Drept MD

RSS DreptOnline.ro

Înscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Blogosfera.md

Member of The Internet Defense League

Ne găseşti pe Facebook

Statistică

  • 1,395,064 vizite

Scurte considerații despre obligațiile civile, insolvență și insolvabilitate


Prep. univ. drd. Bogdan Gabriel RADU

Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” Bucureşti, România

radubogdangabriel@yahoo.com

Sursa: UGB.RO

Rezumat: Lucrarea autorului este destinată aprecierilor generale în legătură cu unele instituții legale, precum obligațiile civile, insolvența și insolvabilitatea. Studiul pornește cu o scurtă prezentare introductivă a contextului economic românesc, înainte și dupa criza financiară din 2009, aceasta recunoscută ca fiind una din cauzele ce au dus la creșterea numarului de proceduri de insolvență deschise. Concluziile cercetarii, fundamentează nevoia practică și morală, pentru o codificare a falimentului personal, întrucât niciun mecanism legal valabil astăzi nu poate repara inechitățile suportate financiar de persoanele fizice în contextul menţionat.

Introducere Economia României a trecut prin numeroase încercări de-a lungul timpului – de la lipsa unei monede naționale, înainte de momentul anului 1867, dublată de multitudinea de monede străine aflate în circulație [1] și haosul astfel creat, până la slabirea la nivel mondial a capitalismului, odată cu cele două războaie mondiale și, nu în ultimul rând, cu ocazia trecerii de la o economie centralizată la un „capitalism sălbatic” [2]. Una din piesele cele mai importante ale acestui puzzle, ce îl reprezintă politicile macroeconomice ale statului, constă în politica fiscală. Doctrina [3] definește politica fiscală ca fiind “un ansamblu de instrumente de intervenție a statului, generate de procese specific financiar-fiscale: formarea prin impozite şi taxe a veniturilor fiscale, alocarea cheltuielilor fiscale, asigurarea echilibrelor fiscale”. Prin politică fiscală se mai poate înțelege „volumul și proveniența surselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum și mijloacele de realizare a acestora” [4]. Statul trebuie să se folosească de acest mecanism, pentru a asigura o stimulare economică pozitivă. Cu toate acestea, în perioada de boom economic s-a putut permite o politică fiscală relaxată, fapt ce a adus o încurajare a consumerismului, o instigare într-un aventurism economic (treptat s-a instaurat o aparentă infailibilitate economică, la scară largă, printre agenți și operatori, în condițiile în care este știut că orice business este caracterizat, în primul rând, prin risc) și investiții iresponsabile (precum faimoasa bulă imobiliară), dar în contextul contracției economice [5] a venit totul ca un recul, în contra principiilor unei economii sănătoase. Pentru a combate efectele crizei economice, în mai 2009, România apelează la Fondul Monetar Internațional (FMI) care intervine în baza unor acorduri de finanțare, menite să revigoreze și să resusciteze economia. Cu ocazia elaborării unui document – Prima Evaluare în cadrul Acordului Stand-By, Solicitare de Derogare pentru Neîndeplinirea Criteriului de Performanţă şi Solicitare de Modificare şi Stabilirea de Criterii de Performanţă, întocmit de Departamentul European, 10 Septembrie 2009 – FMI constată că “vârful de lance al declinului este contracția acută a cererii interne, mai ales a consumului, pe măsură ce creditul bancar a scăzut, creșterea veniturilor a încetat, iar gradul de încredere s-a prăbușit” [6]. Sub îndrumările FMI, România a adoptat în 2010 măsuri de austeritate, nepopuliste, incluzând concedieri, tăieri ale salariilor din sectorul public cu 25%, împreună cu o creștere a taxei pe valoare adaugată (TVA) de la 19% la 24%. Toate aceste condiții au dus la o scădere a puterii de cumpărare a românilor și o accentuare a incapacităţii de plată în rândul comercianților, a altor profesioniști, dar și al simplilor particulari – persoane fizice – reieșind, în mod clar, că nu numai aceştia pot da faliment. Cunoscând cadrul legal ce reglementează insolvența profesioniștilor, actualmente Legea nr. 85/2006 [7], atunci, întrebarea se pune: De ce beneficiază de tratament legislativ preferențial numai unele victime ale unor circumstanțe economice imprevizibile şi prejudicioase și nu toate? [8].

1. Despre obligaţii (creanţe) şi cauzele de neonorare a acestora Originea noţiunii de “obligaţie” o regăsim, în Dicţionarul explicativ al limbii române, ca provenind din franţuzescul „obligation” şi latinescul „obligatio, – onis” (lat. „ob” – pe seama + lat. „ligo, -are” – legătura), şi se referă la raportul juridic civil prin care, una sau mai multe persoane, au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva; se mai poate spune că, această legătură ce se forma pe seama celeilalte persoane, avea scopul de a obţine ceva sau a realiza un anumit interes. Datorită similitudinii de înţeles, această legătură, o întâlnim în dreptul roman sub formula „vinculum corporis” şi „vinculum juris”, în funcţie de evoluţia istorică a accepţiunii sale. În dreptul roman timpuriu, obligaţia are trăsături specifice dreptului proprietarului asupra bunului său (vinculum corporis), fiind vorba de o legătură corporală ce îi conferea creditorului, dreptul de dispoziţie asupra debitorului său insolvabil; desigur, dreptul roman fiind unul dintre cele mai prolifice sisteme de drept, treptat a căpătat un nou sens, mai familiar celui contemporan – de legătură juridică (vinculum juris) [9]. Noul Cod Civil, în schimb, oferă o definiţie proprie obligaţiei, prin prescripţiile art. 1164: „… este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată”. Obligaţiile, oricare ar fi natura şi izvorul lor, trebuie respectate întocmai. Buna-credinţă, reprezintă fundamentul şi, în acelaşi timp, catalizatorul unui circuit civil sau comercial onest, funcţional, frugifer şi apt să satisfacă nevoile economico-sociale ale fiecărui individ. În funcţie de sensul ce îl avem în vedere, obligaţia poate avea mai multe înţelesuri. În primul rând, când ne referim la termenul de obligaţie, ne referim la raportul juridic de obligaţii cu ambele sale aspecte, activă şi pasivă. În al doilea rând, într-un sens mai larg, înţelegem atât îndatoririle juridice generale (de a respecta drepturi absolute, precum drepturile reale şi drepturile personale nepatrimoniale), cât şi cele personale (drepturi personale patrimoniale, având drept corolar îndatoriri ale unor subiecte individualizate şi care pot rezulta din acte sau fapte juridice) [10]. (mai mult…)

Judecatorul-sindic in procedura insolventei. Competenta teritoriala si Atributii


Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 organele care aplica procedura insolventei sunt: instantele judecatoresti, judecatorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

 

Alti participanti in cadrul procedurii insolventei: Comitetul creditorilor, Adunarea creditorilor, Expertii si Administratorul Special.

Instantele Judecatoresti
Trebuie aratat ca judecatorul sindic este o instanta si, inevitabil, titlul Sectiunii I, Participantii in prodecura insolventei, il cuprinde si pe judecatorul sindic.

Toate procedurile insolventei, cu exceptia recursului prevazut la art. 8 din Legea nr. 85/2006, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.
Judecarea recursurilor contra hotararilor date de judecatorul-sindic este de competenta curtii de apel . Termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca nu se aplica o alta prevedere legala contrara.

Pentru determinarea tribunalului competent teritorial prezinta relevanta numai sediul pe care debitorul il are inscris la Registrul Comertului. Astfel nu are relevanta unde se afla centrul activitatii debitoarei.
Mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta judecatorului sindic. De altfel, potrivit art. 107, deschiderea procedurii falimentuli ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea, ceea ce include si dreptul de a-si muta sediul .

Atributiile Judecatorului-sindic
Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea.
Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt:
a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus ofertade servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea remuneratiei in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada . In vederea desemnarii administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea in vedere cererea depusa in acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, daca cererea introductiva ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administratorjudiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul sindic din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei;
d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, confirmarea onorariului negociat. Daca nu exista contestatii impotriva hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, confirmarea se va face in camera de consiliu, fara citarea partilor, dupa depunerea procesului-verbal al adunarii creditorilor;
e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prevazute la art. 143-147;
h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;
k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;
l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;
n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

Dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii , dupa casarea hotararii in recurs.

Autor: Avocat Marius-Catalin Predut, Baroul Bucuresti

Sensul notiunii de „convingere” a judecatorului la aprecierea probelor in procesul penal


Sursa: EuroAvocatura.ro

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 111 din 12.02.2016 a fost publicata Decizia nr. 778/2015 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (2) teza finala si art. 103 alin. (1) teza a doua si alin. (2) teza a doua din Codul de procedura penala .
Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor sus-aratate a fost ridicata de avocat Robert-Veaceslav Girleanu in Dosarul nr. 77579/3/2011 (nr. in format vechi 3703/2014) al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 229D/2015 si de avocat Sorin Calaigii in dosarul nr. 4422/2/2014 (3130/2014).
Problema care a suscitat discutii si a fost supusa controlului de constitutionalitate a constat in utilizarea in cuprinsul dispozitiilor art. 100 alin. (2) teza finala si art. 103 alin. (2) teza a doua din Codul de procedura penala a notiunii de „convingerea” instantei.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul Robert-Veaceslav Girleanu sustine ca prevederile art. 100 alin. (2) teza finala si art. 103 alin. (2) teza a doua din Codul de procedura penala incalca dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil si la infaptuirea justitiei, deoarece se intrebuinteaza substantivul „convingerea” instantei atat pentru determinarea limitelor rolului activ al acesteia, cat si pentru edictarea standardului aplicabil in aprecierea probelor.

Acelasi autor sustine ca solutionarea unei cauze penale pe baza „convingerii” magistratului judecator vulnerabilizeaza modalitatea obiectiva in care acesta este chemat sa evalueze probele cauzei si duce la pronuntarea unei hotarari de condamnare care abunda in aprecieri personale si conceptii proprii ale judecatorului de prima instanta, realitate care aduce atingere dreptului acuzatului la un proces echitabil si obiectiv.

Autorul Robert-Veaceslav Girleanu opineaza ca o examinare obiectiva a probelor si in acord cu exigentele prezumtiei de nevinovatie reprezinta premisa unei concordante intre adevarul judiciar si adevarul obiectiv si darea unei solutii fundamentate pe probatoriu, motiv pentru care, in respectarea principiilor Legii fundamentale, se impune renuntarea la evaluarea probatoriului pe baza unei convingeri subiective, supuse erorii.

Se arata ca existenta unor probe dincolo de orice indoiala rezonabila reprezinta o componenta esentiala a unui proces echitabil si instituie obligatia pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovatie intr-o maniera apta sa inlature dubiul. De aceea, instituirea ferma a umbrelei prezumtiei de nevinovatie, ca predicat al oricarei evaluari probatorii, si constrangerea magistratului sa aprecieze o proba pornind de la aceasta ipoteza reprezinta modalitati de infaptuire a dreptatii.

Celalalt autor al exceptiei de neconstitutionalitate, Sorin Calaigii, sustine ca prevederile art. 103 alin. (1) teza a doua si alin. (2) fraza a doua din Codul de procedura penala incalca dispozitiile constitutionale referitoare la statul roman, la egalitatea in drepturi si la infaptuirea justitiei.

Autorul sustine ca sunt afectate dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece inculpatii fata de care ar trebui sa se manifeste convingerea judiciara a solutiei de achitare ar trebui sa fie egali in drepturi cu cei fata de care s-ar manifesta convingerea judiciara a dubiului, concretizata intr-o solutie de necondamnare.

Altfel spus, legea procesuala penala priveste achitarea doar din perspectiva necondamnarii si/sau imposibilitatii de condamnare (ca urmare a valorificarii dubiului in favoarea inculpatului), privilegiind in mod inechitabil condamnarea, desi scopul procesului penal este, potrivit art. 5 din Codul de procedura penala, aflarea adevarului. Or, aflarea adevarului poate sa insemne inclusiv achitarea, nu neaparat condamnarea (sau imposibilitatea condamnarii).

Dimpotriva, din perspectiva prezumtiei de nevinovatie, solutia de achitare ar trebui sa fie privilegiata in raport cu solutia de condamnare (sau de valorificare a dubiului in folosul inculpatului). Desigur ca trimiterea in judecata este ea insasi conditionata de existenta convingerii judiciare asupra vinovatiei (convingerea contrara fiind o represiune nedreapta, incriminata penal), dar tot nu este suficient pentru a reglementa convingerea judiciara din perspectiva unilaterala a condamnarii. (mai mult…)

Autori

Ilie & Cristina Nicu

În curînd…

  • Bunurile care nu se includ în masa debitoare (art. 40, Legea insolvabilităţii)

Urmăreşte-mă pe Twitter

Ianuarie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Drept MD Community

Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi

Introdu adresa ta de email pentru a urmări noutăţile acestui blog şi primi înştiinţări despre postări noi prin poşta electronică.

Alătură-te altor 349 de urmăritori

Fluxuri RSS

Copyright

© 2011 - 2016 CRISTINA & ILIE NICU/ TOATE DREPTURILE REZERVATE
Ultima singuratate

daca te plictisesti...mai scrie un gand...

Just Sport

Спортивный сайт, на котором в полном объёме собрана познавательная информация о великих спортсменах и тренерах, о командах, о интересных событиях в истории спорта, биографии спортсменов.

Dianne Diary

Viața e simplă, noi suntem cei care o complicăm.

valentin balan

photography

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Dolgheri Marina

Cele mai frumoase momente sunt acelea când emoţiile încep să vorbească.

BLogul de la Bălţi

Oraşul Bălţi, „capitala de nord” a Moldovei

Legal Quotes

Inspirational quotes about Law. Most relevant sayings about Law

Pescuieste reclama GRATIS

arunca blog-ul tau la pescuit de vizitatori

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Cabinetul Avocatului "Natalia Pruteanu"

Profesionalism si determinare in solutionarea situatiilor juridice.

LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Dreaming, thinking, writing...

Dreams, hopes, wishes...

Valentin Balan

Sunt obiectiv atât cât îmi permite subiectivitatea

S.R.L. "DentAdmira"

pentru zîmbete remarcabile...

Nirmoto

www.nirmoto.com utilaje agricole de mici dimensiuni

Reflection

The only sensible way to LIVE in this world is without RULES

%d blogeri au apreciat asta: