Drept MD

RSS DreptOnline.ro

Яндекс.Погода

Înscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Blogosfera.md

Member of The Internet Defense League

Statistică

  • 2,779,947 vizite
Reclame

Excluderea de la licitaţii din pricina insolvenţei. Probleme din practică și soluții


A. Preambul
Dincolo de definiția tehnică a insolvenței, pentru un terț neprofesionist afirmația „firma mea a intrat în insolvenţă” are cel mai adesea doar două înţelesuri, ambele cu numitor comun negativ: a) trebuie să mă feresc să fac afaceri cu tine; b) scopul tău e să nu-ţi mai plăteşti datoriile.

Deschiderea procedurii echivalează cu dispariţia încrederii. Iar fără încredere, debitorul e ca un alpinist fără cârlige, aflat în cădere liberă spre prăpastia numită faliment.

Nu putem condamna această percepţie, întrucât ea e produsul experienţelor generale privind insolvenţa. Invariabil se ajunge la întrebarea: „păi care e proporţia de reorganizări de succes din totalul dosarelor?” Ca şi cum răspunsul nu ar fi suficient de umilitor, chestiunea e urmată de o alta: „în ce procent au fost achitate datoriile din tabelul definitiv prin planul declarat reuşit?” Dezolant e că aceste întrebări nu sunt retorice, cel mai adesea neprofesionistul fiind cinstit interesat.

Dar una e legea şi altele sunt cauzele pentru care reorganizările de succes nu au acces în portofoliul practicienilor în insolvenţă, ci mai degrabă într-un muzeu la secţiunea exponate rare. Legislaţia insolvenţei e croită spre ajutarea debitorului în redresare, în timp ce cauzele numărului imens de falimente sunt legate mai degrabă de starea deja precară a debitoarei la momentul la care e cerută deschiderea procedurii.

Pe de altă parte, pentru un terț profesionist, afirmația „firma mea a intrat în insolvență” poate conduce şi la concluzii diametral opuse: a) ţi-ai cerut insolvenţa ca să-ţi salvezi afacerea; b) scopul tău e să-ţi plăteşti datoriile, altfel ţi-ai fi cerut direct falimentul.

Deschizând cutia cu vopsea a insolvenţei, debitorul este zugrăvit cu paradoxuri: e adevărat că am probleme financiare, dar purtaţi-vă ca şi cum nu le-aş avea; am deplina conducere a activităţii, dar fără avizarea practicianului activităţile sunt nule; legea vă încurajează să mă creditaţi, dar nu vă spune clar cum vă este restituit creditul.

Vopseaua este permanentă însă legea atrage atenţia că debitorul nu poate fi discriminat din pricina stării de insolvenţă. Până la proba contrară şi eventuală ridicare a dreptului de administrare, acesta e de bună-credinţă, intrând în procedură din cauze neimputabile. Dârz sau firav, după caz, debitorul face primii paşi, spre continuarea activităţilor curente. Cu această ocazie, participă şi la licitaţii.

În acest moment, debitorul entuziast află cu stupoare că legea nu era una, ci un întreg amalgam. Şi că legiuitorul nu e unul, ci o gloată, care la început a fost aşezată cuminte în aceeaşi vază, întru bună-înţelegere, dar care pe urmă s-a spart şi a început să-şi crească flori egoiste, acum într-o eternă înghionteală spre supremaţie.

Acesta este şi cazul licitaţiilor publice. Legea insolvenţei îi face vânt debitorului cu o bătaie pe umăr, asigurându-l că nu este nicio problemă. În acelaşi timp, la spate îşi ţine degetele încrucişate: nu sunt în ograda ei prevederile care-i vor pune piedică debitorului, ci în alte legi.

Aşadar care este socoteala de acasă şi supriza din târg?

B. Principiile

Regula expres stabilită de legea națională de insolvență este că debitorul aflat în observație sau reorganizare are aceleași drepturi ca o societate care nu se găsește în insolvență. Prin urmare, nimeni nu-i poate imputa starea de insolvență ca motiv pentru îngrădirea unor drepturi, de care ar beneficia în situația în care nu ar fi deschisă procedura.

Astfel, art. 154² din Legea nr. 85/2006 și art. 341 din Legea nr. 85/2014 arată că „orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă”.

Mai mult decât atât, Legea nr. 85/2014 arată expres la art. 77 că „debitorul aflat în procedura insolvenţei nu poate fi împiedicat să participe la licitaţii publice pentru motivul deschiderii procedurii”.

C. Beţele din roatele principiilor (mai mult…)

Reclame

RAPORT de monitorizare a procesului de implementarea a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012


Sursa: Monitorul Fiscal

Ministerul Economiei prezintă un Raport de monitorizare a procesului de implementarea a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012, în care au fost scoase în evidență mai multe cauze care duc la inaplicabilitatea unor prevederi ale Legii. De asemenea, autorii vin și cu propuneri.

Legea este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în RM, şi nu se aplică băncilor.

În urma monitorizării s-au depistat mai multe cauze de inaplicabilitate a Legii.
Astfel, în art. 96 se stipulează că în cazul în care contractul colectiv de muncă prevede anumite acţiuni a căror efectuare afectează masa debitoare, administratorul trebuie să adopte măsuri de reducere a acestor acţiuni. Pentru soluţionarea divergenţelor, părţile pot solicita, de comun acord, intermediere din partea oficiului teritorial al forţei de muncă. Contractul prevăzut poate fi desfăcut cu condiţia avizării celeilalte părţi cu cel puţin 2 luni înainte, chiar dacă acest contract prevede un termen mai lung. Prevederile acestui articol contravin dispoziţiei art. 33, alin. (3) din Codul muncii şi art. 43, alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova, care statuează că dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Autorii Raportului propun expunerea art.96 alin. 1) din Legea insolvabilităţii într-o nouă redacţie, care ar exclude normele imperative privind modificarea Contractului colectiv, şi ar permite părţilor la dorinţă să iniţieze negocieri pe marginea modificării acestuia pe principii reciproc acceptabile.

Art. 27 prevede că în cazul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, administratorul provizoriu este obligat să vândă bunurile perisabile sau bunurile supuse deprecierii iminente şi să depună la bancă în contul debitorului sumele realizate din aceste vânzări, informând instanţa de insolvabilitate şi debitorul. Autorii au identificat că obţinerea actelor întreprinderii de la fosta conducere a debitorului nu doreşte să conlucreze cu administratorul insolvabilităţii. Se atestă lipsa unui mecanism de constrângere a fostei conduceri la predarea actelor de evidenţă contabilă, ştampila întreprinderii, documente ale activităţii economice şi alte bunuri ale debitorului, şi este propusă crearea acestuia.

O altă prevedere pe care autorii au constatat-o inaplicabilă se găsește în art.35 și se referă la dispozitivul hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, care se remite spre publicare de către administrator în termen de 2 zile lucrătoare din data adoptării. Contrar prevederilor, unele dispozitive se publică cu întârziere în MO, chiar există şi hotărâri care sunt publicate după expirarea termenului de depunerea a cererilor de validare a creanţelor.
Deşi este o problemă de respectare a legii şi nu de inaplicabilitate, totuşi, se propune fie de revăzut termenul de publicare în sensul extinderii acestuia sau de prevăzut sancţionarea în cazul nepublicării în termen.

Art.134 alin.(3), în care este prevăzută noţiunea „actului de carenţă”, dar nu este clar regimul juridic şi efectul „actului de carenţă” în cadrul procedurii falimentului simplificat, acesta nefiind reglementat şi în cadrul altor proceduri de insolvabilitate, şi se propune explicarea sensului noţiunii drept un act de constatare lipsei de bunuri sau fără a recurge la explicarea acestui termen. Art.142 alin.(3) ţine de termenul de verificare a creanţelor şi de consemnare în tabelul creanţelor, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare, cu posibiliatea extinderii acestuia, fapt care intră în contradicţie cu prevederile art.143 alin.(5) şi (6): la expirarea termenului de verificare, administratorul depune imediat tabelul definitiv în instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate a debitorului. Creditorii şi debitorul au acces la tabelul creanţelor şi pot face contestaţii faţă de creanţele admise de administrator/lichidator în tabel, precum şi asupra celor înlăturate.

S-a constatat practicarea neuniformă a termenelor dintre depunerea raportului administratorului/tabelului definitiv si şedinţa de validare, deşi existenţa unui termen rezonabil este o precondiţie pentru respectarea dreptului la contestare a tabelului definitiv, iar unele hotărâri de intentare a procesului de insolvabilitate nu oferă termen pentru contestarea informaţiei. Astfel, se impune necesitatea respectării termenului unic (maxim de 10 zile) pentru a asigura dreptul la contestaţie a participanţilor.

Art.188 stipulează categoriile de persoane care pot propune un plan al procedurii de restructurare, dar este omis creditorul în calitate de subiect al acesteia. Ca soluție se propune extinderea listei subiecţilor cu: comitetul creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoare creanţelor validate și autorităţile publice centrale vizate.

Concomitent urmează a se ţine cont de necesitatea clarificării momentelor:
— referitor la creditorii care deţin mai mult de 50 % din valoarea creanţelor – nu este clar, dacă se are în vedere doar creditorul care are peste 50 % şi care poate fi doar unul sau se au în vedere creditorii care, împreună, au peste 50 % din valoarea creanţelor validate.
— referitor la autorităţile publice centrale vizate – este neclar care autorităţi se au în vedere – totodată, autorităţile administraţiei publice centrale sunt deja prevăzute de art.188 alin.(1) lit. c).

Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în terment de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În același timp, în art.48 şi art.115 din Legea insolvabilităţii nu se menţionază posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor adoptate pe asemenea chestiuni. Aici se propune completarea articolului cu un alineat nou, în următoarea redacţie: “În toate cauzele instanţa de judecată se expune printr-o hotărâre, care poate fi atacată cu recurs”.

Pentru evitarea interpretărilor eronate şi concretizarea normei legale, necesită a fi reconsiderat şi art.132 alin.(1) din Lege, unde este propus după sintagma “10% din valoarea bunurilor grevate” de incorporat sintagma “cu prezentarea calculului”.

S-au identificat carențe și la art. 63, care creează premize ca la etapa intentării procedurii insolvabilităţii să apară, în mod nejustificat, un alt administrator decât cel care şi-a exercitat atribuţiile în perioada provizorie. Acest fapt pune sub pericol atât continuitatea procesului, cît şi celeritatea acestuia.

În concluzie s-a stabilit că Legea insolvabilităţii reflectă prevederi clare privind asigurarea respectării principiului celerităţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfăşurării adecvate a activităţii administratorilor şi lichidatorilor în procesul de insolvabilitate. (mai mult…)

Scurte considerații pe marginea cauzelor legale de revocare a donațiilor


  1. Considerații introductive

ABSTRACT

Revocarea donației este reglementată prin dispozițiile art. 1020-1029 C. civ. Art. 1020-1022 C. civ. sunt dedicate dispozițiilor comune în materia revocării donațiilor, pentru ca apoi, prin dispozițiile art. 1023-1026 C. civ. să fie reglementată revocarea donației pentru ingratitudine iar dispozițiile art. 1027-1029 C. civ. să fie dedicate revocării donației pentru neexecutarea sarcinii.

Înainte de a ne apleca asupra dispozițiilor generale din materia revocării donației, se impune a preciza că donația reprezintă un act juridic irevocabil. Așadar, în materia donației regula o reprezintă irevocabilitatea donației, de la această regulă existând însă și situații de excepție în care este permisă revocarea donațiilor. Din modul de reglementare al cauzelor de revocare a donațiilor, tragem concluzia că acestea se împart în cauze legale de revocare a donației (fiind vorba aici despre revocarea donației pentru ingratitudine și pentru neexecutarea, fără justificare, a sarcinii impuse donatarului[1]), iar apoi avem ipoteza revocării de drept a promisiunii de donației. În general aceste cauze de revocare nu sunt prevăzute în contract în mod expres, ele operând însă în temeiul legii chiar dacă părțile nu le-au prevăzut. Părțile aleg să insereze în contract doar acele clauze de revocare negociate, care evident trebuie să respecte principiul irevocabilității donațiilor. Dintre aceste cazuri de revocare a donației ne vom opri în prezentul studiu asupra revocării donației pentru ingratitudine și apoi asupra celei privind neexecutarea sarcinii de către donatar. În aceste cazuri supuse analizei revocarea intervine exclusiv pe cale judiciară, nefiind admisă vreo altă modalitate de revocare. Art. 1.021 C. civ., reglementând modul de operare al revocării, prevede că, revocarea pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept.

De asemenea, se impune a preciza că revocarea donației poate avea loc doar în ipotezele strict și limitativ reglementate de legiuitor, respectiv în ipoteza săvârșirii faptelor de ingratitudine și în caz de neexecutare, fără justificare, a sarcinii de către donatar, nefiind admise alte cauze legale de revocare.

  1. Revocarea donației pentru ingratitudine

Revocarea donației pentru ingratitudine reprezintă un caz legal de revocare a donației, incident doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care sancționează comportamentul donatorului incom­patibil cu obligația morală, continuă, a acestuia de recunoștință față de donator[2]. Revocarea donației pentru ingratitudine reprezintă în esență o pedeapsă civilă incidentă în ipoteza în care donatarul săvârșește una din faptele enumerate de legiuitor. Așa cum s-a subliniat în doctrină[3], ingratitudinea este opusul recunoștinței pe care donatarul o datorează donatorului. Recunoștința nu constituie o obligație pozitivă, dar ea impune donatarului abținerea de la săvârșirea unei fapte necorespunzătoare la adresa donatorului[4].

Art. 1023 C. civ. reglementează cazurile de ingratitudine, prevăzând că, donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele ipoteze:

  1. a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
    b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;
    c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației.

Așa cum s-a arătat în doctrină[5], în primele două cazuri de ingratitudine, nu este necesară existența unei hotărâri judecă­torești de condamnare (precum la nedemnitatea succesorală) pentru dovedirea săvârșirii faptelor de ingratitudine prevăzute, instanța civilă sesizată cu cererea de revocare a dona­ției având posibilitatea aprecierii asupra săvârșirii faptelor de ingra­titudine, însă în măsura în care există o hotărâre penală de condamnare cu privire la fapte­le menționate mai sus, aceasta va avea autoritate de lucru judecat în fața instan­ței civile în ceea ce privește făptuitorul, fapta săvârșită și forma de vinovăție a făptuitorului.

În ceea ce privește atentatul la viața donatorului ori a unei persoane apropiate acestuia, sunt avute în vedere infracțiunile având drept scop încercarea de suprimare a vieții acestora. Așa cum s-a surprins în doctrină[6], în acest caz prin atentat vom înțelege voința donatarului de a-l ucide pe donator sau o persoană apropiată acestuia. Din acest punct de vedere se impune a preciza că nu este necesar ca infracțiunea de omor să se consume, fiind suficientă tentativa la această infracțiunea, pentru că ceea ce ne interesează este atitudinea psihică a autorului faptei, respectiv intenția acestuia de a suprima viața donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia. De asemenea, legiuitorul a asimilat acestor situații și ipoteza în care donatarul știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat pe donator. În acest caz este vorba despre săvârșirea faptei prin omisiune. (mai mult…)

Autori

Ilie & Cristina Nicu

Urmăreşte-mă pe Twitter

iunie 2018
L M M J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Drept MD Community

Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi

Introdu adresa ta de email pentru a urmări noutăţile acestui blog şi primi înştiinţări despre postări noi prin poşta electronică.

Alătură-te altor 617 urmăritori

Fluxuri RSS

Copyright

© 2011 - 2018 CRISTINA & ILIE NICU/ TOATE DREPTURILE REZERVATE
Ultima singuratate

daca te plictisesti...mai scrie un gand...

Just Sport

Спортивный сайт, на котором в полном объёме собрана познавательная информация о великих спортсменах и тренерах, о командах, о интересных событиях в истории спорта, биографии спортсменов.

Dianne Diary

Viața e simplă, noi suntem cei care o complicăm.

valentin balan

photography

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Dolgheri Marina

Cele mai frumoase momente sunt acelea când emoţiile încep să vorbească.

BLogul de la Bălţi

Oraşul Bălţi, „capitala de nord” a Moldovei

Legal Quotes

Inspirational quotes about Law. Most relevant sayings about Law

Pescuieste reclama GRATIS

arunca blog-ul tau la pescuit de vizitatori

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Cabinetul Avocatului "Natalia Pruteanu"

Profesionalism si determinare in solutionarea situatiilor juridice.

LAW.MD

Contribuie la dezvoltarea unui spaţiu liber de norme mioritice!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Dreaming, thinking, writing...

Dreams, hopes, wishes...

Valentin Balan

Sunt obiectiv atât cât îmi permite subiectivitatea

S.R.L. "DentAdmira"

pentru zîmbete remarcabile...

Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu”

Centrul de Excelență Profesională Bălți

Nirmoto

www.nirmoto.com utilaje agricole de mici dimensiuni

Reflection

The only sensible way to LIVE in this world is without RULES

%d blogeri au apreciat asta: