POLITICA VAMALĂ ŞI ACTIVITATEA VAMALĂ


  1. Conceptul de politică vamală.
  2. Rolul şi importanţa politicii vamale în promovarea polticii economice a statului.
  3. Impunerea, instrument de bază al politicii vamale.
  4. Structura şi conţinutul activitaţii vamale în Republica Moldova.
  5. Colaborarea internaţională în domeniul activitaţii vamale.

 

 

Politica vamală

(1) Politica vamală este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului.

(2) Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie.

 

Politica în domeniul vamal

 

Procesul creşterii nivelului economic al ţării este influenţat şi de activitatea organelor vamale, de aceea activitatea vamală trebuie să se caracterizeze prin integritate, transparenţă şi profesionalism.

Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, sau ale căror regim vamal se modifică, sînt supuse operaţiunilor vamale, şi anume:

– vămuirea;

– perfectarea declaraţiilor vamale;

– controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport;

– controlul corporal;

– controlul evidenţei contabile;

– perceperea drepturilor de import şi de export;

– alte acţiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

Vămuirea este procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport întru-un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în conformitate cu prevederile legislaţiei. Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi cele de frontieră, în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor. Pînă la efectuarea vămuirii, agentul economic trebuie să efectueze operaţiuni prealabile pentru a accelera traficul de mărfuri. Aceste operaţiuni prevăd: înregistrarea agentului economic ca subiect al activităţii economice externe, obţinerea certificatelor şi licenţelor necesare desfăşurării activităţii acestuia, înştiinţarea organului vamal despre trecerea frontierei, plasarea mărfurilor în depozitele provizorii, prelevarea probelor şi mostrelor mărfurilor.

În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei). În dependenţă de poziţia tarifară a mărfii se încasează şi drepturile de import şi de export corespunzătoare unei anumite poziţiei tarifare. Conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 26.01.2004, fiecare marfă are o anumită poziţie tarifară. #G0Nomenclatorul mărfurilor se aplică pe teritoriul Republicii Moldova cu scopul reglementării tarifare şi netarifare a activităţii economice externe, îmbunătăţirii evidenţei statistice şi a schimbului de informaţie statistică referitoare la circulaţia mărfurilor pe plan intern şi extern.

Pentru a simplifica determinarea poziţiei tarifare a mărfii şi pentru a asigura compatibilitatea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene apare necesitatea aderării Republicii Moldova la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La această convenţie au aderat circa 140 de ţări, iar criteriul de clasificare a mărfurilor este gradul de prelucrare combinat cu originea mărfurilor. O altă modalitate de eliminare a posibilităţii de determinare incorectă a poziţiei tarifare a mărfii este crearea de laboratoare vamale pentru expertiza şi examinarea mărfurilor. Existenţa laboratoarelor vamale ar contribui la accelerarea traficului de mărfuri, la optimizarea controlului vamal şi la asigurarea eficienţei activităţii vamale. Implementarea acestor măsuri ar contribui şi la determinarea corectă a originii mărfii. Originea mărfii este importantă în cadrul aplicării măsurilor tarifare, deoarece mărfurile ce se importă din ţările cu care Republica Moldova are încheiat acord privind crearea zonei de comerţ liber (statele-membre ale CSI şi România) şi care sînt însoţite de certificate de origine, sînt scutite de la achitarea taxei vamale (mărimea acesteia variind între 0%-15% din valoarea în vamă a mărfii).

Conform Codului Vamal vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să perfecteze actele vamale asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, respectînd procedura efectuării operaţiunilor prealabile. Termenul de verificare a declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport este de 10 zile din momentul primirii declaraţiei, a documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar în cazul animalelor vii şi mărfurilor uşor alterabile – în cel mult 3 zile.

În cadrul efectuării operaţiunilor vamale mărfurile sînt supuse declarării prin întocmirea declaraţiei vamale, care este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile într-un regim vamal determinat. Declaraţia vamală, de regulă, se depune în termen de 72 de ore din momentul trecerii frontierei vamale. Declaraţia vamală în detaliu este actul juridic prin care declarantul:

a) solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (import, export, reexport, reimport, etc.);

b) se angajează să-şi îndeplinească obligaţiile ce îi revin prin regimul vamal declarat;

c) furnizează informaţiile necesare pentru luarea măsurilor şi aplicarea dispoziţiilor pentru realizarea obligaţiilor fiscale, a controlului comerţului exterior şi al statisticii.

Normele privind completarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei vamale (aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal nr.11 din 12.01.1999 şi intrate în vigoare la data de 11.03.1999) stabilesc în mod detaliat forma şi conţinutul acesteia. Aceste norme au intrat în vigoare pînă la aprobarea noului Cod Vamal, de aceea, în prezent din cauza introducerii noilor prevederi vamale şi din cauza utilizării noului cod de identificare al întreprinderilor (codul IDNO), Departamentul Vamal a elaborat noile norme cu privire la declaraţia vamală în detaliu, care vor intra în vigoare la momentul publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

La vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale acceptă spre perfectare declaraţiile vamale, cu condiţia prezentării de către agenţii economici a unui şir de documente. Lista documentelor necesare a fi prezentate organului vamal este aprobată prin Ordinul Departamentului Vamal nr.276-O din 24.10.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.162-165 din 06.12.2002). Dintre aceste documente menţionăm doar cele mai principale:

#G0a) contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;

b) documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate):

– la transportarea cu transportul aerian – scrisoarea de trăsură (fraht), prevăzută de Convenţia privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaţionale aeriene, Varşovia, 12.10.29;

– la deplasarea cu transportul auto:

– scrisoarea de trăsură internaţională, prevăzută de Convenţia internaţională cu privire la contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto, Jeneva, 12.05.56;

– carnetul TIR, prevăzut de Convenţia internaţională cu privire la transportul internaţional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 14.11.75;

– la deplasarea cu transportul feroviar – scrisoarea de trăsură, prevăzută de Acordul internaţional privind transportul internaţional de mărfuri pe calea ferată, intrat în vigoare la 01.11.51;

– la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval – conosamentul prevăzut de Convenţia ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor, Hamburg, 1978;

c) documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro-formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);

d) licenţe;

e) autorizaţii;

f) certificate de conformitate;

g) certificate de origine.

Perfectarea declaraţiei vamale în detaliu constă din 4 etape: 1) întocmirea, 2) acceptarea, 3) înregistrarea şi 4) validarea. Parcurgerea acestor etape, care sînt foarte complexe şi destul de anevoioase constituie o piedică în accelerarea şi facilitarea traficului de mărfuri. Totodată, Codul Vamal prevede că, dacă declarantul nu poate, din motive obiective, să depună o declaraţie completă, organul vamal este în drept să-i primească o declaraţie temporara sau incompletă, dacă ea conţine date principale necesare vămuirii. De aceea, apare necesitatea elaborării regulamentului cu privire la forma şi modalitatea de utilizare a declaraţiei temporare sau incomplete.

O altă etapă a operaţiunilor vamale constă în efectuarea controlului vamal. Controlul vamal constă în î#G0ndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Controlul vamal se efectuează în zonele de control vamal create atît la frontieră, cît şi în interiorul republicii. La frontiera republicii în zona de control vamal îşi exercită funcţiile organele vamale, trupele de grăniceri, instituţia bancară care este abilitată cu dreptul de a încasa drepturile de import şi de export, precum şi serviciile auxiliare de control (Serviciul veterinar, Serviciul fitosanitar, Inspectoratul transporturilor auto, Inspectoratul ecologic, Inspectoratul sanitar).

Î#G0n scopul intensificării controlului persoanelor fizice şi juridice, mijloacelor de transport şi mărfurilor, precum şi pentru combaterea contrabandei şi reducerii timpului de vămuire a mărfurilor, Serviciul Vamal a implementat la 2 birouri vamale (Sculeni şi Leuşeni) #G0Sistemul Informaţional Automatizat “Frontiera” – un sistem automatizat unic integrat de evidenţă şi control a persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor, care trec frontiera de stat a Republicii Moldova. Acest sistem prevede totodată şi utilizarea bonului unic de plată, care constituie un document centralizator al plăţilor, impozitelor încasate la frontiera de stat a Republicii Moldova. În baza bonului unic de plată se percep drepturile de import şi de export, plăţile şi taxele obligatorii percepute de către: Inspectoratul transportului auto; Serviciul veterinar; Serviciul fitosanitar; Serviciul sanitaro-epidemiologic; Inspectoratul Ecologic de Stat. Prin intermediul “bonului unic” sistemul contribuie la simplificarea procedurilor la frontiera republicii, precum şi la reducerea timpului necesar trecerii frontierei. Însă din lipsa echipamentului tehnic şi a mijloacelor financiare S.I.A.“Frontiera” încă nu poate fi implementat la toate organele vamale de frontieră.

În procesul efectuării operaţiunilor vamale, colaboratorii vamali perfectează o serie de documente vamale printre care:

#G0TV – 25 – adeverinţa pentru mijlocul de transport intrat în Moldova;

TV – 26 – autorizaţie pentru înregistrarea mijloacelor de transport auto, temporar introduse în Moldova, în organele Poliţiei rutiere a M.A.I. al Republicii Moldova;

TV – 27 – obligaţiune cu privire la introducerea (scoaterea) provizorie în (din) Republica Moldova a mijlocului de transport auto;

TV – 28 – certificat pentru legalizarea valutei străine, hîrtiilor de valoare şi altor obiecte preţioase introduse în Republica Moldova.

Aceste documente sînt acte de strictă evidenţă, ele fiind enumerate în Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23.12.1997” nr.294 din 17.03.1998.

Pentru serviciile acordate de organele vamale se încasează taxa pentru proceduri vamale. Legea Republicii Moldova “Cu privire la tariful vamal” prevede mărimea şi tipul taxei pentru procedurile vamale. La perceperea taxei pentru proceduri vamale se perfectează declaraţia vamală DV-1.

 

În prezent exercitarea atribuţiilor de serviciu şi efectuarea controlului vamal eficient se efectuează în condiţii, cînd organele vamale nu deţin spaţii suficiente pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor vamale. De aceea este necesară asigurarea organelor vamale cu baza tehnico-materială pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor, ceea ce va contribui la acumularea veniturilor suplimentare în bugetul de stat şi la accelerarea traficului de mărfuri în comerţul internaţional.

În afară de aceasta, organele vamale nu dispun de un centru de expertiză care ar permite determinarea rapidă şi eficientă a calităţii mărfii, precum şi a codului tarifar al acesteia. Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova este un act normativ foarte complex şi voluminos, iar la unele mărfuri din cauza neclarităţii prevederilor este greu de determinat precis şi corect poziţia tarifară a mărfii.

O altă problemă o reprezintă termenul de verificare a declaraţiei vamale destul de mare, mai ales dacă se compară fluxurile de mărfuri ale Moldovei şi, de exemplu, cele din ţările Uniunii Europene. Deseori se înregistrează staţionări îndelungate a mărfurilor şi mijloacelor de transport. Aceste staţionări au loc atît la frontiera republicii, cît şi în interiorul ţării (la terminalele vamale). În acest sens, este necesară stabilirea timpului limită (sau timpului recomandat) la o unitate de transport pentru efectuarea operaţiunilor vamale la frontiera republicii. Utilizarea acestor limite de timp ar contribui la accelerarea operaţiunilor de vămuire şi la facilitarea traficului de mărfuri la frontiera Republicii Moldova.

 

Tranzitul mărfurilor şi al persoanelor

Luînd în considerare aşezarea geografică a Republicii Moldova, tranzitul mărfurilor şi al persoanelor trebuie să reprezinte o modalitate de atragerea a interesului agenţilor economici străini în Republica Moldova, precum şi să asigure un aport însemnat la încasările la bugetul de stat.

Deşi pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o scădere considerabilă a tranzitului prin teritoriul vamal al Republicii Moldova, în anul 2003 numărul declaraţiilor vamale, completate în legătură cu plasarea mărfurilor în regimul vamal de tranzit, a crescut puţin comparativ cu anul 2002.

 

În general, legislaţia vamală, care vizează direct sau indirect tranzitul mărfurilor şi al persoanelor, este ajustată la legislaţia comunitară.

Principalul act normativ care reglementează tranzitul mărfurilor şi al persoanelor este Codul Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000. Actul menţionat defineşte noţiunea regimului vamal „TRANZIT” şi fixează următoarele principii ale politicii comerciale internaţionale: eliberarea tranzitului mărfurilor şi al persoanelor de plata drepturilor de export şi de import, facilitarea operaţiunilor de tranzit şi reducerea la minim a timpului necesar pentru efectuarea procedurilor şi formalităţilor de control în punctele de trecerea a frontierei statale. În baza Codului Vamal s-a stabilit un termen de tranzit confortabil de 72 de ore, care permite fără probleme traversarea teritoriului statului nostru. Pentru mărfurile transportate pe calea ferată, în legătură cu cazurile formării garniturilor de tren, a fost stabilit un termen şi mai mare – 168 ore.

La 20 martie 2003 a intrat în vigoare Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003 „Despre aprobarea regulamentelor cu privirea la aplicarea regimurilor vamale”, care a fost adoptată şi pentru o reglementare mai detaliată şi amănunţită a Secţiunii a 6-a „Tranzitul” a Codului Vamal.

Majoritatea operaţiunilor de tranzit efectuate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin intermediul Carnetului TIR cu eliberarea de plata tuturor drepturilor de import.

În baza Hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova nr.272 din 06 martie 2002, nr.804 din 19 iunie 2002 şi nr.477 din 21 aprilie 2003, începînd cu 18 martie 2003 pentru tranzitul mărfurilor cu transportul auto între punctele vamale de frontieră Giurgiuleşti, Sculeni, Otaci, Palanca a fost introdus sistemul automatizat de evidenţă şi control al traficului cu aplicarea gratuită a sigiliilor electronice şi a cartelelor „SMART”. Sigiliile electronice se aplică adăugător la cele care se utilizează la compartimentul mărfar al vehicolului în conformitate cu practica stabilită la aplicarea sigiliilor vamale. La tranzit cartela „SMART” se aplică pe exemplarul 4 al declaraţiei mărfare de tranzit în rubrica D. Ulterior, după modificarea legislaţiei, sigiliile respective au început să fie aplicate conform unei taxe prevăzute de Legea tarifului vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997.

În baza actelor normative menţionate (Codului Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000 şi Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003) au fost stabilite următoarele elemente de noutate în raport cu legislaţia vamală anterioară (Codul Vamal al Republicii Moldova din 09 martie 1993):-    regimului vamal „TRANZIT” a fost armonizat cu prevederile respective ale legislaţiei Uniunii Europene;-    s-a stabilit expres eliberarea mărfurilor plasate în regimul vamal „TRANZIT” de plata drepturilor de import şi export şi de aplicarea măsurilor de politică economică;-    a fost stabilit un termen rezonabil pentru efectuarea tranzitului pe teritoriul Republicii Moldova;-    s-a stabilit expres lista documentelor necesare de a fi prezentate organelor vamale pentru acordarea regimului vamal „TRANZIT”.

Odată cu ieşirea Departamentului Vamal în anul 2001 din subordonarea Ministerului Finanţelor şi cu intrarea în vigoare a Codului Vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000 şi Legii nr.1150-XIV din 20 iulie 2000 cu privire la serviciul în organele vamale, s-a efectuat un pas esenţial în vederea creării unui serviciu vamal modern şi independent.

În prezent, administraţia vamală a Republicii Moldova are în componenţa sa 15 birouri vamale (10 birouri vamale de frontieră) şi 66 posturi vamale (30 de posturi vamale de frontieră).

Informaţia referitoare la vămuirea mărfurilor se stochează şi se prelucrează de către colaboratorii Centrului Informaţional Specializat „VAMA”.

În anul 2001 s-a început, în mod experimental, utilizarea de către unele organe vamale a sigiliilor electronice cu tehnologia „SMART, iar în anul 2003 tehnologia respectivă a fost introdusă la majoritatea posturilor vamale de frontieră.

În luna februarie 2002 Prim-ministrul Republicii Moldova a aprobat Planul Strategic de acţiuni privind Dezvoltarea Departamentului Vamal pe perioada 2002-2005, implementarea căruia este susţinută de către Banca Mondială prin Programul regional „Facilitarea comerţului şi transportului în Europa de sud-est” (TTFSE). Pentru atingerea acestor obiective, sub umbrela proiectului TTFSE este necesar de efectuat un şir întreg de acţiuni ce ţin de modernizarea sistemului vamal şi de aplicare în activitatea lui a noilor tehnologii informaţionale. Una din componentele de bază ale proiectului nominalizate este aceea care se referă la controlul tranzitului.

 

Probleme existente

Una din principalele probleme în tranzitul mărfurilor şi al persoanelor este aceea a controlului şi supravegherii vamale asupra raioanelor de est ale ţării (Transnistria). Organele de stat nu pot efectua supravegherea operaţiunilor de tranzit prin raioanele de est. Schimbul de informaţii dintre organele constituţionale şi autorităţile autoproclamate din raioanele de est este practic inexistent.

Problemele majore, lşegate de tranzitul mărfurilor şi al persoanelor prin regiunea transnistreană, sunt următoarele:

–   regimul autoproclamat din raioanele de est a creat un sistem de organe care substituie activitatea organelor vamale legitime şi care impun transportatorilor formalităţi suplimentare şi achitarea unor taxe şi plăţi considerabile;

–   reţinerile nejustificate şi nemotivate ale unităţilor de transport;

–   lipsa schimbului de informaţii cu privire la mărfurile tranzitate între organele constituţionale şi autorităţile autoproclamate;

–   nerespectarea de către autorităţile autoproclamate a convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Alte probleme din domeniul tranzitului mărfurilor şi al persoanelor sunt:

–   lipsa acordurilor bilaterale între administraţiile vamale ale ţărilor limitrofe referitor la schimbul operativ şi detaliat de informaţii cu privire la mărfurile tranzitate;

–   slaba coordonare între organele statale împuternicite cu funcţii de control şi de supraveghere a tranzitului;

–   lipsa în cadrul organelor vamale a unui centru de expertiză a mărfurilor;

–   imperfecţiunea tehnologiei „SMART” şi costul ridicat al sigiliilor electronice respective;

–   lipsa unui sistem informaţional on-line care ar permite schimbul rapid şi sigur între organele vamale a informaţiei cu privire la tranzit;

–   dezvoltarea insuficientă în punctele de trecere a frontierei de stat a infrastructurii necesare pentru efectuarea unui control rapid al mărfurilor şi persoanelor aflate în tranzit;

–   insuficienţa mijloacelor şi utilajelor de control necesare pentru depistarea substanţelor narcotice, toxice, radioactive, etc.

 

Sistemul analizei de risc şi managementul riscului

Sistemului vamal al Republicii Moldova i s-a atribuit de la bun început o funcţie importantă – colectarea impozitelor întru suplinirea bugetului de stat, ceea ce necesita efectuarea controlului fizic şi documentar integral al mărfurilor şi persoanelor participante în relaţiile economice externe.

În ultimii ani comerţul exterior al Republicii Moldova a avut tendinţa de creştere, majorîndu-se în anul 2002 de 3,8 ori comparativ cu anul 1995. Aceasta ar cere, pe de o parte sporirea personalului scriptic al sistemului vamal adecvat sporirii volumului comerţului exterior, iar pe de altă parte majorarea numărului controalelor fizice şi documentare a mărfurilor. Dar sistemul vamal nu poate asigura creşterea personalului scriptic, pentru a menţine raportul cantitate marfă – personal la nivelul necesar, ceea ce a determinat administraţia vamală de a crea un astfel de sistem de control ce ar permite efectuarea controlului selectiv al mărfurilor şi persoanelor fără a prejudicia calitatea controlului efectuat.

În aceste condiţii analiza fluxurilor de mărfuri şi a riscurilor aferente activităţii economice externe (cum ar fi neachitarea drepturilor de import, nedeclararea totală sau parţială a mărfurilor, diminuarea valorii în vamă) dă posibilitate organelor vamale de aşi concentra eforturile în controlul acelor categorii de mărfuri şi agenţi economici ce pot face obiectul contravenţiilor vamale.

Analiza acestor informaţii permit administraţiei vamale de a stabili grupurile de mărfuri sau agenţi economici sau criteriile de stabilire a mărfurilor sau agenţilor economici cu un grad sporit de risc pentru a le acorda un tratament deosebit, şi anume:

  1. Delimitarea primară a mărfurilor în mărfuri accizate şi ne accizate. Aceasta a permis, prin stabilirea unui regim deosebit, minimizarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.

Prin regim deosebit se înţelege:

a) stabilirea punctelor de frontieră numai prin intermediul cărora se permite importul de produse petroliere;

b) introducerea normei juridice care permite de a vămui mărfurile accizate numai la frontieră.

  1. Efectuarea controlului selectiv al mărfurilor. După cum s-a mai menţionat, Departamentul vamal a aprobat Regulamentul şi lista agenţilor economici care beneficiază de procedura simplificată de vămuire. Criterii pentru selectarea agenţilor economici servesc următorii factori:

–    lipsa contravenţiilor vamale;

–    lipsa datoriilor la capitolul drepturilor de import/export;

–    lipsa fraudelor fiscale şi economice;

–    garantarea achitării drepturilor de import/export.

Aplicarea procesului de control selectiv a permis administraţiei vamale de a concentra eforturile asupra acelor agenţi economici care prezintă un grad sporit de risc.

  1. Achitarea prealabilă a drepturilor de import şi de export. Un alt mecanism chemat să prevină fraudele vamale ce ţin de ne achitarea drepturilor vamale de import/export este achitarea prealabilă a drepturilor de import şi de export (al.1 art.124 al Codului vamal). Perceperea dreptului de import şi de export în prealabil a permis administraţiei vamale de a micşora considerabil cazurile de neachitare a drepturilor de import şi de export.
  2. Gruparea mărfurilor după regimul vamal aplicat, de import sau export. Reieşind din faptul că la export, mărfurile se impozitează cu cota de 0 % şi deci nu putem vorbi despre eschivarea de la plata drepturilor de export, gruparea după regimul ales permite concentrarea resurselor umane la efectuarea controlului mai riguros a mărfurilor importate.
  3. Originea mărfurilor. Acesta este un alt criteriu, care poate fi utilizat, avînd în vedere că mărfurile de provenienţă străină, cărora în virtutea acordurilor bi- sau multilaterale li se aplică un regim facilitat (impozitat cu cota de 0 % la taxa vamală sau TVA), sunt supuse de obicei unui control documentar şi fizic mai strict decît mărfurile care nu se bucură de facilităţi.

Criteriile descrise anterior nu constituie o listă exhaustivă, dar în condiţiile de lipsă a unui sistem de administrare a riscului definitivat şi bine conturat, acestea din urmă permit sistemului vamal al Republicii Moldova de a optimiza controlul fizic şi documentar al mărfurilor.

Analiza şi managementul riscurilor sunt aplicabile şi traficului de persoane. Astfel, ca criterii de stabilire a riscului în partea ce ţine de importul mărfurilor de către persoanele fizice legislaţia vamală (Legea Republicii Moldova “Cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice”) prevede:

  1. Categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare.
  2. Cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare etc.
  3. Circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în care pleacă persoana.

Cu toate că sistemul vamal dispune de anumite mecanisme de analiză a riscurilor şi anumite criterii de stabilire a acestora, totuşi nu putem vorbi despre existenţa unui sistem bine configurat şi un management efecient al riscurilor. Această constatare este bazată pe aceea că lipseşte o subdiviziune structurală specializată în domeniu, sau un comitet de profil care ar coordona procesul de administrare a riscului la nivel de sistem vamal, nu există o schemă logică de analiză şi administrare a riscului. De asemenea, se simte lipsa experienţei in domeniu, nu există programatură ce ar permite automatizarea procesului de administrare, şi chiar lipseşte literatura metodică în domeniu.

 

Cooperarea cu vecinii, proiecte şi/sau acorduri bilaterale de control comun

 

Promovarea unei politici de bună vecinătate este unul din principiile de bază al integrării în societatea europeană. În acest sens, Republica Moldova depune eforturi considerabile în vederea stabilirii unei cooperări strânse cu ţările vecine în diferite domenii, inclusiv vamal.

 

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi România

Cadrul legislativ existent are două dimensiuni:

  • aspectul bilateral, reglementat prin Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea vamală şi asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor în domeniul vamal, semnat la Bucureşti la 24 aprilie 2000;
  • aspectul regional, privind cooperarea în domeniul criminalităţii transfrontaliere, care se referă la activitatea vamală, reglementat prin Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, semnat la Bucureşti la 26 mai 1999 (Acordul SECI). Republica Moldova şi România au reprezentanţi, inclusiv ai autorităţilor vamale în cadrul Centrului Regional SECI pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din Bucureşti (Centrul SECI).

Acordul bilateral oferă serviciilor vamale ale ambelor state posibilitatea de a realiza următoarele activităţi de cooperare:

  • acordarea asistenţei administrative reciproce pentru asigurarea aplicării corecte a legislaţiei vamale, în special prin prevenirea, depistarea şi investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor vamale;
  • sprijinul reciproc în sens de prevenţie şi detectare de posibile cazuri a încălcărilor legislaţiei vamale (ce se pot dezvolta în cazuri de investigaţie vamală) prin punerea la dispoziţie a informaţiei privind diverse probleme vamale, conţinând date de interes pentru cealaltă parte.

Pe lângă problematica asistenţei reciproce, există prevederi care trasează un cadru juridic pentru o viitoare cooperare în cea ce priveşte simplificarea procedurilor vamale. Aceste prevederi stabilesc următoarele activităţi în sensul unei colaborări fructuoase, în special în probleme de frontieră:

  • obligaţia autorităţilor vamale de a se consulta în vederea simplificării controlului vamal al mărfurilor, călătorilor şi mijloacelor de transport;
  • posibilitatea de a adopta măsuri de simplificare a formalităţilor vamale la frontieră în scopul desfăşurării operative şi eficiente a acestora;
  • posibilitatea organizării activităţii de efectuare a controlului în comun, cu participarea tuturor autorităţilor şi instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în punctele de frontieră.

Acordul SECI are drept obiectiv întărirea capacităţii de acţiune împotriva infracţionalităţii transfrontaliere din Europa de Sud-Est, în conformitate cu standardele europene şi alte reglementări internaţionale. Se urmăresc, în special, următoarele scopuri:

  • eliminarea obstacolelor ce stau în faţa unei cooperări internaţionale eficiente;
  • intensificarea cooperării la nivel operaţional în domeniul vamal prin crearea unui cadru adecvat schimbului de date, ţinând cont de regulile de confidenţialitate şi de protecţie a acestora;
  • facilitarea investigării acţiunilor ilicite din domeniul vamal, prin care se comit evaziuni fiscale considerabile şi se alimentează economia tenebră;
  • asistenţa tehnică, schimb de experienţă, pregătirea în comun a specialiştilor;
  • aproximarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale şi cele ale Uniunii Europene etc.

Este necesar de menţionat că, deşi cadrul juridic bilateral şi multilateral de cooperare vamală permite şi încurajează realizarea unei platforme comune de acţiune, aplicarea în practică nu se efectuează la nivelul convenit, iar deseori nu se efectuează de fel. Aceasta se motivează prin faptul că există impedimente ce ţin de diferenţe între cadrul legislativ din cele două state la nivel de competenţe, compatibilitate organizaţională etc.

Luînd în considerare obiectivul strategic comun al Republicii Moldova şi României – integrarea în structurile Uniunii Europene – putem identifica alte direcţii de colaborare vamală, în conformitate cu cerinţele europene, cum ar fi:

  • intensificarea controlului la frontiera de stat, precum şi accelerarea şi simplificarea trecerii frontierei, în special prin instituirea controlului comun;
  • compatibilizarea sistemelor informaţionale vamale utilizate de către ambele state şi organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior.

Realizarea acţiunilor în cauză ar impulsiona cooperarea vamală a ţărilor vecine, indiferent de gradul de avansare a uneia sau alteia în procesul de integrare europeană. Ele vor păstra caracterul lor operaţional şi vor sublinia parteneriatul privilegiat dintre cele două administraţii vamale şi la momentul aderării cu drepturi depline la Uniunea Europeană a României.

În acest context, posibilităţi enorme oferă Programul investiţional regional „Facilitarea comerţului şi transportului în Europa de Sud-Est” (TTFSE), scopurile principale ale căruia sunt reducerea timpului de perfectare a documentelor la frontieră şi a timpului de efectuare a plăţilor, eliminarea treptată a fenomenelor corupţioniste legate de comerţul şi transportul internaţional, sporirea eficacităţii controlului la frontieră şi intensificarea acţiunilor de combatere a încălcărilor legislaţiei vamale.

La baza acestui Program au fost puse următoarele componente: (i) asistenţa tehnică pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat; (ii) elaborarea tehnologiilor informaţionale şi a echipamentului pentru aplicarea acestora în activitatea vamală; (iii) optimizarea tehnologiilor de control vamal; (iv) crearea unei reţele şi a unei pagini web în vederea mediatizării tuturor regulilor şi procedurilor aplicate de către serviciile cu atribuţii la frontieră, (v) instruirea şi reciclarea colaboratorilor vamali.

Este evident că Republica Moldova şi România trebuie să valorifice cu eficienţă maximă Programul regional TTFSE.

În concluzie, eforturile de dezvoltare a unei cooperări între autorităţile vamale la frontieră, care să corespundă principiilor moderne ale activităţii vamale şi care să asigure securizarea frontierei de stat moldo-române şi facilitarea trecerii frontierei, trebuie să fi bazate pe următoarele.

 

Priorităţi pe termen scurt:

–   simplificarea, accelerarea şi corelarea controlului la frontieră prin înfiinţarea controlului comun;

–   încheierea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi România privind controlul comun al trecerii frontierei, propus de către partea română, care conţine, practic, toate elementele necesare în vederea efectuării unui control eficient la trecerea frontierei de stat în conformitate cu principiile şi standardele europene;

– organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior prin încheierea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Direcţia Generală a Vămilor din România cu privire la cooperare în domeniul schimbului de informaţie referitoare la comerţul exterior.

 

Priorităţi pe termen mediu:

– îmbunătăţirea cooperării la frontieră între toate autorităţile naţionale cu atribuţii la frontieră, consolidarea contactelor prin intermediul organizării unor reuniuni, seminare, acţiuni comune etc.;

– dotarea punctelor de trecere la frontieră cu echipamentul necesar şi instruirea personalului acestora, în scopul asigurării efectuării controlului comun în condiţii cuvenite;

– crearea cu asistenţa Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între serviciile vamale ale ambelor state.

 

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi Ucraina

Republica Moldova şi Ucraina au declarat că integrarea europeană este unul din scopurile lor strategice. Cooperarea vamală şi transfrontalieră este unul din domeniile în care o transformare efectivă este absolut necesară şi ar fi percepută şi susţinută de către Uniunea Europeană.

Cadrul legislativ existent, în comparaţie cu cel privind cooperarea vamală moldo-română, este mai larg, însă acest fapt nu face relaţiile moldo-ucrainene în domeniul vamal mai puţin problematice. Chestiunile vamale sunt reglementate prin următoarele tratate internaţionale:

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la ajutorul reciproc şi colaborarea în domeniul vamal de la Kiev din 18 august 1999, care permite serviciilor vamale ale ţărilor vecine să acorde asistenţă reciprocă în vederea prevenirii, investigaţiei şi combaterii încălcărilor legislaţiei vamale;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la punctele de trecere la frontiera de stat moldo-ucraineană şi simplificarea formalităţilor la trecerea frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care specifică punctele de trecere la frontieră, statutul acestora, trecerea simplificată a frontierei etc.;

– Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucraineane, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care prevede instituirea controlului în comun în 7 puncte de trecere a frontierei prin semnarea Protocoalelor separate între organele grănicereşti şi vamale ale ambelor părţi;

– alte documente încheiate la nivel interdepartamenal (Acordul cu privire la cooperare în domeniul combaterii contrabandei şi încălcărilor regulilor vamale, semnat la Chişinău la 20 martie 1993, Memorandumul cu privire la procedura de acordare a ajutorului reciproc, semnat la Kiev la 10 iulie 2001 etc.).

Baza juridică a cooperării vamale moldo-ucrainene nu este suficientă, deoarece practic nu este reglementată problema securizării frontierei de stat pe segmentul transnistrean al acesteia, care este de o importanţă majoră pentru Republica Moldova, în vederea asigurării funcţionării teritoriului vamal unic al statului nostru, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

Pe parcursul ultimilor ani problema securizării frontierei, în special prin înfiinţarea controlului comun a fost abordată în repetate rânduri, atât pe plan bilateral, în cadrul dialogului politic moldo-ucrainean şi a mecanismelor de cooperare existente, cît şi în cadrul organismelor internaţionale, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o atenţie deosebită implementării în deplină măsură a Acordului privind organizarea controlului în comun din 1997, partea moldovenească a insistat în permanenţă asupra consolidării bazei juridice referitoare la instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru organizarea controlului în comun doar 1 este amplasat pe sectorul transnistrean al frontierei – „Kuciurgan-Pervomaisc”). În acest scop, autorităţilor ucrainene i-a fost propusă semnarea unui Protocol adiţional la Acordul din 1997 sau încheierea unui acord nou.

Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-au fost atinse, deoarece partea ucraineană insistă asupra executării în primul rând a Acordului din 1997 şi apoi asupra extinderii cadrului legislativ (semnarea unui Protocol adiţional) în cea ce priveşte înfiinţarea controlului comun pe segmentul transnistrean. Partea moldovenească, la rândul său, insistă asupra efectuării acestor acţiuni în paralel.

O mică excepţie ce ţine de securizarea frontierei o constituie “Protocolul între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la recunoaşterea reciprocă a documentelor de trăsură, comerciale şi vamale şi asigurărilor vamale”, semnat la Kiev la 15 mai 2003, prin care autorităţile ucrainene s-au angajat să respecte în exclusivitate noile rechizite vamale moldoveneşti, introduse în circulaţie încă la 1 septembrie 2001 în legătură cu aderarea Republicii Moldova la OMC.

Un pas concret, însă insuficient, întru implementarea Acordului din 1997 a fost semnarea recentă a protocoalelor între Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova, Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Administraţia Serviciului Grăniceresc de Stat al Ucrainei, Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere rutiere „Criva-Mamalîga”, „Medvejia-Zelionaia”, „Larga-Kelmenţî”, „Briceni-Rossoşanî” şi „Giurgiuleşti-Reni” (Chişinău, 12 ianuarie 2004). Proiectele Protocoalelor pentru punctele de trecere „Kuciurgan-Pervomaisc” şi „Palanca-Maiaki-Udobnoe” încă urmează a fi negociate, semnate şi implementate.

Problemele ce există în calea instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere la nordul şi sudul republicii sunt: (i) lipsa infrastructurii punctelor de trecere; (ii) necesitatea instruirii personalului acestora.

Problemele în cauză au fost abordate în cadrul celei de-a doua rundă de consultări trilaterale Moldova-Ucraina-UE privind problematica transfrontalieră, ce a avut loc la Bruxelles la 16 ianuarie 2004, pentru soluţionarea cărora este necesar circa 7 mln. 600 mii euro.

Pe lîngă problematica controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean, situaţia poate fi îmbunătăţită prin organizarea schimbului periodic de informaţie privind comerţul exterior, controlul valorii în vamă a mărfurilor etc.

Indiferent de aspectele reglementării juridice, colaborarea la frontiera moldo-ucraineană este periclitată considerabil de acţiunile administraţiei tiraspolene separatiste. Astfel, aceasta blochează efectuarea controlului comun moldo-ucrainean în orice formă, pentru a păstra regiunea transnistreană a Moldovei necontrolată. Existenţa acestei regiuni necontrolate de către autorităţile moldovene favorizează dezvoltarea contrabandei, consolidarea grupărilor criminale organizate.

În condiţiile în care obstrucţionismul manifestat de regimul tiraspolean este de natură să compromită securitatea frontierei de stat moldo-ucrainene, contând pe interesul ucrainean de a-şi organiza frontiera comună cu Republica Moldova, este necesară o coordonare strânsă a eforturilor noastre şi sprijinul ucrainean în acest sens. Este evident că pe sectorul transnistrean al frontierei un rol, deja de ordin politic, important ar trebui să-i revină Ucrainei.

 

Priorităţi pe termen scurt:

– negocierea, semnarea şi implementarea Protocoalelor cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere „Palanca-Maiaki-Udobnoe” şi „Pervomaisc-Kuciurgan”, prevăzute de Acordul din 1997. La acest capitol este necesar de obţinut sprijinul Uniunii Europene;

– semnarea şi implementarea Protocolului cu privire la coordonarea formei şi rechizitelor informaţiei, ce se transmite între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei;

– semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la schimbul scrisorilor de însoţire;

– semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la cooperare în domeniul controlului valorii în vamă a mărfurilor, ce se deplasează peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi Ucrainei.

 

Priorităţi pe termen mediu:

–   instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei prin semnarea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi Ucraina privind controlul comun al trecerii frontierei de stat (unui Protocol adiţional la Acordul din 1997);

–   organizarea, pentru început, a controlului comun doar în 5 puncte de trecere internaţionale a frontierei pe sectorul transnistrean, prin care trec principalele fluxuri comerciale.

–   extinderea ulterioară a efectelor Acordului în cauză asupra celorlalte 7 puncte de trecere interstatale pe acelaşi sector, solicitarea în acest sens a susţinerii în cadrul UE, OSCE şi OMC;

–   adresarea către Uniunea Europeană în scopul obţinerii asistenţei financiare şi tehnico-materiale pentru crearea infrastructurii punctelor de trecere şi instruirea personalului acestora, ceea ce este absolut necesar în scopul asigurării realizării controlului comun în condiţii favorabile;

– crearea prin intermediul asistenţei Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între administraţiile vamale.

  

 

Activitatea vamală

Noţiuni principale

  1. mărfuri – orice bun mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (valută străină şi monedă naţională în numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în valută străină şi monedă naţională), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia celor prevăzute la pct.4);
  2. mărfuri autohtone – mărfuri obţinute cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute de legislaţia Republicii Moldova;
  3. mărfuri străine – altele decît cele definite la pct.2);
  4. persoană – orice persoană juridică şi persoană fizică, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod;
  5. persoană care trece mărfuri peste frontiera vamală – proprietarul mărfurilor, deţinătorul de mărfuri, alte persoane prevăzute de prezentul cod;
  6. liber de vamă – actul prin care organul vamal lasă la dispoziţia persoanei mărfurile sau mijloacele de transport vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
  7. vămuire – procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport într-un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în condiţiile prezentului cod;
  8. control vamal – îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;
  9. operaţiuni vamale – controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, controlul corporal, controlul evidenţei contabile, controlul antrepozitelor vamale, magazinelor duty free, zonelor libere, vămuirea, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, alte acţiuni, efectuate în domeniul vamal de către organul vamal;
  10. declaraţie vamală – actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală;
  11. măsuri de politică economică – restricţiile la introducerea şi la scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport, stabilite din considerente de politică economică, ce prevăd licenţierea, cotarea, impozitarea, stabilirea preţului minim şi maxim;
  12. tarif vamal – catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;
  13. drepturi de import; drepturi de export – taxa vamală, taxa pentru procedurile vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia; taxa pentru procedurile vamale, taxa pentru eliberarea de autorizaţie, orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia;
  14. taxă vamală – impozitul încasat de organul vamal conform tarifului vamal la import;
  15. 28) taxă pentru proceduri vamale – taxa pentru serviciile acordate de organul vamal; lista acestor servicii şi cuantumul taxei pentru prestarea lor sînt prevăzute de legislaţie;
  16. impozit – impozitele a căror percepere este pusă în sarcina organului vamal;
  17. destinaţie vamală – plasarea mărfurilor sub un regim vamal, plasarea lor într-o zonă liberă, într-un magazin duty-free, reexportul, distrugerea sau abandonul lor în favoarea statului;

 

Activitatea vamală

(1) Activitatea vamală se constituie din promovarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală, din alte activităţi de promovare a politicii vamale.

(2) Activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu normele şi cu practica internaţională. Republica Moldova participă la colaborarea internaţională în domeniul activităţii vamale.

 

Teritoriul vamal şi frontiera vamală a Republicii Moldova

(1) Teritoriul Republicii Moldova reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale şi spaţiul aerian de de-asupra acestora.

(2) Pe teritoriul Republicii Moldova se pot afla zone libere şi antrepozite vamale. Zonele libere şi antrepozitele vamale sînt parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova (denumit în continuare teritoriu vamal), în care se aplică regimul vamal respectiv.

(3) Frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor libere şi al antrepozitelor vamale constituie frontiera vamală a Republicii Moldova (denumită în continuare frontieră vamală).

 

Integrarea economică internaţională

În scopul extinderii integrării economice internaţionale, Republica Moldova înfiinţează, împreună cu alte state, uniuni vamale, zone ale comerţului liber, încheie cu ele acorduri în domeniul colaborării vamale.

 

Legislaţia vamală

(1) Legislaţia vamală este constituită din prezentul cod, din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative şi acorduri internaţionale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte.

(2) Activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declaraţia vamală şi alte documente, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. În cazul trecerii ilegale de mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, se aplică legislaţia vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

 

Acordurile internaţionale

Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaţionale.

 

Organizarea activităţii vamale

Conducerea activităţii vamale

Autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova este Serviciul Vamal.

 

Organele vamale

(1) Activitatea vamală este desfăşurată de organele vamale.

(2) Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale.

(3) Statutul, funcţiile şi competenţa Serviciului Vamal sînt determinate de prezentul cod şi de Guvern.

(4) Unităţile subordonate (birourile vamale şi posturile vamale) sînt create, reorganizate şi lichidate de către Serviciul Vamal.

(5) Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte funcţii sau să intervină în activitatea lor.

 

Laboratoarele vamale, instituţiile de învăţămînt, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal

(1) Laboratoarele vamale sînt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în scopuri vamale a mărfurilor.

(2) În sistemul Serviciului Vamal sînt create instituţii de învăţămînt pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal.

(3) Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale.

(4) Bunurile organelor vamale, ale laboratoarelor vamale, ale instituţiilor de învăţămînt, ale întreprinderilor subordonate Serviciului Vamal sînt proprietate de stat şi nu pot fi privatizate. Serviciul Vamal are dreptul să administreze aceste bunuri.

 

Atribuţiile organului vamal

Organul vamal are următoarele atribuţii de bază:

a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi promovează această politică;

b) asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale;

c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;

d) apără interesele economice ale statului;

e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;

f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;

g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;

h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;

i) contribuie la combaterea terorismului internaţional;

j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;

k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii vamale speciale;

l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;

m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă la elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;

o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii, asigură pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul vamal;

p) promovează o politică financiară şi economică unică, dezvoltă baza tehnico-materială şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru activitatea colaboratorilor vamali;

r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul mărfurilor;

s) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

 

Colaborarea organului vamal cu alte organe de drept şi cu persoane

(1) Organul vamal, în exercitarea atribuţiilor, colaborează cu alte organe de drept şi cu persoane, care sînt obligate să-i acorde asistenţă.

(2) Organul vamal poate împuternici, în limitele competenţei, alte persoane să îndeplinească anumite activităţi vamale, cu condiţia supravegherii lor.

Efectuarea operaţiunilor de vămuire în alte locuri decît în cele stabilite de organul vamal

Persoanele interesate în efectuarea operaţiunilor de vămuire pe teritorii şi în încăperi în afara locurilor stabilite în acest scop sînt obligate să asigure gratuit organul vamal cu încăperile, utilajele şi mijloacele de comunicaţie necesare.