model lasă mai multe opțiuni pentru a fi completate de către părțile contractuale.

Fiecare clauză de arbitraj trebuie acomodată specificului contractului și relațiilor dintre părți. În continuare, prezint o explicare mai detaliată a părților componente a clauzei arbitrale și modului în care acestea pot fi formulate. (mai mult…)

INCERTITUDINEA UNOR PREVEDERI DIN CODUL ADMINISTRATIV AL REPUBLICII MOLDOVA


Doctor habilitât în drept, profesor cercetător Victor BALMUŞ e-mail: victorbalmus@gmail.com

Doctor în drept, conferenţiar universitar Iurie FRUNZĂ e-mail: iufrunza@yandex.ru

Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice

Sursa: ASM

În temeiul art. 23 alin. (2) şi art. 54 din Consti­tuţia Republicii Moldova [1] Curtea Constituţională a reiterat necesitatea respectării criteriilor accesibilităţii, previzibilităţii şi clarităţii, îndeosebi în cazul norme­lor privind exerciţiul drepturilor şi libertăţilor omului sau al unor restrângeri admisibile ale acestora: „Pen­tru a corespunde celor trei criterii de calitate – acce­sibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra condui­tei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. (…) Legislaţia naţională trebuie să indice cu o clari­tate rezonabilă scopul şi modalitatea de exercitare a discreţiei relevante acordate autorităţilor publice, pen­tru a asigura persoanelor nivelul minim de protecţie la care cetăţenii au dreptul în virtutea principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică (a se vedea Domenichini v. Italy, Reports 1996-V, p. 1800, §33)” [2; 3].

Considerăm că incertitudinea unor prevederi din Codul administrativ al Republicii Moldova (în continuare Codul administrativ) [4] este determina­tă anume de necorespunderea acestora art. 23 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova şi criteriilor clarităţii.

În acest context vom supune analizei concise une­le prevederi din cărţile întâi, doi şi patru ale Codului administrativ.

Iniţial, ţinem să observăm că Codul admi­nistrativ nu defineşte noţiunea de autoritate a administraţiei publice. Amintim în acest context că în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentu­lui „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate le­gislativă a statului”[1, art. 60 alin. (1); 5, art. 1]. Prin urmare, Constituţia Republicii Moldova consacră identici termenii „organ reprezentativ suprem al po­porului Republicii Moldova”, „unica autoritate legisla­tivă a statului” şi „autoritate publică”, cu referinţă la Parlament, care reprezintă unica autoritate publică legislativă a Republicii Moldova.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asi­gură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de că­tre toate instanţele judecătoreşti (…) [6, art. 1]. Deci, Curtea Supremă de Justiţie este autoritatea publică judecătorească supremă a Republicii Moldova.

Potrivit Constituţiei Republicii Moldova şi Legii cu privire la Guvern: „Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită condu­cerea generală a administraţieipublice”[1, art. 96 alin. (1)-(2)] şi „este autoritatea publică care reprezintă şi exercită puterea executivă în Republica Moldova” [7, art. 1 alin. (1)]. În conformitate cu Legea privind administraţia publică centrală de specialitate: „admi­nistraţia publică centrală de specialitate este organi­zată într-un sistem unic (…)” [8, art. 3], format din autorităţile administraţiei publice centrale de spe­cialitate: organele centrale de specialitate ale statului (ministerele), autorităţile administrative din subordi- nea ministerelor, autorităţile administrative centrale din subordinea Guvernului şi alte autorităţi admi­nistrative. „Administraţia publică locală reprezintă totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile legii, pentru promovarea intereselor gene­rale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-terito- riale” [9, art. 1].

Achiesăm la opinia prof. Antonie Iorgovan, care după o analiză a evoluţiei noţiunii de organ al admi­nistraţiei publice a constatat că acesta reprezintă „o structură organizaţională care, potrivit Constituţiei şi legii, are personalitate de drept public şi acţionează, din oficiu, pentru exercitarea legii sau pentru presta­rea serviciilor publice, în limitele legii, sub controlul, direct sau indirect, al Parlamentului” [10, p. 426-427]. (mai mult…)

Depozitarul judiciar din procedura falimentului – o anomalie legislativă


Sursa: Universuljuridic.ro

Definiția noțiunii de anomalie se reflectă la nivelul următorului concept: „(…) ceea ce constituie un defect”.

Instituția depozitarului judiciar în procedura de faliment își are originea în dispozițiile art. 752 din C. com. anterior, în prezent abrogat. Acesta, la rândul său, își are ca sursă de inspirație Codul comercial italian.

Instituția se regăsește în actele normative ulterioare, într-o redactare textuală aproape neschimbată:

Sediul materiei

Art. 752 C. com. – „Inventarul odată terminat, judecătorul-sindic se constituie depozitar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanțe, registrelor, hârtiilor, mobilelor și celorlalte obiecte ale falitului.

Judecătorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, orice măsură de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru care este constituit depozitar judiciar.

Banii trebuie să fie depuși la Casa de Depuneri, iar recipisa la tribunal.

În ce se atinge de registrele și de hârtiile falitului în caz de acțiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 și 457 și altor dispozițiuni relative din codul de instrucțiune criminală” (s.a.).

Comentariu referitor la art. 743-753 C. com.:

„Cea dintâi prerogativă pusă în sarcina judecătorului-sindic consta în punerea sigiliilor și facerea inventarului (art. 743-753 C. com.), în urma acestor operațiuni devenind un depozitar judiciar al tuturor bunurilor falitului și având explicită sarcina pazei acestora” (s.a.).

Doar lichiditățile bănești urmau a fi depuse la Casa de Depuneri, iar potrivita recipisă la tribunal.

Aceste operațiuni erau întreprinse în temeiul informațiilor cuprinse în registrele și celelalte hârtii profesionale ale comerciantului și pe care acesta era îndatorat a le prezenta sindicului, în caz contrar căzând sub spectrul unei instrucțiuni penale imediate, după inventarierea lor și culegerea informațiilor utile administrării falimentului, sindicul urmând a le depune de îndată la grefa tribunalului.

Dupa preluarea în chip de depozitar al averii falitului, în temeiul informațiilor desprinse din registrele și celelalte hârtii ale falitului, judecătorulsindic identifica creditorii, pe care îi cuprindea într-un tablou, după care iniția corespondența cu aceștia, în vederea declarațiunii creanțelor, și proceda la verificarea lor, ascultând și pe falit – art. 754, art. 768-780 C. com.

În elaborarea Cărții a III-a privitoare la faliment, legiuitorul a avut în vedere debitorul comerciant persoană fizică, societăților comerciale nefiindu-le adresate decât un număr redus de reglementări.

Pe cale de consecință, putem aprecia că, în acele circumstanțe, funcția judecătorului-sindic de depozitar judiciar al averii debitorului comerciant persoană fizică era restrânsă explicit la datoria de a asigura paza acesteia, astfel încât nu ridica probleme deosebite la acea vreme.

Evoluția reglementărilor ulterioare Codului comercial

Legea nr. 64/1995 – art. 112 alin. (2) – „Lichidatorul, pe măsura desfășurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar” (s.a.).

Legea nr. 64/1995 a abrogat dispozițiile din Codul comercial (Cartea a III-a) privitoare la faliment.

Legea nr. 85/2006 – art. 114 alin. (2) – „Lichidatorul, pe măsura desfășurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar” (s.a.).

Legea nr. 85/2014 – art. 152 alin. (2) – „Pe măsura desfășurării inventarierii lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar” (s.a.).

Art. 152 alin. (2) s-a păstrat în forma inițială de la proiectul initiatorului (PL-x nr. 90/2014 depus la Camera Deputaților) și până la finalizarea procedurii legislative.

Expunerea de motive nu face vreo referire la argumentarea acestei instituții.

Legislația italiană, care a inspirat la origine și Codul comercial, a suferit la rândul ei o serie de reforme majore.

Legea italiană a falimentului nr. 155/2017, intrată în vigoare în 14 noiembrie 2917, dispune, în cadrul art. 88, că administratorul judiciar ia în posesie bunurile care figurează în inventar, împreună cu înregistrările contabile și documentele falimentului.

Așadar, luarea în posesie este stipulată expres atât în legislația română, cât și în cea italiană. Spre deosebire însă de legislația actuală italiană, care nu prevede expres instituția depozitului judiciar, legislația română o menține în toate reglementarile, în cronologia lor.

Ce natură are însă depozitul judiciar și ce efecte are luarea în posesia a bunurilor?

Codul civil reglementează contractul de depozit în Cartea a V-a, Titlul IX –„Diferite contracte speciale”, Capitolul XII – „Contractul de depozit”, art. 2.103-2.143.

Contractul de depozit este definit în art. 2103 ca fiind contractul prin care depozitarul primește de la deponent un bun mobil, cu obligația de a îl păstra pentru o perioada de timp și de a-l restitui în natură.

În alin. (2) al aceluiași articol se precizează că remiterea bunului este o condiție pentru încheierea valabilă a contractului, cu excepția cazului în care depozitarul deține deja bunul cu un alt titlu.

Legiuitorul a menținut caracterul tradițional de contract real al depozitului, remiterea bunului fiind o condiție esențială pentru încheierea valabilă a contractului.

Concepția tradițională de contract real al depozitului se regăsește și în legislația altor state – de exemplu: Austria, Belgia, Italia, Portugalia și Spania.

În Franța, remiterea materială a bunului este necesară pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, însă părțile pot încheia un antecontract de depozit care produce efecte similare contractului în sine.

În legislația recent modificată a altor state europene, contractul de depozit a căpătat caracter consensual.

Este de menționat aici situația Ungariei, Olandei și Germaniei.

În legislația Poloniei sunt reglementate două tipuri de contracte asemănătoare, contractul de păstrare a unui bun, contract cu caracter real, și contractul de depozit, contract cu caracter consensual.

În opinia noastră, depozitul judiciar, reglementat în materia falimentului din legislația română, este un veritabil depozit necesar, astfel cum este el consacrat de art. 2124 alin. (1) C. civ.

Depozitul necesar este o variantă a depozitului propriu-zis care se constituie în împrejurări deosebite, când „bunul a fost încredințat unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute, care făcea cu neputință alegerea persoanei depozitarului și întocmirea unui înscris constatator al contractului”.

Astfel, în condițiile unor evenimente neprevăzute: incendii, cutremure, inundații etc., deponentul nu are posibilitatea alegerii depozitarului și nici a materializării contractului (ca instrumentum).

De precizat însă este faptul că depozitul necesar are la bază acordul de voință al părților contractante. Astfel, „întâmplările neprevăzute” nu sunt de natură să determine perfectarea contractului fără consimțământul părților.

Potrivit art. 2.125 C. civ. (cu tot caracterul convențional al depozitului necesar), „depozitarul nu poate refuza primirea bunului decât în cazul în care are un motiv serios pentru aceasta”. (mai mult…)

DreptMD online

Autori

Ilie & Cristina Nicu

Urmăreşte-mă pe Twitter

iulie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

RSS Jurisprudenţa CEDO

Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi

Ultima singuratate

daca te plictisesti...mai scrie un gand...

Just Sport

Спортивный сайт, на котором в полном объёме собрана познавательная информация о великих спортсменах и тренерах, о командах, о интересных событиях в истории спорта, биографии спортсменов.

valentin balan

photography

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

BLogul de la Bălţi

Oraşul Bălţi, „capitala de nord” a Moldovei

Legal Quotes

Inspirational quotes about Law. Most relevant sayings about Law

Pescuieste reclama GRATIS

arunca blog-ul tau la pescuit de vizitatori

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Cabinetul Avocatului "Natalia Pruteanu"

Profesionalism si determinare in solutionarea situatiilor juridice.

LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Dreaming, thinking, writing...

Dreams, hopes, wishes...

Valentin Balan

Sunt obiectiv atât cât îmi permite subiectivitatea

S.R.L. "DentAdmira"

pentru zîmbete remarcabile...

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu”

Centrul de Excelență Profesională Bălți

Nirmoto

www.nirmoto.com utilaje agricole de mici dimensiuni

Reflection

The only sensible way to LIVE in this world is without RULES

wordpress tips

tips & advice on wordpress.com blogs

%d blogeri au apreciat: